Întorcându-mă la viață din pragul morții

decembrie 26, 2019

de Yang Mei, China

În 2007, m-am îmbolnăvit brusc de insuficiență renală cronică. Când au aflat vestea, mama mea și cumnata mea care erau creștine și niște prieteni catolici au venit cu toții să-mi predice Evanghelia. Toți mi-au spus că, atât timp cât mă întorc la Domnul, boala mea va fi vindecată. Dar nu credeam deloc în Dumnezeu. Credeam că boala nu poate fi vindecată decât prin tratament medical științific și că orice boală care nu putea fi vindecată de știință era incurabilă. La urma urmei, exista vreo putere pe pământ mai mare decât puterea științei? Credința în Dumnezeu era doar un tip de sprijin psihologic, iar eu eram o profesoară demnă de școală de stat, o persoană educată și cultivată, așa că nu exista nicio șansă să încep să cred în Dumnezeu. Ca atare, le-am refuzat și am început să caut tratament medical. În doar câțiva ani, fusesem practic la toate spitalele mari din județul meu și din întreaga provincie, dar starea mea tot nu s-a îmbunătățit. De fapt, se înrăutățea, dar eu m-am agățat cu încăpățânare de propriul meu mod de a privi situația și am insistat că știința poate schimba orice și că vindecarea bolii era un proces care necesită timp.

În 2010, o soră din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic a venit să-mi predice Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Ea a spus că Domnul Isus Se întorsese în lumea pământească pentru a face o nouă lucrare, care implica rostirea de adevăruri pentru a judeca și a curăți oamenii. Aceasta a fost o etapă a lucrării lui Dumnezeu menită să mântuiască omenirea în întregime și a fost și ultima șansă a omenirii de a fi mântuită de Dumnezeu. Tot nu eram dispusă să accept toate acestea, dar din cauza tuturor eșecurilor și frustrărilor pe care le-am întâmpinat în ultimii ani în căutarea unui tratament medical, atitudinea mea nu a fost la fel de neînduplecată cum fusese odată și m-am lăsat convinsă să iau o carte a cuvintelor lui Dumnezeu de la soră. Dar, la acea vreme, nu credeam deloc că acele cuvinte din carte erau adevăruri exprimate de Dumnezeu. Susțineam în continuare că numai știința mi-ar putea schimba soarta și astfel am continuat să cred că doar medicamentele mi-ar putea îmbunătăți starea. În cele din urmă, consumam mai multe medicamente decât mâncare în fiecare zi, și totuși nu se vedea nici cel mai mic semn de ameliorare a stării mele. Nu mai știu de câte ori a venit sora la mine acasă, dar tot am refuzat să cred în Dumnezeu. Acest lucru a durat aproximativ un an.

Apoi, într-o zi, din senin, vederea ambilor mei ochi a devenit neclară și ambele picioare mi-au devenit atât de amorțite încât nu am putut merge. Doctorii au spus că simptomele mele erau rezultatul unei intoxicații cu medicamente din cauza cantității mari de medicamente din ultimii ani. Mai întâi am petrecut o săptămână în spitalul județean, apoi am fost transferată la un spital militar din Beijing, unde am fost tratată timp de o lună. După aceasta am fost transferată într-un spital bine-cunoscut de medicină tradițională chineză din Beijing pentru a primi tratament TCM. Dar aceste două luni de tratamente nu au făcut nimic pentru a-mi îmbunătăți starea. Medicul meu primar chiar a cerut fostului șef al departamentului de neurologie al spitalului, aflat la pensie, să vină și să mă vadă, dar nu a existat nici cea mai mică îmbunătățire a stării mele. Apoi am auzit-o pe viitoarea mea noră vorbind de un doctor din Yunnan, care era faimos pentru tratarea afecțiunilor dificile și complicate cum era a mea. După mai multe răsturnări de situație, am reușit să fiu dusă acolo într-un scaun cu rotile. Dar, după ce am fost tratată timp de aproape o lună, nu numai că nu a existat nicio îmbunătățire a stării mele, dar medicamentele pe care le luam pentru ochi și picioare mi-au înrăutățit boala renală. Simțindu-mă fără ajutor și în mare disconfort, am decis să merg acasă. După aceea, am renunțat la toate tratamentele și medicamentele pentru ochii și picioarele mele pentru a-mi proteja rinichii.

