Predicându-i Evanghelia tatălui meu

martie 12, 2022

de Mikha, India

Am devenit credincios în copilărie și am decis să-L slujesc pe Domnul toată viața. Când am crescut, am făcut seminarul trei ani, unde am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. După ce am acceptat Evanghelia, am vrut să-i împărtășesc imediat tatălui meu vestea cea bună a întoarcerii Domnului. El era diacon la o biserică locală, cunoștea Biblia bine, Îl slujise ani de zile pe Domnul și era iubitor față de ceilalți. Era un creștin devotat. M-am gândit că o să accepte cu bucurie întoarcerea Domnului.

În seara aceea, când am ajuns acasă, i-am spus: „Domnul Isus pe Care L-am așteptat S-a întors. El exprimă adevăruri și face lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu. Trebuie să-I acceptăm lucrarea din zilele de pe urmă pentru a fi curățiți și a intra în Împărăția Lui.” Spre surprinderea mea, m-a sfătuit: „Biblia profețește că hristoși falși vor înșela oamenii în zilele de pe urmă, așa că fii atent și veghează. Există o bază biblică pentru ceea ce spui despre întoarcerea Domnului și lucrarea de judecată? Dacă nu, nu te lăsa păcălit!” Am scos Biblia și am spus: „Sigur că există. Sunt cel puțin 200 de versete care menționează venirea Domnului pentru a face judecata, precum: «Căci El vine să judece pământul: El va judeca lumea cu dreptate şi popoarele cu nepărtinire!» (Psalmii 98:9). Iar în Ioan se spune: «Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului» (Ioan 5:22). «Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă» (Ioan 12:48). În 1 Petru spune: «Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu» (1 Petru 4:17). Asta arată că Domnul devine trup în zilele de pe urmă pentru a exprima adevărul și a face lucrarea de judecată.” A răspuns: „Devine trup? Tocmai am văzut că Biblia spune că va veni pe un nor. «Iată, El va veni pe nori şi orice ochi Îl va vedea, chiar şi cei care L-au străpuns. Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui» (Apocalipsa 1:7). N-am văzut nimic în Biblie care să spună că va veni în trup. E imposibil să facă lucrarea de judecată în trup!” Am avut părtășie cu el: „Există multe profeții despre venirea Domnului, nu numai despre El venind pe un nor, ci și întrupându-Se în taină. Întocmai cum a spus Domnul Isus: «Deci, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi!» (Luca 12:40). «Iată, Eu vin ca un hoţ» (Apocalipsa 16:15). Iar Luca 17:24-25 spune: «Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului (în ziua Sa)! Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie.» Domnul Isus a menționat de multe ori venirea Fiului Omului, referindu-Se la venirea în trup a Domnului. Dacă Îi limităm venirea la cea de pe un nor, cum se vor îndeplini acele profeții despre venirea Sa în taină? Domnul vine în două feluri în zilele de pe urmă. Întâi Se întrupează și vine în taină ca să facă lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu, apoi vine pe un nor și Se arată tuturor popoarelor. Dacă nu ne uităm la profețiile despre venirea Sa în taină, ci numai la cele despre venirea Lui pe un nor, asta e unilateral și arbitrar, iar noi ne-am putea pierde șansa de a-L întâmpina pe Domnul.”

Tatăl meu s-a încruntat fără să mai spună nimic, apoi m-a întrerupt mânios: „Ajunge. Citesc Biblia din copilărie și-L slujesc pe Domnul de ani buni. Nu știu mai multe ca tine? Ce știi tu după numai trei ani de seminar?” Vedeam că nu se putea calma și că nu-mi auzea părtășia. M-am întors în camera mea. După aceea, am mai încercat de câteva ori, dar nu m-a lăsat și chiar a spus: „Să crezi în Domnul e suficient. Taci sau mută-te!” Am fost șocat și supărat că ar face asta. Îl slujise pe Domnul atât de mult timp și era mereu afectuos și smerit. Tânjise după venirea Domnului, dar acum că El era aici, tatăl meu se ținea de sensul literal al Bibliei fără să cerceteze și chiar se mâniase. Simțeam că tata era foarte încăpățânat. Eram frustrat și am pierdut puțin din încrederea în răspândirea Evangheliei când am văzut că tata cunoștea foarte bine Biblia, dar rămânea la noțiunile lui.

