M-am reunit cu Domnul

octombrie 4, 2020

Dumnezeu Atotputernic spune: „Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este cărarea prin care omul va dobândi viața și singura cărare prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferite de Hristos în zilele de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să pășești prin porțile Împărăției cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care sunt controlați de norme, de slove și sunt încătușați de istorie, nu vor fi niciodată capabili să dobândească viața și nu vor putea niciodată să câștige calea veșnică a vieții. Acest lucru se întâmplă deoarece tot ceea ce au ei este o apă tulbure de care s-au agățat timp de mii de ani, spre deosebire de apa vieții, care se revarsă din tron. […] Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt uriași și puternici, precum valurile furtunoase și tunetele care bubuie – și, cu toate acestea, tu stai și aștepți pasiv pieirea, rămânând în nebunia ta, fără să faci nimic. În felul acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează pașii Mielului? Cum poți justifica Dumnezeul, de care tu te agăți, ca pe un Dumnezeu mereu nou și niciodată bătrân? Și cum pot cuvintele din cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă? Cum pot ele să te conducă pentru a căuta pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot duce ele sus în cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt slove care pot oferi doar o consolare temporară, nu adevărurile care sunt capabile să dea viață. Scripturile pe care le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul, nu sunt cuvinte de înțelepciune care te pot ajuta să cunoști viața oamenilor, cu atât mai puțin căile care te pot conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți oferă un motiv de a reflecta? Oare nu îți permit să înțelegi tainele conținute în interior? Ești capabil să te oferi cerului pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu pe cont propriu? Fără venirea lui Dumnezeu, te poți ridica în cer să te bucuri de fericirea în familie cu Dumnezeu? Încă mai visezi acum? Îți sugerez atunci să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează acum, la cine săvârșește lucrarea de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă nu faci aceasta, nu vei obține niciodată adevărul și nu vei obține niciodată viața” („Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” din Cuvântul Se arată în trup). Acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic m-a făcut să mă gândesc la cum era credința mea înainte. Pentru că mă agățam de noțiuni religioase și de cuvintele Bibliei, aproape că am închis ușa mântuirii lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Dumnezeu a folosit mijloace extraordinare, astfel încât să pot fi suficient de norocoasă ca să-I aud glasul și să întâmpin întoarcerea Domnului.

Cu vreo doi ani în urmă, într-o dimineață, m-am trezit foarte devreme și am deschis Biblia de lângă perna mea. Am citit despre Domnul Isus, care îi dojenea pe farisei: „Isus a intrat în Templu şi i-a scos afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei şi le-a zis: „Este scris:«Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune», "dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!” (Matei 21:12-13 ). Eram puțin tristă în vremea aceea. Consideram că starea de atunci a bisericii nu era deloc diferită de aceea de la templu, de la finele Epocii Legii. Pastorii și prezbiterii de la biserică spuneau mereu că noi, credincioșii, ar trebui să ne iubim unii pe alții, însă ei înșiși intrau mereu în dispute pline de invidie și se certau pe seama jertfelor. Ba chiar îi lăsau pe credincioși să-i mituiască ca să se roage pentru ei, iar uneori hotărau cât timp se vor ruga, în funcție de suma primită. Cei mai mulți dintre membrii bisericii erau pesimiști și slabi și, pe zi ce trecea, tot mai puțini oameni veneau la adunări. Pastorii și prezbiterii nu puneau suflet în predicile lor și nu căutau cum să păstorească bine turma Domnului, dar, cu toate acestea, nu se săturau niciodată să oficieze nunțile credincioșilor. Și pastorul din fosta mea biserică era așa, dar devenise o locație pentru nunți. Nu m-am putut abține să nu mă gândesc: „Pastorii și prezbiterii s-au abătut de la calea Domnului. Biserica are un aer complet laic. E întocmai ca la finele Epocii Legii, când templul era pustiu și devenise bârlogul hoților. Se va arăta Domnul acestui tip de biserică atunci când Se va întoarce?”

