Judecata lui Dumnezeu este pentru curățire și mântuire sau pentru condamnare și anihilare?

noiembrie 28, 2021

Pe măsură ce dezastrele se răspândesc pe tot globul, credincioșii Îl așteaptă cu sufletul la gură pe Domnul Isus să vină pe un nor și să-i înalțe în cer, ca să-L întâlnească și să scape de dezastre. Totuși, încă nu L-au văzut pe Domnul Isus coborând pe un nor, în schimb, Fulgerul de la Răsărit este constant martor că El S-a întors drept Dumnezeu Atotputernic întrupat, exprimând adevăruri pentru a judeca în zilele de pe urmă ca să ne mântuiască pe deplin. E un lucru uimitor pentru mulți. Ei se gândesc: „Domnul trebuie să-i înalțe mai întâi pe credincioși în cer. E important să ne salveze mai întâi din dezastre. De ce ar exprima Dumnezeu adevăruri pentru a judeca în zilele de pe urmă? Tuturor ni s-au iertat păcatele și suntem drepți în fața lui Dumnezeu, așadar, de ce e nevoie de judecata Lui?” Mulți cred că în zilele de pe urmă, judecata lui Dumnezeu va ținti necredincioși, că judecata e condamnare și distrugere și că aceia cărora li se iartă păcatele nu vor avea nevoie să fie judecați. Așadar, judecata lui Dumnezeu este pentru curățire și mântuire, sau pentru condamnare și anihilare? Să discutăm puțin despre asta azi.

Dar înainte să aprofundăm, să vedem dacă există vreun fundament biblic pentru judecata lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. De fapt, aceasta e menționată în multe prorociri din Biblie și, cel mi important, în prorocirile rostite de Domnul Însuși: „Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:48). „Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului. […] Și I-a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiul Omului” (Ioan 5:22, 27). „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul” (Ioan 16:12-13). „Sfințește-i prin adevăr! Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). Scrie și în Apocalipsa: „Am văzut un alt înger, care zbura în înaltul cerului. El avea de vestit Evanghelia veșnică celor ce trăiesc pe pământ – la fiecare neam, seminție, limbă și popor. El spunea cu glas puternic: «Fiți temători de Dumnezeu și dați-I slavă, pentru că a sosit ceasul judecății Lui!»” (Apocalipsa 14:6-7). Sunt prorociri foarte clare, nu-i așa? Domnul se întoarce în trup drept Fiul Omului, exprimând adevăruri pentru a judeca în zilele de pe urmă. Nu este nicio îndoială. Prorocirile menționează: „Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” și: „Vă va călăuzi în tot adevărul”, Vedem clar că Dumnezeu folosește adevărul pentru a judeca și curăți omul în zilele de pe urmă, pentru a ne conduce spre toate adevărurile, a ne scăpă de păcat și mântui pe deplin. 1 Petru 4:17 spune: „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu.” Asta înseamnă că în zilele de pe urmă, Dumnezeu judecă începând de la casa Lui, că va începe cu toți cei care au acceptat judecata Lui din zilele de pe urmă. Asta înseamnă judecata începând de la casa lui Dumnezeu. Cei care-L acceptă pe Dumnezeu Atotputernic trebuie s-accepte judecata cuvintelor lui Dumnezeu și pot intra în Împărăția Lui doar după ce au fost curățiți. Cei care pretind că Îl acceptă pe Dumnezeu Atotputernic, dar nu sunt curățiți prin judecată vor fi, în cele din urmă, eliminați și distruși în dezastre. Necredincioșii vor fi tratați prin dezastre, pentru că aceia care refuză judecata lui Dumnezeu nu pot să fie curățiți sau să dobândească mântuirea. Vor fi condamnați și apoi distruși. Vedem din asta că judecata lui Dumnezeu din zilele de pe urmă e pentru a-l mântui pe om în cea mai mare măsură. Fie că sunt credincioși în Domnul sau nu, dacă acceptă judecata lui Dumnezeu Atotputernic și sunt curățiți, Dumnezeu îi mântuiește pe deplin. Cei care refuză lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic vor fi condamnați și eliminați și pot doar să cadă în dezastre. Ținând cont de finalul lucrării de judecată a lui Dumnezeu, e corect să o asociem cu condamnarea și anihilarea? Este o mare greșeală. Lucrarea lui Dumnezeu de a înălța credincioșii în Împărăție se face prin mântuire deplină prin judecată și curățire. Nu e incredibil de relevant? Atunci, de ce atât de mulți oameni nu văd asta? Dacă judecata lui Dumnezeu ar fi pentru a ne condamna și pedepsi, care are fi semnificația acelei lucrări? Dumnezeu ar putea să dezlănțuie direct dezastre și să ne nimicească. De ce să Se mai complice? Mulți aud de judecata lui Dumnezeu Atotputernic și nici nu o cercetează, ci o judecă și condamnă direct. Nu e arogant ce fac? Credincioșii în Domnul venerează toți Biblia și se bazează numai pe ea. De ce nu văd că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă e în conformitate cu ea? Sunt multe prorociri despre Dumnezeu judecând în zilele de pe urmă. De ce nu văd ei acele prorociri? Oricum privim lucrurile, cine nu recunoaște lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă e orb și nesăbuit și nu înțelege Biblia. Toți aceștia sunt aroganți și iraționali. N-au acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și și-au pierdut deja șansa de-a fi răpiți înaintea dezastrelor. Asta împlinește prorocirea Domnului Isus: „Căci oricui are, i se va da mai mult și va avea din abundență, dar de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are! Iar pe sclavul acela nefolositor aruncați-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!” (Matei 25:29-30).