În acea perioadă, am simțit că nu există absolut nicio speranță pentru mine. Adesea mă gândeam la modul în care îmi pusesem toată credința în știință, dar știința se dovedise complet ineficientă în tratarea bolii mele. După ce orice speranță că știința m-ar putea vindeca a fost distrusă, m-am simțit extrem de deprimată și am avut o cădere totală. Nu știam cum îmi voi continua viața. În ceața durerii și suferinței, gândurile mele se dezlănțuiau adesea: „De ce am suferit atâtea boli și de ce nu pot fi tratate ele cu medicamente? Am crezut și am avut încredere în știință și am făcut tot ce mi-a stat în putință să caut cel mai bun tratament și, totuși, nimic nu a funcționat. De fapt, starea mea doar s-a înrăutățit. Ar putea fi faptul că știința chiar nu mă poate salva? Poate fi posibil să existe într-adevăr un Dumnezeu în această lume? Este soarta fiecărei persoane cu adevărat în mâinile lui Dumnezeu?” Indiferent cât de mult mă gândeam la aceste chestiuni, nu am putut găsi răspunsuri. În acea perioadă, am trăit în fiecare zi în mare durere și suferință și, de fiecare dată când mă gândeam că sunt o invalidă inutilă, izbucneam în secret în lacrimi. Simțeam că îmi implic prea mult familia și nu voiam să mai fiu o povară pentru ei. De mai multe ori, am vrut să-mi pun capăt zilelor, dar mă temeam de moarte. Prin urmare am luat fiecare zi așa cum a venit și am așteptat ca moartea să vină la mine…

Într-o zi, soțul meu a văzut cartea pe care o lăsase sora de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic pentru mine și a deschis-o. A văzut următorul titlu, „Știi? Dumnezeu a făcut un lucru minunat în rândul oamenilor”, care i-a atras imediat atenția. Așadar, mi-a citit următorul pasaj: „Lucrarea lui Dumnezeu este aceea pe care tu nu o poți înțelege. Dacă nu poți să îți dai seama dacă decizia ta este corectă și nici să știi dacă lucrarea lui Dumnezeu va reuși, atunci de ce să nu îți încerci norocul și să vezi dacă acest om obișnuit îți este de mare ajutor și dacă El a săvârșit o lucrare minunată?” (Cuvântul Se arată în trup). Acest pasaj scurt a fost ca un șoc pentru inima mea! În special, partea „atunci de ce să nu îți încerci norocul”, a continuat să reapară în mintea mea. Era ca o rază de lumină care strălucea asupra inimii mele pustii și se părea că pot vedea o licărire de speranță de a rămâne în viață. I-am spus îndată soțului meu să-mi citească alte două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu, care conțineau adevăruri despre folosirea de către Dumnezeu a cuvântului Său pentru a judeca și a curăți oamenii și pentru a transforma firile vieții lor. Toate acestea erau complet noi pentru mine și chiar dacă nu înțelegeam cu adevărat semnificația deplină a ceea ce se spunea, puteam simți în inima mea că aceste învățături erau diferite de Evanghelia Domnului Isus pe care o auzisem de la alți oameni. Ei mi-au spus mai ales despre cum să câștig har și că tot ce trebuia să fac era să cred în Dumnezeu și boala mea va fi vindecată, ceea ce nu am crezut. Dar cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic păreau mult mai practice și, cu cât auzeam mai mult, cu atât doream să aud mai mult.

După aceea, l-am rugat pe soțul meu să-mi citească zilnic câteva din cuvintele lui Dumnezeu. În carte se spunea că oamenii religioși cred în Dumnezeu, dar nu-L cunosc pe Dumnezeu și chiar I se împotrivesc, și că ei comit adesea păcate în timpul zilei și le mărturisesc noaptea. Aceasta era și mai convingător pentru mine deoarece mama mea și două cumnate erau creștine și modul în care trăiau era exact așa cum descriau cuvintele lui Dumnezeu. Ele chiar comiteau păcate și apoi le mărturiseau și apoi iar le comiteau. În momentul acela am avut o trezire spirituală: este acesta cu adevărat glasul lui Dumnezeu? Dacă nu este Dumnezeu, atunci cum se face că autorul înțelege atât de bine lumea religioasă? Cei necredincioși nu înțeleg lucrul acesta, cei mari și faimoși nu au habar și chiar și oamenii religioși înșiși nu își dau seama că ei cred în Dumnezeu, dar I se împotrivesc. Cu cât m-am gândit mai mult la asta, cu atât mai mult am simțit că acele cuvinte din carte nu sunt lucruri pe care oamenii le puteau exprima și că probabil erau cuvântările întrupării lui Dumnezeu în lumea pământeană.