Alarma telefonului a sunat brusc, tocmai când mă gândeam la asta, iar, când am oprit-o, am observat o recomandare pentru un videoclip de pe YouTube de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Am fost foarte nedumerită. Nu mă abonasem niciodată la acel canal al bisericii, așa că de ce aș primi acea notificare? Apoi, mi-am amintit că, înainte cu o lună, o prietenă mă dusese să ascult o predică acolo, iar ceea ce am auzit a fost cu adevărat nou și luminător. Chiar am câștigat ceva din acest lucru. Voisem să continui să studiez mai mult asta, dar se mărturisea acolo că Domnul Isus Se întorsese deja, că El făcea lucrarea de judecată în zilele de pe urmă, exprima multe adevăruri și că acea carte, „Cuvântul Se arată în trup”, era plină de cuvinte exprimate de Dumnezeu Atotputernic. Spuneau că, la adunări, cu toții citesc și au părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Nu înțelegeam deloc asta. Pastorii și prezbiterii ne-au spus mereu că toate cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu sunt în Biblie și că lucrarea și cuvintele Lui nu există în afara ei. Cum puteau ei mărturisi că Domnul rostise cuvinte noi? Oricum, generații de credincioși își bazaseră credința pe Biblie, prin urmare, credința în Domnul era credința în Biblie. Cum putea fi orice altceva credință în Domnul? De fiecare dată când prietena mea mă ruga să merg să mai ascult predici la biserică, refuzam. Așa că, atunci când am văzut acel link de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic pe telefonul meu, nu l-am accesat.

Dar, spre uimirea mea, timp de mai multe zile după aceea, am tot primit recomandări YouTube pentru filme și imnuri de pe canalul bisericii. M-am gândit: „Nu m-am abonat la canalul lor, dar primesc în continuare aceste notificări. Oare așa mă călăuzește Domnul? E oare voia Domnului ca eu să mă uit la canalul Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic?” La gândul ăsta, m-am rugat Domnului: „O, Doamne! De ce apar mereu aceste videoclipuri în telefonul meu? Ele mărturisesc că Tu Te-ai întors deja. Chiar așa este? Oare ar trebui să mă uit la videoclipurile astea? Doamne, Te rog, călăuzește-mă!" După rugăciunea mea, mi-au venit în minte aceste cuvinte de la Domnul Isus: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia Cerurilor!” (Matei 5:3). Într-adevăr! Venirea Domnului e un lucru foarte important, așa că m-am gândit că, atunci când aud despre asta, ar trebui să caut cu smerenie, să investighez și să cumpănesc cu atenție, pentru a vedea dacă Dumnezeu Atotputernic chiar este Domnul Isus întors. Dacă Domnul chiar Se întorsese, iar eu nu căutam sau investigam, nu aveam să ratez șansa de a întâmpina venirea Lui? La gândul ăsta, am hotărât că ar trebui să mă uit la câteva dintre videoclipurile bisericii. Când am aruncat o privire asupra site-ului bisericii, am văzut că avea un conținut diversificat, care includea filme, videoclipuri cu imnuri, spectacole corale și articole despre experiențe și mărturii. Unul dintre videoclipurile cu imnuri, „Preaiubitul meu, așteaptă-mă, Te rog”, avea versuri care m-au emoționat foarte mult. M-au făcut să mă gândesc la toată perioada în care fusesem într-o biserică pustie, căutând pretutindeni o biserică având lucrarea Duhului Sfânt. Cu cât mă uitam mai mult pe site, cu atât câștigam mai multă hrană din el. Voiam să înțeleg și să studiez biserica, așa că am găsit mai multe filme de vizionat pe site-ul ei.