Când câțiva frați și surori au aflat, mi-au trimis aceste cuvinte de la Dumnezeu ca să mă încurajeze: „Ești conștient de povara de pe umerii tăi, de însărcinarea și de responsabilitatea ta? Unde-ți este simțul misiunii istorice? Cum vei sluji ca un bun conducător în epoca următoare? Ai un puternic simț al conducerii? Cum L-ai explica pe stăpânul tuturor lucrurilor? Este cu adevărat stăpânul tuturor ființelor vii și al tuturor lucrurilor fizice din lume? Ce planuri ai pentru progresul următoarei etape a lucrării? Câți oameni așteaptă să le fii păstor? E sarcina ta una grea? Ei sunt săraci, vrednici de milă, orbi și năuciți, jelindu-se în întuneric: «Unde este calea?» Cât de mult tânjesc ei ca lumina, precum o stea căzătoare, să coboare deodată și să împrăștie forțele întunericului care i-au asuprit pe oameni de atât de mulți ani. Cine poate să știe cu câtă nerăbdare speră ei și cum tânjesc zi și noapte la asta? Acești oameni care suferă profund rămân închiși într-o temniță a întunericului, fără speranță de eliberare, chiar și în ziua în care lumina strălucește; când vor înceta să mai plângă? Înspăimântătoare e nenorocirea acestor spirite fragile cărora nu li s-a permis niciodată să se odihnească, iar legăturile nemiloase și istoria încremenită de multă vreme îi țin în această stare. Și cine a auzit sunetul plânsetului lor? Cine s-a gândit la starea lor nefericită? Te-ai gândit vreodată cât de îndurerată și de îngrijorată este inima lui Dumnezeu? Cum poate El suporta să vadă omenirea nevinovată, pe care a creat-o cu mâinile Sale, suferind astfel de chinuri? La urma urmei, oamenii sunt victimele care au fost otrăvite. Și cu toate că omul a supraviețuit până în ziua de azi, cine să fi știut că de multă vreme e otrăvit de cel rău? Ai uitat că ești una dintre victime? Din dragostea ta pentru Dumnezeu, nu ești dornic să lupți să-i salvezi pe cei care au supraviețuit? Nu ești dispus să-ți dedici toată energia ca să răsplătești pe Dumnezeu, care iubește omenirea ca pe trupul și sângele Său?” („Cum ar trebui să te îngrijești de viitoarea ta misiune?” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu m-au încurajat foarte mult. Mulți oameni nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu și sunt sufocați de noțiuni religioase, așa că nu cercetează vestea întoarcerii Domnului. Ei sunt în întuneric și nu sunt hrăniți de cuvintele lui Dumnezeu. Am avut norocul de a auzi glasul lui Dumnezeu și de a merge pe urmele Mielului, așadar am responsabilitatea să le împărtășesc Evanghelia Împărăției. Atunci vor putea auzi glasul lui Dumnezeu, vor putea fi duși înaintea tronului Său și vor fi curățiți și mântuiți prin cuvintele lui Dumnezeu. Asta înseamnă să ții cont de voia lui Dumnezeu. Tatăl meu era un credincios adevărat de mult timp și tânjise mereu după întoarcerea Domnului. Însă era prea strâns legat de noțiuni religioase așa că sigur că nu o putea accepta imediat. Știam că trebuia să mă bazez pe Dumnezeu și să continui să-i împărtășesc lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă ca să-mi fac datoria.