De ce ar trebui să trecem prin judecata și mustrarea lui Dumnezeu? Aceasta e o altă taină neînțeleasă de mulți. Să vedem ce spune despre asta Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „Deși Isus a lucrat mult printre oameni, El a completat doar răscumpărarea întregii omeniri și a devenit jertfa pentru păcat a omului; El nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu necesita doar ca Isus să devină jertfa pentru păcat și să poarte păcatele omului, ci necesita și ca Dumnezeu să facă o lucrare și mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui satanic de coruptă. Și astfel, acum că omul a fost iertat de păcatele lui, Dumnezeu S-a întors în trup pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată. Lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”).

Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost corupt de către Satana, are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin esența întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat și schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate să-și înlăture corupția și să fie făcut pur. Decât să considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea purificării. Într-adevăr, această etapă este cea a cuceririi, precum și a doua etapă în lucrarea de mântuire. Prin judecata și mustrarea prin cuvânt, omul ajunge să fie câștigat de Dumnezeu, iar prin folosirea cuvântului, ajunge să rafineze, să judece și să dezvăluie că toată necurăția, noțiunile, motivele și aspirațiile individuale din inima omului sunt complet revelate. Căci în ciuda tuturor lucrurilor pentru care omul a fost răscumpărat și iertat de păcate, se poate considera doar că Dumnezeu nu-Și aduce aminte de fărădelegile omului și nu-l tratează potrivit cu acestea. Totuși, atunci când omul, care trăiește într-un trup material, nu a fost eliberat de păcat, el poate doar continua să păcătuiască, dezvăluindu-și, la nesfârșit, corupta fire satanică. Aceasta este viața pe care o conduce omul, un ciclu fără sfârșit în care păcătuiește și este iertat. Majoritatea oamenilor păcătuiesc în timpul zilei doar pentru a mărturisi seara. Astfel, chiar dacă jertfa de păcat este întotdeauna eficientă pentru om, ea nu va putea să îl mântuiască pe om de păcat. Numai jumătate din lucrarea mântuirii a fost desăvârșită, pentru că omul are încă o fire coruptă. […] mai profundă decât păcatul, este ceva plantat de Satana și înrădăcinată adânc în om. Omului nu îi este ușor să devină conștient de păcatele sale; el nu are nicio cale de a-și recunoaște propria natură adânc înrădăcinată și trebuie să se bazeze pe judecata prin cuvânt pentru a obține acest rezultat. Doar astfel, omul poate fi schimbat, în mod treptat, de aici înainte” („Taina întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup).