Într-o zi, m-am uitat la un film evanghelic în care era vorba mai ales despre relația dintre Dumnezeu și Biblie. Era acolo un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu pe care nu îl voi uita niciodată: „Din momentul în care a existat Biblia, credința oamenilor în Domnul a fost credința în Biblie. În loc să spunem că oamenii cred în Domnul, este mai bine să spunem că ei cred în Biblie; în loc să spunem că ei au început să citească Biblia, este mai bine să spunem că ei au început să creadă în Biblie; și, în loc să spunem că ei s-au întors la Domnul, ar fi mai bine să spunem că ei s-au întors la Biblie. Astfel, oamenii venerează Biblia ca și cum ar fi Dumnezeu, ca și cum ar fi ceea ce le dă viață, iar pierderea ei ar fi același lucru cu pierderea vieții. Oamenii văd Biblia ca fiind la fel de importantă ca Dumnezeu, ba chiar există unii care o văd ca fiind mai importantă ca Dumnezeu. Dacă oamenii sunt lipsiţi de lucrarea Duhului Sfânt, dacă nu-L pot simți pe Dumnezeu, ei pot trăi în continuare, dar de îndată ce pierd Biblia ori pierd celebrele capitole și pilde din Biblie, este ca și cum și-ar fi pierdut viața. […] Cei mai mulţi dintre oameni pur și simplu nu înțeleg de ce ar trebui să creadă în Dumnezeu, nici cum să creadă în Dumnezeu, și nu fac nimic altceva decât să caute orbește indicii pentru a descifra capitolele Bibliei. Oamenii nu au urmat niciodată direcția lucrării Duhului Sfânt; tot timpul, ei nu au făcut nimic altceva decât să studieze și să cerceteze cu disperare Biblia și nimeni nu a găsit vreodată o lucrare mai nouă a Duhului Sfânt în afara Bibliei, nimeni nu s-a îndepărtat vreodată de Biblie, nici nu a îndrăznit vreodată să se îndepărteze de Biblie” („Despre Biblie (1)” din Cuvântul Se arată în trup). După ce am urmărit această parte, m-am gândit: „Exact asta este atitudinea mea față de Biblie. Consider că Îl reprezintă pe Domnul, că a crede în El însemnă a crede în Biblie, iar cele două credințe sunt inseparabile. Dar ceea ce nu înțeleg este asta: Biblia e mărturie a Domnului și temelia credinței noastre. Creștini fiind, ne-am bazat credința pe Biblie timp de două mii de ani, așa că e oare posibil ca asta să nu fie în conformitate cu voia Domnului? Ce se întâmplă, de fapt, aici?”

M-am uitat în continuare la film, nerăbdătoare să aflu răspunsurile la întrebări. Personajul care împărtășea Evanghelia a citit un alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Ei cred în existența Mea numai prin prisma Bibliei. Pentru ei, Eu sunt același cu Biblia; fără Biblie Eu nu exist, iar fără Mine nu există Biblie. Ei nu dau nicio atenție existenței sau acțiunilor Mele, ci dedică o atenție extremă și deosebită fiecărui cuvânt din Scriptură, iar mulți dintre ei chiar cred că Eu nu ar trebui să fac nimic din ce doresc să fac decât dacă acest lucru este profețit de Scriptură. Ei acordă prea multă importanță Scripturii. Se poate spune că văd cuvintele și expresiile ca fiind prea importante, mergând până la a folosi versete din Biblie pentru a măsura fiecare cuvânt spus de Mine și pentru a Mă condamna. Ceea ce caută ei nu este calea compatibilității cu Mine, sau calea compatibilității cu adevărul, ci calea compatibilității față de cuvintele Bibliei, și cred că orice lucru care nu este conform Bibliei este, fără excepție, în afara lucrării Mele. Oare nu sunt astfel de oameni urmașii ascultători ai fariseilor? Fariseii evrei foloseau legea lui Moise pentru a-L condamna pe Isus. Ei nu căutau compatibilitate cu Isus în acea epocă, ci urmau cu sârg legea în litera ei, până acolo încât au ajuns, într-un sfârșit, să-L țintuiască în piroane pe cruce pe Isus Cel nevinovat, învinovățindu-L că nu respectase legea Vechiului Testament și că nu era Mesia. Care era esența lor? Nu era oare aceea că nu căutau calea compatibilității cu adevărul? Erau preocupați până la obsesie de fiecare cuvânt din Scriptură, nedând nicio atenție voinței Mele, nici pașilor și metodelor lucrării Mele. Ei nu erau oameni care să caute adevărul, ci oameni care urmau rigid cuvintele Scripturii; nu erau oameni care să creadă în Dumnezeu, ci oameni care credeau în Biblie. În esență, erau câinii de pază ai Bibliei” („Trebuie să cauți calea compatibilității cu Hristos” din Cuvântul Se arată în trup). După ce au citit aceste cuvinte de la Dumnezeu Atotputernic, ei au continuat cu părtășia. Au spus că oamenii credincioși consideră cu toții că a crede în Domnul înseamnă a crede în Biblie și că, altfel, nu e credință în Domnul, dar că această opinie e greșită. Au spus și că: „Atunci când Domnul Isus predica și lucra, discipolii Lui s-au abătut de la Scriptură pentru a accepta lucrarea și cuvintele Lui, așadar, am putea spune atunci că ei nu erau, de fapt, credincioși în Domnul? Fariseii iudaismului s-au agățat cu toții de Scriptură, dar L-au răstignit pe Domnul Isus, care a exprimat adevărul și a făcut lucrarea de răscumpărare. Care era problema acolo? Faptul că un om se agață de Scriptură înseamnă că Îl cunoaște pe Domnul? Asta înseamnă că el se raliază căii Domnului, că Îl venerează și I se supune Lui? Dumnezeu este Domnul creației, izvorul vieții pentru toate lucrurile, pe când Biblia este doar o consemnare a lucrării și a cuvintelor din trecut ale lui Dumnezeu. Cum ar putea fi pusă la egalitate cu Dumnezeu? Credincioșii în Domnul cred orbește în Biblie, i se închină și o consideră a fi egală lui Dumnezeu, chiar înlocuindu-L pe Domnul și lucrarea Lui cu Biblia. Nu înseamnă asta a-L desconsidera și huli pe Domnul? Este cineva care se agață de Biblie, fără să caute arătarea și lucrarea Domnului, cu adevărat un credincios sau un discipol al Domnului? Iată ce le-a spus Domnul Isus fariseilor: „Voi cercetaţi Scripturile deoarece credeţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar tocmai acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine! Şi totuşi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă!” (Ioan 5:39-40). De asemenea, a spus: „– Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Domnul Isus a fost foarte clar în privința legăturii dintre Dumnezeu și Scriptură. Scriptura doar mărturisește despre Dumnezeu, nu Îl reprezintă pe Domnul și nici nu poate înlocui lucrarea Lui de mântuire. Simplul fapt că ținem cu dinții de Biblie nu ne poate aduce viața veșnică. Doar Hristos este calea, adevărul și viața. Pentru a câștiga viață, trebuie să-L căutăm pe Domnul.”