Atitudinea tatălui meu s-a domolit puțin în ziua a cincea, așa că am continuat să-i mărturisesc despre lucrarea de judecată a lui Dumnezeu. A spus sumbru: „Credința noastră este în Domnul Isus. Să credem în inimile noastre și să mărturisim cu gurile noastre înseamnă că suntem justificați și mântuiți prin credință. Domnul ne-a luat păcatele, așa că, atunci când va veni, ne va lua în Împărăția Sa. Nu avem nevoie ca Dumnezeu să vină să ne judece.” I-am spus în părtășie că păcatele ne sunt iertate prin credința noastră în Domnul, dar că încă păcătuim și mărturisim tot timpul. Nu suntem liberi de păcat. „Tată, gândește-te, le spui oamenilor să fie smeriți și răbdători, iar tu ești blând cu ceilalți, dar acasă te superi pe mama și te cerți adesea cu ea. Nu poți urma învățăturile Domnului.” M-a întrerupt mânios și nu m-a mai lăsat să spun nimic. A doua zi, am găsit o altă ocazie de a avea părtășie cu el: „Tată, Domnul ne învață să ne iubim dușmanii. Eu nu sunt dușmanul, ci fiul tău. Pur și simplu îți spun faptele despre venirea Domnului ca să lucreze, iar tu nu numai că nu cercetezi, dar îți pierzi cumpătul. Asta nu e o dovadă de toleranță. Știu că nu vrei să te înfurii. Asta e din cauză că naturile noastre păcătoase nu au fost rezolvate, așa că nu ne putem abține să nu mustrăm furioși oamenii. Biblia spune: «Urmăriţi cu toţii pacea şi sfinţenia, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul!» (Evrei 12:14). Domnul Isus a spus și: «Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârşeşte păcatul este sclav al păcatului. Şi sclavul nu rămâne veşnic în casă, însă fiul rămâne veşnic» (Ioan 8:34-35). E foarte limpede. Domnul este sfânt, iar aceia care nu sunt sfinți, nu-L pot vedea. Păcătuim tot timpul, trăim în păcat și nu suntem nici pe departe sfinți. Cum putem intra în Împărăția lui Dumnezeu? Domnul Isus Și-a profețit întoarcerea de multe ori și faptul că va exprima adevăruri și va face lucrarea de judecată pentru a curăți și mântui complet omenirea și a ne duce în Împărăția Sa. Întocmai cum a spus Domnul Isus: «Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul» (Ioan 16:12-13). Domnul S-a întors acum și a rostit toate adevărurile care curățesc și mântuiesc omenirea. El face lucrarea de judecată pentru a ne rezolva complet natura păcătoasă. Nu putem intra în Împărăția lui Dumnezeu decât dacă ne este curățită corupția prin judecată. Tată, trebuie să cercetăm smeriți lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Citește cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și vezi dacă e glasul lui Dumnezeu. N-ai vrea să ratezi venirea Domnului!”

Am vrut să-i arăt o scurtă scenetă evenghelică, dar a refuzat să se uite. Știa multe despre Biblie și făcuse niște lucruri bune. Dădea de pomană săracilor și, câteodată, mergea să-i ajute pe alții când nu mai avea bani și lăsa biserica să-i folosească proprietatea pe gratis. Dar în fața noii lucrări a lui Dumnezeu, s-a agățat cu încăpățânare de noțiunile lui și n-a vrut să cerceteze. Îmi amintea de farisei. Mi-era teamă că tata se va împotrivi lui Dumnezeu la fel cum au făcut ei și va pierde mântuirea lui Dumnezeu. L-am avertizat: „Fariseii cunoșteau bine Biblia și păreau devotați, dar nu L-au cunoscut deloc pe Domnul. Lucrarea Sa nu se potrivea cu noțiunile lor, iar ei nu au cercetat cu inimi smerite, ci s-au agățat de Scriptura literală, împotrivindu-se și condamnându-L nebunește. Au pus să fie răstignit și au fost pedepsiți de Dumnezeu–” M-a întrerupt mânios înainte să pot termina. „Despre mine vorbești? Spui că sunt un fariseu?” I-am răspuns în grabă: „Nu spun că ești fariseu, tată. Numai că nu vreau să mergi pe calea lor de a-L sluji pe Dumnezeu în timp ce I Se împotriveau. Ai așteptat întoarcerea Domnului toți acești ani, dar acum că El este aici, nu vrei să cercetezi cu smerenie. Te-ai blocat în Scriptura literală și în noțiunile tale. Nu vrei să accepți. Dacă ne uităm în felul acesta la lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, vom fi condamnați de Dumnezeu cum au fost fariseii și vom pierde mântuirea. Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă este ultimul și cel mai important pas al lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii. Se va termina foarte curând. A făcut deja un grup de biruitori în fața dezastrelor care vor veni asupra noastră în curând. Dacă nu-I acceptăm judecata și curățirea, atunci când vor veni dezastrele, ne vom tângui și vom scrâșni din dinți.” Asta l-a înfuriat și mai tare pe tata. S-a ridicat și a spus: „Destul, ajunge! Dacă mai spui ceva, de acum încolo nu vei mai fi fiul meu. Ieși din casa asta imediat!”

