Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cei mai mulți oameni din lumea religioasă cred că faptul că Domnul Isus spune „S-a terminat!” (Ioan 19:30) pe cruce este dovada că lucrarea de mântuire făcută de Dumnezeu a fost deja încheiată și, totuși, tu depui mărturie că Domnul S-a întors în trup pentru a exprima adevărul și a face lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu, pentru a mântui pe deplin omenirea. Așadar, cum ar trebui exact să înțelegem lucrarea lui Dumnezeu de a mântui omenirea? Acest aspect al adevărului nu ne este clar, așa că te rugăm să ne comunici pe tema aceasta.

75

Răspuns:

Când Domnul Isus a spus pe cruce „S-a terminat!” (Ioan 19:30), la ce se referea cu adevărat? Voia El să spună că lucrarea de răscumpărare era terminată sau voia El să spună că lucrarea lui Dumnezeu de mântuire deplină a omenirii era încheiată? Ar fi putut oamenii de la acea vreme să ştie asta? Se poate spune că nimeni nu ştia. Tot ce a spus Domnul Isus au fost cuvintele „S-a terminat!” El nu a spus că lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii s-a încheiat. Oamenii nu vor putea să înțeleagă niciodată cu adevărat la ce se referea Domnul Isus când a spus „S-a terminat!” De ce ar îndrăzni cineva să explice cuvintele Domnului conform propriilor sale idei? De ce ar îndrăzni să intepreteze la întâmplare această propoziție: „S-a terminat!”? Asta nu înseamnă altceva decât a pune la întâmplare ideile oamenilor peste cuvintele Domnului Isus. Gândiți-vă la aceasta cu toții, dacă Domnul Isus a spus „S-a terminat!”, acest lucru indică faptul că lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a întregii omeniri este încheiată, dar atunci de ce a mai făcut Domnul profeţia care spune: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13). Cum putem înțelegi asta? De asemenea, așa cum consemnează Evanghelia după Ioan, Capitolul 12, versetele 47-48, Domnul Isus a spus: „Iar dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă.” Cuvintele Domnului Isus ne spun clar că Domnul se va întoarce pentru a exprima adevărul şi pentru a face lucrarea judecăţii. Există şi profeţia din Biblie: „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu” (1 Petru 4:17). Conform celor spuse de pastor și bătrân, dacă crucificarea Domnului Isus a încheiat toată lucrarea de mântuire a rasei umane, atunci profeţia Domnului Isus „Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul”, cum s-ar mai adeveri? Nu ar cădea profeţia Domnului Isus că El se va întoarce să exprime adevărul şi să facă lucrarea judecăţii? De aceea, ceea ce spun pastorul și bătrânul clar nu se potrivește cu cuvintele Domnului Isus şi nu corespunde realităţii lucrării lui Dumnezeu. Ar trebui să știm cu toții că ceea ce a făcut Domnul Isus a fost lucrarea de răscumpărare a rasei umane. Tot ceea ce trebuie să facem este să-L acceptăm pe Domnul Isus, să ne spovedim și să ne căim în fața Lui și păcatele noastre vor fi iertate. Apoi suntem îndreptăţiţi să ne rugăm Domnului și ne putem bucura de harul pe care Îl dăruieşte. Indiferent de păcat, noi nu vom mai fi condamnați de lege. Acesta este rezultatul lucrării de răscumpărare a Domnului Isus. Acesta este adevăratul înțeles al expresiei „mântuiți prin credință”, pe care o folosim adesea. Din rezultatul obținut în urma lucrării Domnului Isus vedem o confirmare şi mai mare că lucrarea Domnului Isus a fost doar cea de răscumpărare. În niciun caz nu a fost lucrarea judecății, purificării și desăvârșirii oamenilor din zilele de pe urmă. Chiar dacă credința noastră în Domnul Isus ne iartă păcatele, și chiar dacă nu mai comitem păcate evidente și ne comportăm bine, totuși nu ne-am separat de păcat și nu am devenit puri ca să fim pe deplin mântuiţi, nu? Încă mai spunem minciuni şi comitem păcate în mod frecvent? Încă mai acţionăm cu lăcomie şi avem gânduri păcătoase? Încă îi mai invidiem şi urâm pe ceilalţi? Sunt inimile noastre pline de aroganță și înșelăciune? Încă mai imităm tendințele lumești, ne agățăm de bogăție și râvnim la glorie? Unii oameni, când sunt prinși sau persecutați de guvernul comunist chinez, chiar Îl blamează pe Dumnezeu. Chiar dau declaraţii scrise în care Îl neagă şi Îl trădează pe Dumnezeu. Mai ales în ce privește exprimarea adevărului şi lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic din timpul zilelor de pe urmă, oamenii judecă și condamnă lucrarea lui Dumnezeu pe baza propriilor noțiuni și închipuiri. Nu este adevărat? Ca atare, de pe urma credinței noastre în Domnul, obținem doar iertarea păcatelor. Dar, în interiorul nostru, rămân natura şi firea Satanei. Aceasta este sursa păcatului nostru și a împotrivirii față de Dumnezeu. Dacă esența noastră păcătoasă nu este rezolvată, ne opunem lui Dumnezeu, Îl trădăm şi Îl considerăm duşman. Puteți spune că o astfel de persoană este îndreptățită să intre în Împărăția cerurilor? Ar trebui să vă fie clar până acum că, zicând „S-a terminat!”, Domnul Isus a vrut să spună doar că lucrarea de răscumpărare a lui Dumnezeu a luat sfârșit. Cu siguranță, El nu a spus că toată lucrarea de mântuire a rasei umane a luat sfârșit. Dumnezeu Atotputernic, întrupat în zilele de pe urmă, a venit să exprime tot adevărul și să înfăptuiască lucrarea judecății, pornind de la casa lui Dumnezeu. Această venire are loc pentru a-i face pe oameni complet puri și pentru a-i mântui în întregime, pentru a rezolva problema fundamentală a păcatului din oameni, pentru a permite oamenilor să se elibereze de păcat și să atingă puritatea, să obțină mântuirea totală și să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Haideți să mai citim câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, astfel încât să înțelegem cu toții mai clar.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu eşti socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu eşti păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă eşti doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să te împărtășeşti din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, eşti incapabil să primeşti direct moștenirea lui Dumnezeu” („Referitor la apelative și identitate” din Cuvântul Se arată în trup).