Doar câteva zile mai târziu, sora care mi-a predicat inițial Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu Atotputernic a auzit că m-am întors acasă după ce am fost în spital și a venit la mine, însoțită de o altă soră, să-mi predice Evanghelia din nou. De această dată am fost conștientă de vocea conștiinței mele care-mi spunea: „Am devenit o invalidă, dar surorile nu m-au abandonat dezgustate și chiar au venit să-mi predice Evanghelia din nou. Aceasta este ceva ce oamenii de rând nu ar fi capabili să facă. Oricine altcineva ar fi uitat de mine de mult timp.” În mintea mea era foarte clar că acest tip de dragoste trebuie să fi venit de la Dumnezeu, deoarece nu poate fi găsită niciodată în lumea pământeană. După cum se spune, „Prietenul la nevoie se cunoaște”, și în acea zi am experimentat profund acest lucru. Faptul că familia mea a rămas lângă mine a fost ceva ce ei nu au putut evita, însă ca acești oameni care nu erau înrudiți cu mine și care nu aveau niciun motiv ascuns să vină regulat timp de peste un an pentru a-mi predica Evanghelia și să se dea peste cap pentru o invalidă ca mine, a arătat cât de uimitoare era credința, dragostea și răbdarea lor! Am fost cu adevărat mișcată de dragostea lui Dumnezeu și de atunci înainte nu am mai avut niciun motiv să refuz Evanghelia lui Dumnezeu. Drept urmare, eu și soțul meu am acceptat amândoi lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă.

În iunie 2011, eu și soțul meu ne-am început în mod oficial viața bisericească în Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Pentru că vederea mea nu era suficient de bună pentru a-mi permite să citesc singură, soțul îmi citea în general cuvintele lui Dumnezeu și, în timpul întâlnirilor de la biserică, frații și surorile îmi citeau și ei cuvintele lui Dumnezeu. Uneori, când eram singură, ascultam și imnuri. Mai târziu, am găsit motivul bolii și suferinței mele în cuvintele lui Dumnezeu: „De unde au venit durerile nașterii, ale morții, ale bolii și ale bătrâneții, prezente de-a lungul vieții oamenilor? Ce a determinat ca oamenii să aibă aceste lucruri? Oamenii nu le-au avut când au fost creați pentru prima dată, nu-i așa? Deci, de unde au provenit aceste lucruri? Aceste lucruri au venit după ce oamenii au fost ispitiți de Satana, iar trupul lor a devenit depravat. Suferința trupului, chinurile și deșertăciunea acestuia, precum și chestiunile extrem de mizerabile ale lumii umane, toate au venit după ce oamenii au fost corupți de Satana, de când Satana a început să-i chinuiască pe oameni; rezultatul a fost că ei au devenit din ce în ce mai depravați. Bolile omenirii au devenit din ce în ce mai profunde, iar suferința ei a devenit din ce în ce mai gravă. Din ce în ce mai mult, oamenii au simțit deșertăciunea și tragedia lumii omenești, precum și neputința de a continua să trăiască acolo și au simțit tot mai puțină speranță pentru lume. Toate acestea au venit după corupția Satanei. Astfel, această suferință a fost adusă asupra oamenilor de Satana și a venit numai după ce ei fuseseră corupți de Satana și deveniseră depravați. […] Iată de ce este posibil să te îmbolnăvești, să ai necazuri și să te gândești la sinucidere și, uneori, să simți, de asemenea, că lumea este pustie sau că viața nu are niciun sens. Cu alte cuvinte, această suferință este tot la comanda Satanei; este una dintre slăbiciunile fatale ale omului” („Însemnătatea experimentării de către Dumnezeu a suferinței din lume” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Cuvintele lui Dumnezeu erau exacte în descrierea modului în care suferința cauzată de durerea bolii era atât de mare încât îmi pierdusem de tot voința de a trăi și am vrut să-mi pun capăt zilelor. Dar cuvintele lui Dumnezeu au spus că toată acea durere a bolii și suferința se datorau căilor dăunătoare ale Satanei. La început nu am înțeles cu adevărat de ce Dumnezeu a spus aceste lucruri, dar după ce am citit mai multe din cuvintele lui Dumnezeu, am ajuns treptat să înțeleg aceste adevăruri.