Cuvintele Lui sunt clare. În Epoca Harului, Domnul Isus a făcut lucrarea de răscumpărare, finalizând doar prima parte a lucrării Sale de mântuire. Credința în Domnul înseamnă iertarea păcatelor oamenilor și necondamnarea lor prin lege, permițându-li-se să vină înaintea Domnului să se roage și să comunice cu El, să se bucure de harul și binecuvântările Lui. E ceea ce a îndeplinit lucrarea de răscumpărare. Dar și cu păcatele iertate, oamenii continuă să mintă și să păcătuiască, zbătându-se pentru câștig, fiind invidioși, critici și odioși. Vor să practice cuvintele Domnului, dar nu pot. Trăiesc într-un cerc vicios păcătuind, spovedindu-se și iar păcătuind, total incapabili să scape. Asta arată că, deși Domnul a iertat păcatele omului, natura noastră păcătoasă rămâne în noi. Natura și firile noastre satanice ne împing să păcătuim. Dacă nu înlăturăm rădăcina păcatului, indiferent de câte ori i se iartă cuiva păcatele, nu va scăpa de ele, nici nu va deveni sfânt. Va tot păcătui și I se va împotrivi lui Dumnezeu. Gândiți-vă la farisei. L-au venerat pe Dumnezeu în templu și Îi ofereau mereu sacrificii, dar nu L-au acceptat pe Domnul Isus când a apărut și a lucrat. I s-au împotrivit nebunește și L-au condamnat, ba chiar L-au răstignit, comițând un păcat atroce. Ce ne arată asta? Având o natură satanică, oricâte sacrificii ar face cineva pentru iertare, tot continuă să facă rău. Dumnezeu Atotputernic a apărut și-a exprimat milioane de cuvinte ale adevărului, judecând începând de la casa lui Dumnezeu. A alcătuit un grup de biruitori înaintea dezastrelor, expunând toată autoritatea și puterea lui Dumnezeu și zguduind întreaga lume. Foarte mulți oameni religioși nu caută, nici nu cercetează deloc, ci se agață de noțiunile lor, făcând totul ca să condamne, să hulească lucrarea lui Dumnezeu și să I se împotrivească, nerăbdători să-L răstignească din nou pe Hristos care exprimă adevărul. Aceasta arată că, deși păcatele omului sunt iertate, din cauza naturii lui satanice, acesta continuă să I se împotrivească lui Dumnezeu și să vadă în el un vrăjmaș. Firea dreaptă, sfântă a lui Dumnezeu nu va tolera ofensă, așadar, va lua El în Împărăție pe cineva care a fost absolvit, dar care continuă să păcătuiască? Categoric nu. Exact cum a spus Domnul Isus: „Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârșește păcatul este sclav al păcatului. Și sclavul nu rămâne veșnic în casă, însă fiul rămâne veșnic” (Ioan 8:34-35). „Deci fiți sfinți, după cum Eu sunt sfânt!” (Leviticul 11:45). Și Biblia spune: „Fără sfințire, nimeni nu-L va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14). „Dacă noi păcătuim în mod intenționat, după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o jertfă pentru păcat” (Evrei 10:26). Firea sfântă, dreaptă a lui Dumnezeu nu poate fi încălcată. Cei care I se împotrivesc lui Dumnezeu vor fi pedepsiți, distruși și niciodată primiți în Împărăție. De aceea, când Domnul Isus a promis că Se va întoarce în zilele de pe urmă, nu S-a referit că era pentru ne duce în cer, nici pentru a-i condamna și distruge direct pe necredincioși cu dezastrele. Era pentru a exprima adevărul și a face lucrarea de judecată a naturii și firii noastre satanice, pentru a mântui mai întâi omenirea de rău și de forțele Satanei, ca să ne putem întoarce spre Dumnezeu, să fim câștigați de El și apoi să fim luați în Împărăția Lui. Atunci, lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu va fi completă. Dacă judecata lui Dumnezeu ar fi doar pentru a condamna și distruge omenirea, cine ar mai rămâne din umanitatea coruptă? N-ar sfârși fiecare nimicit de Dumnezeu pentru c-a păcătuit și I s-a împotrivit? Dacă ar fi așa, planul de mântuire al lui Dumnezeu n-ar fi în van? De aceea S-a întrupat El din nou, în zilele de pe urmă, conform planului Său de mântuire. Dumnezeu Atotputernic S-a ascuns smerit printre oameni și a exprimat multe adevăruri, făcând lucrarea de judecată începând de la casa lui Dumnezeu, pentru a-i purifica și mântui pe toți cei care acceptă judecata Lui din zilele de pe urmă. E pentru ca noi să scăpăm de rău și să fim curățiți, devenind vrednici de a fi luați în Împărăția Lui. Categoric, judecata lui Dumnezeu din zilele de pe urmă nu e pentru a-i condamna sau distruge pe oameni, ci numai pentru a-i curăți și mântui. E important să înțelegem voia lui Dumnezeu. Lucrarea Lui de judecată din zilele de pe urmă spre mântuire e cea mai importantă etapă, iar acceptarea judecății lui Dumnezeu Atotputernic e singura cale de a scăpa de corupție, de-a fi curățiți și salvați din dezastre.