Trebuie să știi ce tip de oameni doresc Eu; cei care sunt impuri nu au permisiunea de a intra în împărăție, cei care sunt impuri nu au permisiunea de a spurca pământul sfânt. Deși probabil că ai săvârșit o lucrare mare și ai lucrat mulți ani, în cele din urmă, ești jalnic de murdar – legea Raiului nu tolerează dorința ta de a intra în împărăția Mea! De la crearea lumii și până în prezent, nu le-am oferit niciodată acces facil în împărăția Mea celor care încearcă să se pună bine cu Mine. Aceasta este o lege cerească și nimeni nu o poate încălca!” („Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” din Cuvântul Se arată în trup).

Deşi Isus a lucrat mult printre oameni, El a desăvârşit doar răscumpărarea întregii omeniri şi a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor şi nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influenţa Satanei nu a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci şi ca Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui, care a fost stricată de Satana. Şi astfel, după ce omului i-au fost iertate păcatele, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă şi a început lucrarea de pedeapsă şi judecată, şi munca aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toţi cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare şi vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină şi vor dobândi adevărul, calea şi viaţa” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”).

Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost pervertit de către Satana, are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin substanța întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat și schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate să-și înlăture pervertirea și să fie făcut pur. Decât să considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea purificării” („Taina Întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup).

Lucrarea ultimelor zile constă în împărțirea tuturor după felul lor, în încheierea planului lui Dumnezeu de gestionare (planul mântuirii), deoarece clipa se apropie și ziua lui Dumnezeu a sosit. Dumnezeu îi aduce pe toți cei care au intrat în împărăția Sa, adică pe toți cei care I-au fost credincioși până la sfârșit, în epoca lui Dumnezeu Însuși. Cu toate acestea, până la venirea epocii lui Dumnezeu Însuși, lucrarea lui Dumnezeu nu va fi de a observa faptele oamenilor sau de a cerceta viețile lor, ci de a le judeca răzvrătirea, deoarece Dumnezeu îi va purifica pe toți cei care vor veni în fața tronului Său. Toți cei care au călcat pe urmele lui Dumnezeu până în ziua de azi sunt aceia care au venit în fața tronului lui Dumnezeu, și așa stând lucrurile, fiecare persoană care acceptă lucrarea lui Dumnezeu în faza finală este obiect al purificării lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu în faza finală fac obiectul judecății lui Dumnezeu” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).