Am fost foarte mâhnit să-l aud spunând asta. Înainte, eu și tata eram foarte apropiați. Aveam discuții sincere, citeam Biblia și căutam împreună voia lui Dumnezeu. M-a învățat să fiu răbdător, tolerant, smerit și ascultător. Nu mi-am imaginat niciodată că mă va da afară și chiar mă va trata ca pe un dușman fiindcă eram martor al lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Urmându-i modelul, restul familiei m-a tratat cu răceală. Mă simțeam atât de singur și neajutorat. Le-am trimis un mesaj despre asta fraților și surorilor, iar o soră mi-a trimis un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. „Răspândirea Evangheliei este datoria și obligația tuturor. În orice moment, indiferent de ceea ce auzim sau de ceea ce vedem sau de ce fel de tratament întâmpinăm, trebuie să stăruim întotdeauna în această responsabilitate de răspândire a Evangheliei. În niciun caz nu putem renunța la această datorie din cauza negativității sau a slăbiciunii. Datoria de a răspândi Evanghelia nu este o călătorie lină, ci plină de pericole. Când răspândiți Evanghelia, nu veți înfrunta îngeri, nici extratereștri, nici roboți. Vă veți confrunta doar cu omenirea rea și coruptă, cu demoni vii, cu fiare – toate acestea sunt omenirea care supraviețuiește în acest spațiu malefic și care a fost profund coruptă de Satana și se împotrivește lui Dumnezeu. Prin urmare, în procesul răspândirii Evangheliei, există cu siguranță tot felul de pericole, să nu mai vorbim de calomnii meschine, batjocuri și neînțelegeri, dintre care există și mai multe. Dacă tu privești cu adevărat răspândirea Evangheliei ca pe o responsabilitate, ca pe o obligație și ca pe datoria ta, atunci vei fi în măsură să consideri aceste lucruri în mod corect și chiar să te ocupi de ele corect, și nu vei renunța nicicând la responsabilitatea și obligația ta, nici nu te vei abate de la intenția ta inițială de a răspândi Evanghelia și de a mărturisi despre Dumnezeu din cauza acestor lucruri, căci aceasta este datoria ta. Cum ar trebui înțeleasă această datorie? Valoarea și responsabilitatea principală a acestei vieți pe care o trăiești este să răspândești vestea cea bună a lucrării lui Dumnezeu în zilele de pe urmă și să răspândești Evanghelia lucrării lui Dumnezeu” („Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au încurajat foarte mult. Am văzut că este normal să fii respins când împărtășești Evanghelia. Oamenii sunt foarte profund corupți de Satana și nu iubesc adevărul. Sunt aroganți, blocați în propriile noțiuni și închipuiri. Nu-mi puteam abandona datoria și responsabilitatea în fața greutăților. M-am gândit la Petru care a călătorit peste tot ca să împărtășească Evanghelia în pofida opoziției părinților săi. A fost judecat, mustrat și testat de sute de ori, apoi desăvârșit de Dumnezeu. A trăit o viață semnificativă. Trebuia să fiu ca Petru, să-mi fac datoria bine și să răspândesc Evanghelia lui Dumnezeu oricât de mult aș fi suferit sau aș fi fost neînțeles de familia mea.