Într-o după-amiază, soțul meu îmi citea ca de obicei cuvintele lui Dumnezeu și am auzit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Din momentul în care omul a început să aibă științele sociale, mintea sa a fost ocupată de știință și cunoaștere. Apoi, știința și cunoașterea au devenit instrumente pentru guvernarea omenirii și nu a mai rămas suficient loc pentru ca omul să-L venereze pe Dumnezeu și nu au mai rămas condiții favorabile pentru venerarea Lui. Locul lui Dumnezeu s-a scufundat și mai adânc în inima omului. O lume în inima omului fără loc pentru Dumnezeu este întunecată, goală și fără speranță. […] Știința, cunoașterea, libertatea, democrația, relaxarea, confortul – toate aceasta sunt doar un răgaz temporar. Chiar și cu aceste lucruri, omul va păcătui inevitabil și va deplânge nedreptățile societății. Aceste lucruri nu pot înăbuși pofta și dorința omului de a explora. Deoarece omul a fost creat de Dumnezeu, iar sacrificiile fără sens și explorările omului îl vor duce doar către și mai multă suferință. Omul va trăi într-o stare permanentă de frică, nu va ști cum să facă față viitorului omenirii și nici cum să facă față căii care se află înaintea lui. Omul va ajunge chiar să se teamă de știință și cunoaștere și să se teamă și mai mult de sentimentul de goliciune din el” („Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri” din Cuvântul Se arată în trup). Când am auzit aceste cuvinte, am înțeles în cele din urmă de ce Dumnezeu a spus că toate bolile și suferințele omenirii provin de la Satana: Satana folosește cunoașterea și știința pentru a ne corupe. Satana ne umple cu ideile sale absurde, cum ar fi „Omul a evoluat din maimuţă”, „Nu a existat niciodată un Mântuitor”, „Cunoștințele îți pot schimba soarta”, „Destinul unui om se află în mâna lui”, „Știința îi salvează pe oameni” și „Omul poate cuceri natura”. Satana a spălat creierul omenirii cu aceste filosofii, reguli, idei și noțiuni. Ele au ocupat inimile și sufletele oamenilor și îi forțează pe oameni să aibă o credință oarbă în cunoaștere și să se închine științei. Oamenii au iluzia că își pot schimba soarta datorită cunoașterii sau că pot folosi știința pentru a rezolva orice problemă dificilă. Oamenii au luat ideile absurde ale Satanei pentru a forma baza vieții lor și au fost luați astfel prizonieri, fiind legați și controlați de Satana. Oamenii au început să nege tot ce vine de la Dumnezeu, să se îndepărteze de grija și protecția lui Dumnezeu. Satana îi manipulează asemenea unui păpușar care se joacă cu marionetele sale, iar eu am fost doar una din multele milioane care au fost rănite în acest fel. Când eram bolnavă, m-am bazat pe știință ca să mă trateze; am crezut orbește în știință și m-am închinat ei. Chiar mi-am închipuit că specialiștii din spitalele renumite, cu tehnicile lor avansate și unitățile medicale moderne, ar putea să-mi vindece boala. Dar nu numai că starea mea nu s-a îmbunătățit, ci, de fapt, am ajuns în pragul morții. Singurele lucruri pe care mi le-a adus știința au fost speranța iluzorie și durerea iremediabilă. Știința m-a făcut să nu cred în Dumnezeu și, astfel, din nou și din nou, m-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, m-am împotrivit Lui și am refuzat mântuirea Lui. Dar, în ciuda răzvrătirii mele, Dumnezeu nu a renunțat niciodată la mântuirea mea și, de atunci, Și-a folosit cuvintele ca să mă călăuzească. Încetul cu încetul, El mi-a trezit spiritul care, cândva, fusese atât de sufocat de cunoaștere și știință. Acum eu, care fusesem odată aproape de moarte, am venit înaintea lui Dumnezeu și am dobândit mântuirea Lui.