Zilele de pe urmă deja au sosit. Toate lucrurile din creație vor fi clasificate conform tipului lor și separate în diferite categorii pe baza naturii lor. Acesta este momentul când Dumnezeu dezvăluie rezultatul omenirii și destinația fiecăruia. Dacă oamenii nu ar trece prin mustrare și judecată, atunci nu ar fi niciun mod de a le dezvălui neascultarea și nedreptatea. Doar prin mustrare și judecată poate fi dezvăluit rezultatul întregii creații. Omul își arată adevăratul fel doar când este mustrat și judecat. Răul va fi pus cu răul, binele cu binele și, întreaga omenire va fi clasificată conform tipului său. Prin mustrare și judecată va fi dezvăluit rezultatul întregii creații, astfel încât răul să poată fi pedepsit și binele răsplătit și toți oamenii să fie sub stăpânirea lui Dumnezeu. Toată această lucrare trebuie obținută prin mustrare și pedeapsă dreaptă. Deoarece corupția omului a atins apogeul și neascultarea sa devine extrem de gravă, doar firea dreaptă a lui Dumnezeu, una care este în principal compusă din mustrare și judecată și care este dezvăluită în timpul zilelor de pe urmă, poate transforma și îl poate întregi pe om. Doar această fire poate expune răul și, astfel, îi poate pedepsi sever pe toți cei nedrepți” („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în trup).

Esența lucrării de mustrare și judecată a lui Dumnezeu este de a curăța omenirea, iar acest lucru este pentru ziua odihnei finale. Altfel, întreaga omenire nu va putea să-și urmeze propria specie și să intre în odihnă. Această lucrare este singura cale ca omenirea să intre în odihnă. Doar lucrarea de curăţare a lui Dumnezeu va curăța omenirea de păcate și doar lucrarea Lui de mustrare și judecată va aduce la lumină lucrurile nesupuse din mijlocul omenirii, separându-i astfel pe cei care pot fi salvați de cei care nu pot și pe cei care vor rămâne de cei care nu vor rămâne. Când lucrarea Sa se va termina, acei oameni care vor rămâne vor fi curățați și se vor bucura de o a doua viață umană mai minunată pe pământ, căci ei vor intra într-un tărâm mai înalt al umanității; cu alte cuvinte, ei vor intra în ziua de odihnă a umanității și vor trăi împreună cu Dumnezeu. După ce aceia care nu pot rămâne vor suferi mustrarea și judecata, formele lor originale vor fi dezvăluite complet; după aceasta, ei toți vor fi distruși și, ca şi Satanei, nu li se va mai permite să supraviețuiască pe pământ. Umanitatea viitorului nu va mai include acest tip de oameni; acești oameni nu sunt potriviți să intre în pământul odihnei finale, nici nu sunt potriviți să intre în ziua odihnei pe care Dumnezeu și omul o vor împărți, căci ei sunt ținte ale pedepsei și sunt cei răi, și nu sunt oameni drepți. […] Lucrarea Sa desăvârșită de pedepsire a răului și răsplătire a binelui este făcută în întregime pentru a purifica pe deplin întreaga omenire, pentru ca El să poată aduce o întreagă omenire sfântă la odihna veșnică. Această etapă a lucrării Sale este cea mai importantă lucrare a Sa. Este etapa finală a întregii Sale lucrări de gestionare” („Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” din Cuvântul Se arată în trup).