Mi-am făcut bagajul dimineața următoare, pregătindu-mă să plec. Tata a spus: „Poți rămâne dacă vrei, dar trebuie să încetezi să predici calea lui Dumnezeu Atotputernic.” Am spus hotărât: „Tată, știi că vreau să-L slujesc pe Domnul mereu. Am mers la seminar ca să învăț mai multe adevăruri biblice și să răsplătesc iubirea lui Dumnezeu, dar am citit Biblia de nenumărate ori fără să câștig vreun adevăr. Sufletul mi se întuneca și mi se ofilea din ce în ce mai mult. Am făcut câteva lucruri bune și i-am ajutat pe alții, dar nu am vrut să le dau de pomană colegilor care chiar aveau nevoie. Stăteam în față, ca să fiu văzut, la slujbele de dimineață și seară. În grupul de închinare, eram invidios pe frații și surorile mele care puteau cânta la un instrument pentru că eu nu puteam decât să cânt vocal. Eram invidios pe cei care se descurcau mai bine decât mine la examene. Nu puteam controla aceste gânduri. Pur și simplu nu puteam scăpa de păcat. Era foarte dureros. În sfârșit, am găsit răspunsul când am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Păcatele ne sunt iertate prin credința noastră în Domnul, iar El nu ne vede drept păcătoși, dar natura noastră păcătoasă nu a fost rezolvată. Singura cale de a fi curățiți și a intra în Împărăția Sa, este să acceptăm judecata lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Am auzit glasul lui Dumnezeu și știu că Domnul a venit. Împărăția a coborât. Am datoria de a împărtăși Evanghelia Împărăției cu mai mulți oameni ca să nu-L dezamăgesc pe Dumnezeu.” După ce a auzit asta, n-a părut atât de potrivnic. Părea puțin supărat și a spus: „Poți să pleci. Mă voi ruga pentru tine. Dacă Dumnezeu Atotputernic chiar este Domnul Isus care S-a întors, Îl voi accepta. Dacă nu, va trebui să te întorci.”

După aceea, am stat într-o casă de oaspeți mică, muncind ca să-mi câștig traiul în timp de împărtășeam Evanghelia. Mă rugam tot timpul, așezându-l pe tata și pe restul familiei mele în mâinile lui Dumnezeu. Tata m-a sunat din senin după două săptămâni și m-a întrebat ce fac. Mi-a spus că îi părea rău că izbucnise în felul acela. A spus că le zicea mereu oamenilor să fie smeriți, dar că-și pierduse cumpătul cu mine și că era adevărat că nu putea respecta poruncile Domnului. Apoi a spus: „Întoarce-te. Vreau să aflu mai multe despre lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă.” Am fost foarte surprins și încântat să-l aud spunând asta. Fusese foarte potrivnic noii lucrări a lui Dumnezeu, dar acum era dispus să cerceteze. Știam că Dumnezeu îmi auzise rugăciunile. L-am slăvit și I-am mulțumit lui Dumnezeu. Acasă, tata a spus: „Nu am putut dormi după ce ai plecat. Aveam în minte tot ce ai spus zi și noapte. M-am tot rugat și am consultat Scripturile și ele chiar spun că Dumnezeu va face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă, că Domnul va veni la miezul nopții, în taină, drept Fiul Omului. Va bate la ușile noastre, oile lui Dumnezeu Îi aud glasul și numai fecioarele înțelepte îi pot auzi glasul, în vreme ce fecioarele nesăbuite nu-l pot auzi. Cred că aveai dreptate. Nu mai auzisem asta niciodată, dar există baze biblice pentru tot, iar faptele se conformează. Ce ai spus include profețiile despre venirea Domnului. Dacă Domnul Isus chiar S-a întors, este un lucru mare. Trebuie să cercetez asta. Mi-e teamă că am devenit într-adevăr un fariseu și am pierdut mântuirea lui Dumnezeu. Trebuie să caut adevărul în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă.” Apoi, a pus următoarea întrebare: „Domnul Isus ne-a răscumpărat prin răstignirea Sa și ne-a luat toate păcatele, așadar nu ne vede drept păcătoși, iar atunci când va veni, vom putea merge direct în Ceruri. De ce trebuie să facă această etapă a lucrării de judecată?”