Am fost atât de emoționată după ce am văzut filmul. Am simțit că tot ce s-a spus acolo e adevărat și conform cuvintelor Domnului Isus. Mi-am dat seama că Biblia nu Îl reprezintă, de fapt, pe Domnul. El e Cel care ne aduce viață, nu Biblia. A crede în ea nu e același lucru cu a crede în Domnul și a-L urma! Dar eu crezusem mereu că Biblia chiar Îl reprezintă. Nu considerasem eu Biblia ca fiindu-I superioară Domnului? Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mai mult simțeam că există adevăr în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, că ele îmi pot clarifica lucrurile. Știam că trebuie să caut și să investighez cu seriozitate, astfel încât să nu-mi ratez șansa de a-L întâmpina pe Domnul. Apoi, am hotărât să mă întorc la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic cu prietena mea. Frații și surorile ne-au primit cu toții cu căldură, când am ajuns la biserică, și au avut părtășie cu noi cu multă răbdare. Le-am explicat confuzia mea, spunând: „Pastorii și prezbiterii ne spun mereu la adunări că toată lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu sunt în Biblie și că, așadar, nimic în afara ei nu poate conține lucrarea și cuvintele Lui. Dar voi sunteți martori că Domnul Isus S-a întors ca Dumnezeu Atotputernic, că El face o lucrare nouă în zilele de pe urmă și că exprimă cuvinte noi. Ce se întâmplă, de fapt?”