Unii s-ar putea să se întrebe: Cum ne purifică și mântuiește Dumnezeu Atotputernic prin lucrarea lui de judecată? Găsim răspunsurile în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „Hristos al zilelor de pe urmă folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca substanța omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către substanța omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Toate aceste diferite metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot să fie supuși și pe deplin convinși cu privire la Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).

Prin ce mijloace este împlinită desăvârșirea omului de către Dumnezeu? Este îndeplinită prin intermediul firii drepte a lui Dumnezeu. Firea Lui cuprinde în primul rând dreptate, mânie, măreție, judecată și blestem, iar El îl desăvârșește pe om în primul rând prin intermediul judecății Sale. Unii oameni nu înțeleg și întreabă de ce Dumnezeu este capabil să desăvârșească omul doar prin judecată și blestem. Ei spun: «Dacă Dumnezeu ar blestema omul, omul nu ar muri? Dacă Dumnezeu l-ar judeca, nu ar fi omul condamnat? Atunci cum mai poate el să fie desăvârșit?» Astfel sunt cuvintele oamenilor care nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu. Ceea ce blestemă Dumnezeu este neascultarea omului, iar ceea ce El judecă sunt păcatele omului. Deși vorbește cu asprime și fără încetare, dezvăluind tot ce este în om și dezvăluind prin aceste cuvinte severe ceea ce e esențial în om, totuși, printr-o astfel de judecată, El dă omului o cunoaștere profundă a esenței trupului și, astfel, omul se supune înaintea lui Dumnezeu” („Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup).

Dumnezeu a venit să lucreze pe pământ pentru a mântui omenirea coruptă; nimic fals în asta. Dacă ar fi, El cu siguranță nu ar fi venit să-Și facă lucrarea în persoană. În trecut, metoda Sa de mântuire era de a arăta cea mai mare iubire și compasiune, până într-acolo încât a dat Satanei tot ce avea El, în schimbul întregii omeniri. Prezentul nu este deloc asemănător trecutului: mântuirea oferită vouă astăzi vine în timpul zilelor de pe urmă, în timpul clasificării fiecăruia după fel; mijloacele prin care sunteți mântuiți nu sunt iubire sau compasiune, ci mustrare și judecată pentru ca omul să fie pe deplin mântuit. Astfel, tot ceea ce primiți este mustrare, judecată și nimicire fără milă, dar să știți un lucru: în această nimicire nemiloasă nu există nici cea mai mică pedeapsă. Indiferent cât de dure ar putea fi cuvintele Mele, asupra voastră nu se abat decât câteva cuvinte care s-ar putea să vi se pară complet nemiloase și, indiferent cât de mânios aș putea fi, ce vine asupra voastră sunt tot cuvinte de învățătură, iar Eu nu vreau să vă rănesc sau să vă ucid. Nu sunt toate acestea o realitate? Să știți că astăzi, fie că este vorba de judecată dreaptă sau de rafinare și mustrare nemiloase, toate sunt de dragul mântuirii. Indiferent dacă astăzi fiecare este clasificat în funcție de felul său ori dacă sunt dezvăluite categoriile de oameni, scopul tuturor cuvintelor și lucrărilor lui Dumnezeu este de a-i mântui pe cei care-L iubesc cu adevărat. Judecata dreaptă este adusă pentru a-l purifica pe om, iar rafinarea nemiloasă este pentru a-l curăți; cuvintele aspre sau mustrarea sunt pentru a-l purifica pe om și de dragul mântuirii” („Ar trebui să lăsați deoparte binecuvântările statutului și să înțelegeți voia lui Dumnezeu de a aduce mântuirea omului” din Cuvântul Se arată în trup).