Am fost atât de fericit să vad că tatăl meu avea acel fel de înțelegere și căutare. Ca să-i răspund la întrebare, am urmărit un videoclip din filmul „Cântecul victoriei”, numit „De ce Se întoarce Domnul pentru a face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă?” Sora din film a citit două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. „Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost corupt de către Satana, are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin esența întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat și schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate să-și înlăture corupția și să fie făcut pur. Decât să considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea purificării. Într-adevăr, această etapă este cea a cuceririi, precum și a doua etapă în lucrarea de mântuire. Prin judecata și mustrarea prin cuvânt, omul ajunge să fie câștigat de Dumnezeu, iar prin folosirea cuvântului, ajunge să rafineze, să judece și să dezvăluie că toată necurăția, noțiunile, motivele și aspirațiile individuale din inima omului sunt complet revelate.” „Păcatele omului ar putea fi iertate prin jertfa de păcat, dar, doar în ceea ce privește modul în care omul poate fi făcut să nu mai păcătuiască și modul în care natura sa păcătoasă poate fi distrusă complet și transformată, el nu are nicio cale de a rezolva această problemă. Păcatele omului au fost iertate și acest lucru se datorează lucrării răstignirii lui Dumnezeu, dar omul a continuat să trăiască înlăuntrul vechii sale firi satanice. Acestea fiind spuse, omul trebuie să fie complet mântuit de corupta sa fire satanică, astfel încât natura lui păcătoasă să poată fi complet distrusă, să nu se mai dezvolte niciodată, permițând astfel ca firea omului să fie transformată. Acest lucru ar cere omului să înțeleagă drumul creșterii în viață, să înțeleagă calea vieții și modul de a-și schimba firea. În plus, ar cere omului să acționeze potrivit cu această cale, astfel încât firea lui să poată fi schimbată treptat, iar el să poată trăi sub strălucirea luminii, ca tot ceea ce face el să poată fi în acord cu voia lui Dumnezeu, ca el să-și poată arunca firea coruptă satanică și astfel încât să se poată elibera de influența întunericului Satanei, prin aceasta ieșind pe deplin din păcat. Doar atunci va primi omul mântuirea completă” („Taina întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup).