Drept răspuns, sora Zhou a citit câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. „Multă lume crede că a înțelege și a putea interpreta Biblia sunt același lucru cu a găsi adevărata cale – dar, de fapt, sunt lucrurile cu adevărat atât de simple? Nimeni nu cunoaște realitatea Bibliei: că ea nu este nimic mai mult decât o consemnare istorică a lucrării lui Dumnezeu și un testament la cele două etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu și că nu îți oferă nicio înțelegere a scopurilor lucrării Sale. Oricine a citit Biblia știe că ea documentează cele două etape ale lucrării lui Dumnezeu pe perioada Epocii Legii și a Epocii Harului. Vechiul Testament face cronica istoriei Israelului și a lucrării lui Iahve de la momentul creației și până la sfârșitul Epocii Legii. Noul Testament consemnează lucrarea lui Isus pe pământ, relatată în cele Patru Evanghelii, precum și lucrarea lui Pavel – nu sunt acestea consemnări istorice?” („Despre Biblie (4)” din Cuvântul Se arată în trup). „Lucrurile care sunt consemnate în Biblie sunt limitate; ele nu pot reprezenta în totalitate lucrarea lui Dumnezeu. Cele Patru Evanghelii au mai puţin de o sută de capitole în total, în care sunt scrise un număr limitat de întâmplări, precum blestemul lui Isus asupra smochinului, cele trei lepădări de Domnul ale lui Petru, apariţia lui Isus în faţa ucenicilor după răstignirea şi învierea Lui, învăţături despre post, învăţături despre rugăciune, învăţături despre divorţ, naşterea şi genealogia lui Isus, numirea discipolilor de către Isus şi aşa mai departe. Totuşi, omul le prețuiește ca pe nişte comori, chiar comparând lucrarea de astăzi cu acestea. Ei chiar cred că toată lucrarea pe care a făcut-o Isus în viaţa Lui s-a limitat doar la atât, de parcă Dumnezeu ar fi fost în stare să facă doar atât şi nimic mai mult. Nu este acest lucru absurd?” („Taina întrupării (1)” din Cuvântul Se arată în trup). „În vremea aceea, Isus doar le-a spus apostolilor o serie de predici în Epoca Harului, cum ar fi: cum să practice, cum să se adune, cum să ceară în rugăciune, cum să-i trateze pe alții și așa mai departe. Lucrarea pe care a realizat-o a fost cea a Epocii Harului și El a explicat numai modul în care ucenicii și cei care Îl urmau ar trebui să practice. El a făcut doar lucrarea Epocii Harului și niciuna din lucrările zilelor de pe urmă. […] „Lucrarea lui Dumnezeu din fiecare epocă are hotare clare; El face doar lucrarea epocii actuale și nu trece niciodată la următoarea etapă de lucru în avans. Doar în acest fel, lucrarea Sa reprezentativă pentru fiecare epocă poate fi adusă la vedere. Isus a vorbit numai despre semnele din zilele de pe urmă, despre cum să fii răbdător și cum să fii mântuit, cum să te căiești și să mărturisești, precum și cum poți purta crucea și îndura suferința; niciodată nu a vorbit despre cum ar trebui omul din zilele de pe urmă să dobândească pătrunderea, nici despre cum ar trebui să încerce să mulțumească voia lui Dumnezeu. Ca atare, nu este ridicol să cauți în Biblie lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă? Ce poți vedea doar ținând Biblia strâns în mâinile tale? Fie că este vorba de un analist al Bibliei sau de un predicator, cine ar fi putut vedea în avans lucrarea de astăzi?” („Cum poate omul, care L-a delimitat pe Dumnezeu în concepțiile sale, să primească revelațiile lui Dumnezeu?” din Cuvântul Se arată în trup). „Dacă vrei să vezi lucrarea din Epoca Legii și să vezi cum au urmat israeliții calea lui Iahve, trebuie să citești Vechiul Testament; dacă vrei să înțelegi lucrarea din Epoca Harului, trebuie să citești Noul Testament. Dar cum vezi lucrarea zilelor de pe urmă? Trebuie să accepți să fii condus de Dumnezeu cel de astăzi și să intri în lucrarea de astăzi, fiindcă aceasta este noua lucrare și nimeni nu a consemnat-o anterior în Biblie. […] Lucrarea de astăzi este o cale pe care omul nu a umblat niciodată, o cale pe care nimeni nu a văzut-o vreodată. Este o lucrare nefăcută niciodată până acum – este cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu pe pământ. […] Cine ar fi putut să consemneze dinainte fiecare părticică a lucrării de astăzi, fără omisiuni? Cine ar fi putut să consemneze această lucrare mai grandioasă, mai înțeleaptă, care sfidează convențiile din vechea carte mucedă? Lucrarea de astăzi nu este istorie, prin urmare, dacă vrei să mergi pe noua cale de astăzi, atunci trebuie să te îndepărtezi de Biblie, trebuie să te plasezi dincolo de cărțile de profeții sau de istorie din Biblie. Numai atunci vei putea merge pe noua cale așa cum se cuvine și numai atunci vei putea intra în noua lume și în noua lucrare” („Despre Biblie (1)” din Cuvântul Se arată în trup).