Citind cuvintele lui Dumnezeu, nu e mai clar cum Își duce la bun sfârșit lucrarea de judecată? Mulți nu înțeleg lucrarea Lui, astfel că atunci când văd cuvintele „judecată” și „mustrare”, se gândesc la condamnarea și pedeapsa Lui. Nimic mai greșit. Prin lege, judecata doar restricționa comportamentul prin pedeapsă, dar nu viza natura păcătoasă a oamenilor. Însă judecata lui Dumnezeu e pentru a exprima adevărul, ca să judece și să dezvăluie natura și firea noastră satanică și, apoi, prin diferite căi, precum tratându-ne, disciplinându-ne și testându-ne, să ne expună. Astfel, chiar putem să ne vedem esența coruptă, realitatea corupției noastre, apoi să ne detestăm, să întoarcem spatele trupului, să practicăm adevărul și să ne căim cu adevărat. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic dezvăluie în profunzime manifestările firii satanice a omului, motivele noastre de bază, prefăcătoriile corupte și opiniile ridicole. Confruntați cu judecata cuvintelor lui Dumnezeu, vedem că suntem însetați de binecuvântări în credința noastră, fără să fim sinceri cu Dumnezeu. Sacrificăm puțin, plătim un mic preț și credem că ni se cuvine harul lui Dumnezeu și intrarea în Împărăție. Dar în fața încercărilor, Îl învinuim pe Dumnezeu și Îl contrazicem și nici nu mai vrem să lucrăm pentru El. Nu Îl ascultăm deloc. Ne lipsește clar realitatea adevărului și doar sporovăim despre doctrine ca să ne fălim și să obținem admirație. Ne protejăm mereu reputația și statutul și nu suntem de acord cu ceilalți nici când știm că opinia lor e adevărul. Suntem aroganți, îndărătnici și ne lipsesc umanitatea și rațiunea. Prin judecata cuvintelor lui Dumnezeu, vedem cât de profund ne-a corupt Satana, că suntem aroganți, vicleni și răi și că trăim manifestări ale diavolului. N-avem unde să ne ascundem și ne e rușine. Copleșiți de regret, ne rugăm și ne blestemăm și ne dorim să nu mai trăim în corupția noastră satanică. Experimentăm și dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu, faptul că Dumnezeu ne va examina și expune orice corupție am avea, că firea Lui nu poate fi încălcată și sigur vom fi pedepsiți dacă nu ne căim și schimbăm. Apoi, dobândim venerație față de Dumnezeu. După ce suntem judecați, mustrați, emondați, tratați, testați și rafinați de multe ori, firile noastre corupte sunt treptat curățite și schimbate. Devenim mult mai smeriți, mai raționali în vorbe și fapte. Acceptăm și ne supunem la orice e în acord cu adevărul, indiferent de la cine vine și avem mult mai puține prefăcătorii în datoria noastră. Cu sau fără binecuvântările lui Dumnezeu și indiferent de finalul și destinația noastră, cu bucurie ne supunem lui Dumnezeu și ne facem datoria unei ființe create. Prin judecata lui Dumnezeu Atotputernic, putem în sfârșit să ne eliberăm de păcat, să trăim o adevărată asemănare umană și să câștigăm libertatea. Judecata și mustrarea lui Dumnezeu chiar sunt iubirea și mântuirea Lui pentru omenire! Fără toate acestea, nu ne-am cunoaște niciodată și n-am putea să vedem adevărul corupției noastre. Am continua să trăim cu visele noastre, crezând că avem dreptul la Împărăție pentru că ne-au fost iertate păcatele, așteptându-L pe Domnul să ne răpească, ca să ne scăldăm în binecuvântările Lui. E foarte ignorant și nerușinat! Am experimentat cu adevărat că judecata și mustrarea lui Dumnezeu Atotputernic sunt singura cale de-a alunga corupția, de-a fi curățiți și de-a intra în Împărăție. Ați putea spune că judecata lui Dumnezeu Atotputernic e singura cale de-a ne elibera de păcat, de-a fi mântuiți pe deplin și de-a intra în Împărăție. Exact cum spune cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic: „În viața Sa, dacă omul dorește să fie curățat și să obțină schimbări în firea sa, dacă el dorește să trăiască o viață plină de semnificație și să-și îndeplinească datoria de făptură, atunci el trebuie să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu și nu trebuie să permită ca disciplinarea din partea lui Dumnezeu și lovirea din partea lui Dumnezeu să plece de la el, pentru ca el să se poată elibera de manipularea și influența Satanei și să trăiască în lumina lui Dumnezeu. Să știi că mustrarea și judecata lui Dumnezeu reprezintă lumina și lumina mântuirii omului și că nu există nicio mântuire, har sau protecție mai bună pentru om” („Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată” din Cuvântul Se arată în trup).