Apoi, a avut această părtășie: „Lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus din Epoca Harului doar a iertat păcatele oamenilor, dar natura noastră păcătoasă rămâne. Acestea sunt natura și firile noastre satanice, adânc înrădăcinate în inimile noastre. De aceea nu ne putem abține să nu păcătuim și să ne împotrivim lui Dumnezeu. Natura noastră satanică este cauza acestui lucru. Dumnezeu ne poate ierta păcatele, dar natura noastră păcătoasă este adânc înrădăcinată. Ea nu poate fi iertată. De aceea Dumnezeu trebuie să ne judece și să ne mustre, pentru a ne mântui complet de legăturile naturii noastre satanice. Dumnezeu face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă pentru natura și firile satanice înrădăcinate în omenirea coruptă. Unii pot întreba dacă acest lucru poate fi rezolvat prin judecată și mustrare. Dacă plătim un preț, ne biruim trupurile și practicăm înfrânarea, ne putem rezolva natura satanică? Deloc. Întocmai cum a spus Pavel: «Eu știu că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea, întrucât vreau să fac ceea ce este bine, dar nu pot!» (Romani 7:18). Cu toții am avut acest fel de experiență. Am suferit și ne-am biruit trupurile ca să scăpăm de păcat și să ne transcedem trupurile, dar cine l-a învins pe Satana și s-a supus cu adevărat lui Dumnezeu? Aproape nimeni. Asta ne arată că singuri nu ne putem rezolva natura satanică. Trebuie să trecem prin judecata, mustrarea, încercările și rafinarea lui Dumnezeu pentru a câștiga adevărul și a ne rezolva, cu adevărat, natura satanică. Pe baza lucrării de răscumpărare a Domnului Isus în zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic judecă și mustră omenirea, exprimă toate adevărurile care curățesc și mântuiesc omul și dezvăluie tainele lucrării de gestionare de 6000 de ani a lui Dumnezeu, cum ar fi povestea secretă a lucrării Sale din Epoca Legii, a Harului și a Împărăției și ceea ce a realizat în fiecare dintre ele, semnificația judecății Sale din zilele de pe urmă și a numelor Sale, taina întrupării, povestea secretă a Bibliei, cum El încheie epoca, cum a apărut Împărăția lui Hristos, și finalul fiecărui fel de om. El dezvăluie, de asemenea, rădăcina răului și a întunericului din lume și adevărul despre coruperea omenirii de către Satana. El ne judecă și ne dezvăluie natura și firile satanice care se împotrivesc lui Dumnezeu. Am trecut prin câțiva ani de judecată și mustrare a cuvintelor lui Dumnezeu, ne-am înțeles natura satanică potrivnică lui Dumnezeu, am înțeles ce otrăvuri și firi satanice se află în natura noastră satanică și am văzut adevărul despre cum ne-a corupt Satan. Am început să înțelegem firea dreaptă și de neofensat a lui Dumnezeu și am căzut înaintea lui Dumnezeu, plini de regret și dispreț față de noi înșine. Am început să practicăm adevărul și să trăim după cuvintele lui Dumnezeu. Firile noastre corupte se schimbă și sunt curățite treptat. Mințim, păcătuim și ne împotrivim mai puțin lui Dumnezeu. Toate acestea sunt din judecata lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Numai lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic poate curăți și mântui complet oamenii. Acesta este un fapt.”

Tata a urmărit cu atenție tot videoclipul. Cuvintele lui au fost puține, dar a spus sincer: „Acum înțeleg. Vreau să cercetez lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă.” I-am dat un exemplar din „Oile lui Dumnezeu aud glasul lui Dumnezeu”, iar el a început să citească din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic în fiecare dimineață. Câteodată, le compara cu Biblia, dar, după o vreme, a văzut cum cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt adevărul și glasul lui Dumnezeu. A devenit sigur că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus care S-a întors și I-a acceptat lucrarea din zilele de pe urmă.

Nu după mult timp, pastorul din vechea noastră biserică a auzit că tata acceptase lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă și a venit cu un misionar și un alt coleg să-l oprească. Tata a fost martor al lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și a spus cu seriozitate: „L-am slujit pe Domnul ani de zile. Cunosc Biblia bine și par devotat și credincios, dar nu am căutat adevărul și nu am cercetat smerit când am auzit că Domnul Se întorsese. Am ignorat tot felul de profeții biblice despre întoarcerea Domnului pentru a face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă și chiar mi-am dat fiul afară din casă când acesta mi-a împărtășit Evanghelia. Sunt atât de răzvrătit. Credeam că am înțeles Biblia foarte bine și nimeni nu mă putea convinge de altceva, dar lectura cuvintelor lui Dumnezeu Atotputernic chiar m-a emoționat. Acum înțeleg că numai cei care caută adevărul pot auzi glasul lui Dumnezeu și Îi pot câștiga mântuirea în zilele de pe urmă.” Când i-am auzit părtășia și mi-am amintit de felul în care se împotrivise noii lucrări a lui Dumnezeu, am fost emoționat până la lacrimi. I-am mulțumit lui Dumnezeu din tot sufletul. Chiar am văzut cum cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și că pot cuceri inimile oamenilor. Oricât de puternice sunt noțiunile religioase ale cuiva și indiferent cât de răzvrătită îi e firea, dacă el cercetează și citește cuvintele lui Dumnezeu, Îi va auzi glasul lui Dumnezeu și Îi va vedea arătarea. Întocmai cum a spus Domnul Isus: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează” (Ioan 10:27).

Întreaga mea familie, toți șapte, am acceptat acum lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Sunt mult mai încrezător în împărtășirea Evangheliei.

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Contactează-ne pe Messenger