După ce a citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, sora Zhou și-a continuat părtășia. A spus: „Toți cei familiarizați cu Biblia știu că Vechiul și Noul Testament sunt doar o consemnare a două etape ale lucrării lui Dumnezeu în Epoca Legii și în Epoca Harului. Ele sunt o mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu. De fiecare dată când Dumnezeu a încheiat o etapă a lucrării, oamenii care au experimentat-o au consemnat lucrarea și cuvintele Lui și, ulterior, aceste consemnări au alcătuit Biblia. Dar lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu din ambele epoci nu au fost consemnate complet în Biblie. Cuvintele Domnului Isus din Biblie sunt doar vârful aisbergului. Întocmai cum se spune în Evanghelia după Ioan: „Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă ar fi fost scrise fiecare, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi încăput cărţile scrise” (Ioan 21:25). Au existat unele prorociri ale profeților în Epoca Legii care nu au fost consemnate în întregime în Scriptură. Lucrul ăsta e îndeobște cunoscut. Așa că, atunci când pastorii și prezbiterii spun că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt în Biblie și că nimic din lucrarea și cuvintele Lui nu există în afara ei, nu contrazic ei faptele? Nu mint și nu sunt ei necinstiți? Dumnezeu este Domnul creației, El e atât de măreț și îmbelșugat, cum ar putea o carte, Biblia, să cuprindă în întregime cuvintele și lucrarea Lui?” Apoi, ea a citit din Apocalipsa: „În mâna dreaptă a Celui Ce şedea pe tron am văzut un sul scris pe ambele părţi şi sigilat cu şapte sigilii” (Apocalipsa 5:1). „Dar unul dintre bătrâni mi-a zis: «Nu plânge! Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins şi este vrednic să desfacă sulul şi cele şapte sigilii ale lui!»” (Apocalipsa 5:5). A avut părtășie: „Se spune aici că există scriere pe dinăuntrul și pe dinafara acestui sul al cărții, numai că e pecetluit cu șapte sigilii și că doar Domnul întors din zilele de pe urmă poate desface sulul cărții și cele șapte peceți. Asta e singura cale prin care putem vedea ce e scris în sulul cărții. Lucrul ăsta e, de asemenea, prorocit de multe ori în Apocalipsa: „Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” (Apocalipsa 2:7). Aceste profeții biblice dovedesc că Domnul va mai rosti cuvinte când Se va întoarce. Așadar, e posibil ca lucrarea și cuvintele Domnului întors să fie într-adevăr consemnate în Biblie dinainte? Ar putea cuvintele lui Dumnezeu din Biblie înlocui ceea ce Duhul Sfânt le spune bisericilor în zilele de pe urmă? Ar putea ele înlocui cartea deschisă de Miel? Ar putea ele înlocui lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă?” Auzind asta, mi-am zis: „Am citit de multe ori aceste versete. De ce nu mi-am pus niciodată aceste întrebări?” Apoi, sora a continuat în părtășie: „Biblia e o consemnare a lucrării din trecut a lui Dumnezeu. La mulți ani după ce Vechiul Testament a fost realizat, Domnul Isus a venit și a făcut lucrarea de răscumpărare pentru Epoca Harului. Așadar, lucrarea și cuvintele Lui s-au inserat automat, de unele singure, în Scriptură? Lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu trebuie să fi fost adunate și transformate în Biblie. Dumnezeu Atotputernic a venit în zilele de pe urmă și a exprimat toate adevărurile pentru a purifica și mântui omenirea. Ar putea aceste adevăruri să se insereze automat, de unele singure, în Biblie? Așadar, să susții că toată lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu sunt consemnate în Biblie și că nu poate exista nimic în afara ei este o opinie eronată și absurdă și e întru totul rezultatul noțiunilor și închipuirilor umane.”

Ascultând părtășia surorii Zhou, m-am luminat foarte tare. Am simțit că tot ceea ce a părtășit ea se potrivea cu realitatea. Biblia este doar o consemnare a două etape ale lucrării lui Dumnezeu: Epoca Legii și Epoca Harului. E o mărturie despre lucrarea Lui, dar nu Îl poate reprezenta pe Domnul sau lucrarea și cuvintele Lui în zilele de pe urmă. Lucrarea și cuvintele Domnului Isus nu au fost consemnate în întregime nici în Biblie, așadar, cum ar putea fi lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu în zilele de pe urmă consemnate în Biblie a priori? Am urmat cuvintele pastorilor și prezbiterilor, limitând lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu la ce e în Biblie și crezând că nimic în afara ei nu vine de la Dumnezeu. Oare nu spuneam numai prostii cu ochii larg deschiși? Nu Îl delimitam și huleam eu pe Domnul? Am fost plină de regrete la gândul ăsta. De ce nu citesem mai devreme cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic? Chiar nu ar fi trebuit să-i urmez orbește pe pastori și prezbiteri, delimitând lucrarea lui Dumnezeu, pe baza noțiunilor și închipuirilor. Opiniile astea sunt atât de dăunătoare!