Dumnezeu Atotputerni vorbeşte foarte clar despre semnificaţia şi rezultatul obţinut prin lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Acest lucru ne ajută să fim siguri că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din timpul zilelor de pe urmă este lucrarea care purifică pe deplin şi mântuiește rasa umană. Lucrarea de răscumpărare pe care a făcut-o Domnul Isus netezeşte calea pentru lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Dumnezeu Atotputernic face lucrarea de judecată şi purificare pe fundaţia lucrării de răscumpărare a Domnului Isus, prin salvarea deplină a rasei umane de la păcat şi aducerea ei în împărăţia lui Dumnezeu. Nu-i aşa că Dumnezeu lucrează într-un mod foarte practic? Dacă acceptăm doar lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus şi nu aceptăm lucrarea de judecată şi purificare a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, cum am putea spune că merităm să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu? Se pare că credinţa în Dumnezeu ne cere să înţelegem lucrarea lui Dumnezeu. Acest lucru este atât de important! Totuşi mulţi oameni religioşi cred în mântuirea numai prin credinţă. Ei consideră că credinţa în Domnul aduce iertarea păcatelor, rezolvă toate problemele, crezând că Domnul cel milos şi iubitor iartă orice păcat pe care cineva l-ar putea comite. Atunci când El va veni, îi va ridica pe toţi în împărăţia cerurilor. Deci, ei refuză să accepte lucrarea de judecată din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic. Ce problemă este aceasta? Acest tip de persoană înţelege lucrarea lui Dumnezeu? Înţelege ea firea cea dreaptă a lui Dumnezeu? Ai spune că Dumnezeu ar putea permite unei persoane de o categorie satanică, ce se revoltă împotriva Lui, şi I se opune, să intre în împărăţia Sa? Ce rezultat ar avea intrarea unei astfel de persoane în împărăţia lui Dumnezeu? Să luăm un exemplu. Dacă israeliţii care credeau în Dumnezeu Iahve ar fi aduşi în împărăţia lui Dumnezeu ce credeţi că s-ar întâmpla? Ei nu ar putea nici măcar să-L accepte pe Dumnezeu întrupat, Domnul Isus şi de asemenea au făcut tot ce au putut pentru a-L condamna pe Domnul Isus şi L-au răstignit pe Domnul Isus pe cruce. Această categorie satanică ce se opune nebuneşte lui Dumnezeu astfel, dacă ar fi să intre în împărăţia lui Dumnezeu, ar continua să I se opună? S-ar revolta? Ar încerca să uzurpe puterea Domnlui? De ce nu s-a dus Domnul Isus în sinagogă să predice? Pentru că preoţii, scribii şi fariseii de credinţă iudaică erau foarte răi. Erau capabili de orice. Ştim cu toţii că după ce Domnul Isus a fost prins de ei, a fost bătut, batjocorit şi scuipat. A fost chiar predat guvernului roman pentru a fi crucificat. Domnul Isus ştia deja că erau de teapa şarpelui, aşa că El nu a intrat în sinagogă pentru a predica. În zilele de pe urmă, Domnul Isus s-a întors. De ce nu a intrat El în biserici ca să predice? Pentru că liderii bisericilor sunt cu toţii foarte diabolici. Dacă Dumnezeu Atotputernic întrupat ar intra în biserici, cu siguranţă ar chema poliţia. Cu siguranţă L-ar preda pe Dumnezeu Atotputernic guvernului PCC. Nu este adevărat? Acum, îndrăznim noi să mergem în biserici să aducem deschis mărturie pentru Dumnezeu Atotputernic? Dacă le-ai aduce lor mărturie despre Dumnezeu Atotputernic, cu siguranţă te-ar ridiculiza şi te-ar dezonora şi chiar te-ar preda Biroului de Securitate Publică. Din aceste motive, vedem că bisericile de astăzi sunt la fel ca sinagogile din religia iudaică. Sunt locuri care Îl alungă pe Dumnezeu, I se opun lui Dumnezeu şi Îl condamnă pe Dumnezeu. Aceasta arată cât de coruptă este natura umană. Sunt sătui de adevăr şi resping adevărul. Toţi resping sosirea lui Dumnezeu şi toţi au devenit de teapa Satanei şi se opun Lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu s-ar fi întrupat în zilele de pe urmă pentru a exprima adevărul, pentru a judeca şi purifica oamenii, rasa umană ar fi fost distrusă de Dumnezeu pentru că I-a rezistat lui Dumnezeu.

din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Conținuturi Similare