Soțul meu a continuat să-mi citească în fiecare zi cuvintele lui Dumnezeu și într-o zi am auzit aceste cuvinte ale Lui: „Dumnezeu a creat această lume, El a creat această omenire și, mai mult decât atât, El a fost arhitectul culturii Greciei antice și al civilizației umane. Doar Dumnezeu consolează această omenire și doar lui Dumnezeu Îi pasă de aceasta noapte și zi. Dezvoltarea și progresul umanității sunt inseparabile de suveranitatea lui Dumnezeu, iar istoria și viitorul umanității sunt inextricabile în raport cu planurile lui Dumnezeu. […] Dacă omenirea își dorește să aibă un destin bun, dacă o țară își dorește să aibă un destin bun, atunci omul trebuie să se plece în fața lui Dumnezeu în închinare, să se căiască și să mărturisească înaintea lui Dumnezeu, altfel, destinul și destinația omului vor sfârși inevitabil într-o catastrofă” („Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri” din Cuvântul Se arată în trup). Acest pasaj m-a ajutat să-mi dau seama că soarta tuturor oamenilor este în mâinile lui Dumnezeu și că Dumnezeu este sursa vieții umane. Numai venind înaintea lui Dumnezeu, urmându-L și închinându-se lui Dumnezeu oamenii pot avea destine bune. Când se îndepărtează de Dumnezeu, I se împotrivesc și-L abandonează și, în schimb, se bazează pe Satana, oamenii se predau Satanei. Drept urmare, ei vor fi răniți și călcați în picioare de Satana și vor fi supuși la nenumărate dezastre și suferințe fără limite. Acesta este modul în care oamenii se rănesc pe ei înșiși și își cauzează propriul deces. În acel moment, mi-am dat seama cât de nesăbuită, oarbă și demnă de milă fusesem. Am văzut că opiniile mele despre cunoaștere și știință erau toate doar otravă, doar unelte pe care Satana le-a folosit ca să mă corupă. În toți acești ani am fost otrăvită de diavol și acum regretam acest lucru foarte mult. Din adâncul inimii mele, tânjeam sincer după Dumnezeu. Eram dispusă să mă comport ca oamenii din Ninive consemnați în Biblie, să mă arunc la pământ în fața lui Dumnezeu, să mărturisesc și să mă pocăiesc. Voiam să las în urmă toate căile mele rele și să accept îndrumarea și susținerea pe care le oferea Dumnezeu. Voiam să-L urmez pe Dumnezeu și să mă închin Lui, așa că i-am cerut în mod activ bisericii să-mi încredințeze niște îndatoriri de gazdă. În interacțiunile mele cu frații și surorile, nimeni nu m-a disprețuit sau desconsiderat din cauza bolii mele. De fapt, mi-au oferit mult ajutor și sprijin și am simțit întotdeauna că sunt înconjurată de dragostea lor sinceră.