Apoi, sora Zhou a adus în discuție o altă chestiune: de ce doar susținerea Bibliei, fără a accepta lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, înseamnă că oamenii nu pot intra în Împărăția lui Dumnezeu și câștiga viață veșnică? Ea a spus: „Biblia este doar o consemnare a două etape ale lucrării lui Dumnezeu. Ea nu poate înlocui lucrarea lui Dumnezeu de judecată și de purificare a omenirii în zilele de pe urmă. În Epoca Legii, lucrarea principală a lui Dumnezeu a fost aceea de a proclama legea și poruncile care să ghideze viața oamenilor pe pământ. În Epoca Harului, Domnul Isus a făcut doar lucrarea de răscumpărare. El a fost răstignit pentru a răscumpăra omenirea de sub domeniul Satanei, pentru a ne răscumpăra de păcatele noastre și a ne face face vrednici să ne rugăm lui Dumnezeu, ca să ne putem bucura de tot harul lui Dumnezeu. Însă natura noastră satanică și rădăcina păcatului nostru nu au fost rezolvate. Iată de ce continuăm să mințim permanent, să păcătuim, să ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu și să I ne împotrivim și nu suntem vrednici de a intra în Împărăția lui Dumnezeu. De aceea, Domnul Isus a prorocit că El Se va întoarce și va exprima adevăruri în zilele de pe urmă, pentru a judeca și mântui omul pe deplin. În Evanghelia după Ioan, se spune: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul” (Ioan 16:12-13). Se spune, de asemenea: „Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:48). Venirea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă pentru a exprima adevărul și a face lucrarea de judecată îndeplinește perfect profețiile Domnului Isus. Dumnezeu Atotputernic a exprimat milioane de cuvinte, iar aceste cuvinte acoperă totul. Sunt dezvăluite taine ale Bibliei, sunt profeții pentru viitorul Împărăției, unele discută despre destinația omenirii, iar altele analizează cauza împotrivirii acesteia față de Dumnezeu. De asemenea, Dumnezeu revelează foarte clar adevărurile de care oamenii au nevoie pentru a dobândi mântuirea completă. Asta include povestea neștiută a celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu pentru a mântui omul, tainele lucrării de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și tainele întrupărilor lui Dumnezeu. Dumnezeu dezvăluie cum corupe Satana omenirea, cum lucrează Dumnezeu pentru a mântui omul, esența și adevărul coruperii omenirii de către Satana, ce sunt credința adevărată, supunerea și dragostea față de Dumnezeu, cum să trăim o viață plină de sens și multe altele. Adevărurile exprimate de Dumnezeu Atotputernic sunt calea vieții veșnice, pe care El ne-o dă în zilele de pe urmă. Dacă doar ne agățăm de Biblie, fără să acceptăm judecata și purificarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, nu vom câștiga niciodată adevărul, nu ne vom lepăda de păcat, nu vom fi complet mântuiți și nu vom intra în Împărăția cerurilor.”

Această părtășie de la frații și surorile Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic m-a ajutat să văd că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă îndeplinește complet profețiile biblice. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt adevărul, ele sunt glasul lui Dumnezeu și sunt calea vieții veșnice pe care Dumnezeu ne-o dă în zilele de pe urmă! Crezusem că lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu se limitează la Biblie, pentru că îi ascultasem pe pastori și prezbiteri și respectasem noțiuni religioase. Am refuzat să accept sau să caut lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Nu am putut câștiga hrănirea cuvintelor de acum ale lui Dumnezeu și am căzut în întuneric. Fără mila și mântuirea lui Dumnezeu care a făcut ca YouTube să-mi recomande videoclipurile Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, dându-mi norocul de a auzi glasul lui Dumnezeu, și acum i-aș fi urmat pe pastori și prezbiteri și nu aș fi căutat sau investigat lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Dacă așa ar sta lucrurile, aș putea citi Biblia timp de o sută de ani, dar nu aș întâmpina niciodată întoarcerea Domnului. Văd că faptul că pot câștiga mântuirea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă se datorează întru totul călăuzirii Lui. Asta e mântuirea extraordinară a lui Dumnezeu!

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Reunit cu Domnul

de Jianding, Statele Unite M-am născut într-o familie catolică și, de la o vârstă fragedă, mama m-a învățat să citesc Biblia. Aceasta era...

Lasă un răspuns