După ce a trecut ceva timp, boala mea tot nu se îmbunătățea, așa că am început să cer lucruri de la Dumnezeu, rugându-L să mă ajute să mă însănătoșesc. Dar surorile au avut următoarea părtășie cu mine: „Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor și noi suntem ființe create, așa că, indiferent cum ne tratează Dumnezeu, trebuie să acceptăm orchestrările și rânduielile Lui. Dacă cerem lucruri de la Dumnezeu, nu facem decât să ne arătăm caracterul nerezonabil. Vindecarea bolilor, exorcizarea demonilor și săvârșirea minunilor făceau parte din lucrarea lui Dumnezeu în timpul Epocii Harului, dar în prezent suntem în Epoca Împărăției, iar lucrarea principală a lui Dumnezeu este acum de a realiza totul prin cuvintele Sale, de a folosi cuvinte pentru a curăți și transforma firile corupte ale oamenilor. Dumnezeu vrea să ne transforme în oameni care Îl ascultă, Îi sunt loiali, Îl cunosc și Îl iubesc, pentru ca El să poată lua un grup de astfel de oameni în epoca următoare. Ceea ce Dumnezeu vrea este iubirea și ascultarea pe care oamenii o afișează natural odată ce au ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu. El nu vrea ca oamenii să-L urmeze din recunoștință pentru că le-a vindecat bolile. După cum spun cuvintele lui Dumnezeu: «Oamenii cred că atunci când Dumnezeu mântuiește oamenii, El face aceasta atingându-i și făcându-i să-și dea Lui inima lor prin binecuvântările Sale și harul Său. Adică faptul că îl atinge pe om înseamnă că-l mântuiește. O mântuire ca aceasta este o mântuire în care se face un târg. Doar atunci când Dumnezeu le dăruiește de o sută de ori, oamenii vor veni să se supună înaintea numele lui Dumnezeu și se vor strădui să facă bine pentru Dumnezeu și să-I aducă Lui slavă. Aceasta nu este voia lui Dumnezeu pentru omenire. Dumnezeu a venit să lucreze pe pământ pentru a mântui omenirea coruptă – nu există nicio minciună în aceasta; dacă nu, El cu siguranță nu ar veni să-Și facă lucrarea în persoană. În trecut, mijloacele Sale de mântuire erau de a arăta cea mai mare iubire și compasiune, până într-acolo încât El Și-a dat totul lui Satana în schimbul întregii omeniri. Astăzi nu este nimic asemănător trecutului: astăzi, mântuirea voastră vine în timpul zilelor de pe urmă, în timpul clasificării fiecăruia după fel; mijloacele mântuirii voastre nu sunt iubire sau compasiune, ci mustrare și judecată pentru ca omul să fie mai complet mântuit» („Ar trebui să lăsați deoparte binecuvântările statutului și să înțelegeți voia lui Dumnezeu pentru mântuirea omului” din Cuvântul Se arată în trup). Așadar, ar trebui să analizăm și să înțelegem modul în care suntem motivați de dorința de binecuvântări și cum relația noastră cu Dumnezeu se bazează pe tranzacții. De asemenea, ar trebui să citim mai mult din cuvintele lui Dumnezeu și le punem în aplicare în viața noastră, să acceptăm judecata și mustrarea din cuvintele lui Dumnezeu, să acceptăm tratarea, emondarea, încercările și rafinările și să căutăm să dobândim purificarea și transformarea firilor noastre corupte. Vindecarea bolii tale este în mâinile lui Dumnezeu și trebuie să ne supunem orchestrărilor și rânduielilor Lui.”

Prin părtășia surorilor am ajuns să înțeleg că doar a te bucura de harul lui Dumnezeu nu este de ajuns pentru a ne schimba firile satanice. Numai acceptând judecata și mustrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă putem să scăpăm de firile noastre corupte, să ne recăpătăm conștiința și rațiunea, să obținem astfel mântuirea lui Dumnezeu și să devenim compatibili cu voia Lui. Toți acei creștini care nu acceptă lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă ar putea foarte bine să primească harul abundent al lui Dumnezeu, dar tot să trăiască într-un ciclu de comitere și de mărturisire a păcatelor. Asta pentru că firile lor corupte nu au fost curățite și, astfel, ei călătoresc și se sacrifică pentru a câștiga binecuvântările și harul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, ei doresc să facă un târg cu Dumnezeu și, ca atare, nu vor obține niciodată aprobarea Lui. După ce am înțeles voia lui Dumnezeu, nu I-am mai cerut să-mi vindece boala și, în schimb, mi-am luat un angajament ferm să cred în Dumnezeu și să mă închin Lui indiferent cât de bună sau rea era starea mea. Mi-am luat angajamentul să-mi îndeplinesc datoriile de ființă creată, să caut adevăruri și să-L cunosc pe Dumnezeu mai sincer, să mă dezbar de firile mele corupte și să trăiesc ca o adevărată ființă umană pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Odată ce am început să pun în practică toate acestea, m-am simțit foarte eliberată în inima mea și nu m-am mai simțit legată sau limitată de durerea bolii mele și nu mi-a mai fost frică de moarte. Tot ce mi-am dorit era să mă dăruiesc întru totul lui Dumnezeu și să ascult de ordinele și rânduielile Lui.

După aceea, m-am întâlnit frecvent cu frații și surorile ca să citim cuvintele lui Dumnezeu, să avem părtășie despre adevăruri și să cântăm imnuri de laudă lui Dumnezeu. Am simțit că inima mea se îmbogățise profund și, odată cu această îmbogățire, suferința mea s-a diminuat. Chiar și mai misterios a fost faptul că, aproape fără să-mi dau seama, amorțeala din picioarele mele a început să dispară și am început încet să-mi recapăt capacitatea de a merge, în cele din urmă neavând nevoie să mă bazez deloc pe scaunul cu rotile. Și mai neașteptat a fost că, într-o zi, vederea mi-a revenit brusc și am putut vedea cuvintele tipărite în cărțile cuvintelor lui Dumnezeu. Am putut vedea, în sfârșit, cuvintele lui Dumnezeu! Nu îmi venea să cred, dar experimentasem cu adevărat un miracol. Bucuria pe care am simțit-o în inima mea a fost ceva de nedescris, așa că m-am rugat încontinuu lui Dumnezeu, mulțumindu-I și slăvindu-L. Când i-am spus încântată soțului meu vestea cea bună, a fost copleșit de emoție. Cu lacrimi în ochi, a strigat în repetate rânduri „Mulțumesc, Dumnezeule! Mulțumesc, Dumnezeule!”. Da, este adevărat – m-am supus lui Dumnezeu doar puțin timp și El mi-a oferit această mare binecuvântare. Am simțit profund cum, deși lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă nu implică săvârșirea de miracole, autoritatea cuvintelor lui Dumnezeu depășește cu mult autoritatea miracolelor Sale. Dumnezeu este într-adevăr Dumnezeu cel atotputernic, Dumnezeul care îi iubește pe oameni!

Într-o zi, soțul meu era la spitalul județean și s-a întâlnit cu medicul care a fost responsabil în principal de tratarea mea. Medicul l-a întrebat cum progresează tratamentul bolii mele renale și dacă se folosea dializa. Soțul meu a răspuns: „Nu a făcut dializă, dar starea ei se îmbunătățește deja. Acum poate să meargă și să vadă!” Medicul a fost foarte surprins și a spus: „Ei bine, este un miracol. Credeam că deja face dializă de ceva timp.”

În prezent, trăiesc o viață normală. Rudele, prietenii și vecinii mei își exprimă mereu surprinderea și spun lucruri precum: „Nu am crezut niciodată că starea ta se va îmbunătăți atât de repede. Din punct de vedere fizic și mental, pari o persoană normală!” De fiecare dată când aud un astfel de lucru, spun în gând câteva cuvinte de recunoștință pentru Dumnezeu: „Dumnezeule, nu voi uita niciodată toată viața mea dragostea pe care mi-ai arătat-o și mântuirea Ta. Deși nu pot face nimic pentru Tine, sunt hotărâtă să Te urmez, să mă închin Ție și să îmi împlinesc datoria ca una dintre ființele Tale create pentru tot restul vieții mele, pentru a-Ți răsplăti dragostea.” Fusesem profund coruptă, inițial nu recunoscusem existența lui Dumnezeu și, de nenumărate ori, refuzasem mântuirea lui Dumnezeu, dar nu numai că Dumnezeu nu a ținut seama de fărădelegile mele, ba chiar m-a mântuit într-un mod cu adevărat minunat. Am dobândit enorm de mult din mila lui Dumnezeu și știu că sunt întru totul nevrednică de un asemenea har. Aceste experiențe puternice și de durată mi-au arătat că știința și cunoașterea nu-i pot salva pe oameni, ci le vor aduce numai suferință fără sfârșit, frică și moarte. Numai Creatorul și Cârmuitorul a tot ceea ce este în univers le poate da oamenilor viață și susținerea de care au nevoie. Dumnezeu este singura temelie pentru supraviețuirea omenirii și este singura speranță și răscumpărare a omenirii. Singura speranță a oamenilor de a avea un destin bun este de a-L slăvi pe Dumnezeu. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că m-a mântuit – o persoană care a fost profund înșelată de Satana și aproape de moarte – de influența Satanei. Dumnezeu m-a readus la viață și m-a readus înaintea Lui, Creatorul tuturor lucrurilor. Acum merg pe cărarea strălucitoare a vieții!

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Am găsit fericirea adevărată

de Zhang Hua, Cambogia M-am născut într-o familie obișnuită de agricultori. Chiar dacă nu eram bogați, tatăl și mama mea se iubeau foarte...

O trezire spirituală creștină

de Lingwu, Japonia Sunt un copil al anilor optzeci și m-am născut într-o gospodărie obișnuită de fermieri. Fratele meu mai mare era firav...

Dumnezeu este alături de mine

de Guozi, Statele Unite M-am născut într-o familie creștină și, când aveam un an, mama mea a acceptat noua lucrare a Domnului Isus reîntors...

Lasă un răspuns