Dumnezeu Atotputernic Și-a început judecata din zilele de pe urmă de trei decenii. Mulți dintre aleșii lui Dumnezeu trec prin ea, eliberați treptat de corupție și curățiți, și a fost alcătuit un grup de biruitori înaintea dezastrelor. Aceștia au mărturii frumoase despre eliberarea de păcat și mântuirea deplină, precum înfrângerea Satanei prin persecuție și greutăți, căința adevărată prin judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, practicarea adevărului și însușirea cinstei, supunerea față de Dumnezeu prin încercări și rafinări și altele. S-au făcut videouri după aceste mărturii care se găsesc pe internet, fiind martore în fața lumii pentru lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, astfel încât toți să-și poată deschide ochii și să se convingă. Tot mai mulți oameni iubitori de adevăr, din toate țările și de toate confesiunile recunosc glasul lui Dumnezeu în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și vin înaintea tronului lui Dumnezeu. Evanghelia Împărăției a cutreierat lumea și e pe cale să dea roade în mod spectaculos. Clar, judecata lui Dumnezeu din zilele de pe urmă începând de la casa Lui se împlinește. Dezastrele s-au dezlănțuit deja și cine are ochii deschiși poate să vadă că marile dezastre au început. Cei care acceptă judecata lui Dumnezeu Atotputernic și sunt curățiți de corupție vor fi protejați în timpul dezastrelor și vor intra în Împărăția lui Dumnezeu. Cei care se gândesc doar la binecuvântări și la Împărăție, fără s-accepte adevărul și judecata sau curățirea lui Dumnezeu, sunt neghina, necredincioșii expuși de lucrarea Lui din zilele de pe urmă. Dumnezeu i-a condamnat deja, vor coborî în Iad și vor fi pedepsiți la venirea dezastrelor. Asta împlinește cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Atunci când Îl veți vedea cu ochii voștri pe Isus coborând din ceruri pe un nor alb, aceasta va fi arătarea publică a Soarelui dreptății. Poate că acela va fi un moment de mare entuziasm pentru tine, și totuși, ar trebui să știi că timpul când asiști la coborârea lui Isus din cer este și timpul când tu cobori în iad pentru a fi pedepsit. Acela va fi momentul sfârșitului planului de gestionare (planului de mântuire) al lui Dumnezeu și va fi momentul când Dumnezeu îi răsplătește pe cei buni și îi pedepsește pe cei răi. Căci judecata lui Dumnezeu va fi încheiată înainte ca omul să vadă semne, atunci când nu există decât exprimarea adevărului. Cei care acceptă adevărul și nu caută semne, și astfel au fost purificați, se vor fi întors în fața tronului lui Dumnezeu și vor fi intrat în îmbrățișarea Creatorului. Numai cei care persistă în credința că «Isus care nu vine pe un nor alb este un Hristos mincinos» vor fi supuși pedepsei eterne, pentru că ei cred doar în Isus care face semne, dar nu Îl recunosc pe Isus Cel care proclamă judecata aspră și care oferă adevărata cale și viața. Și astfel, se poate doar ca Isus să Se ocupe de ei atunci când Se reîntoarce, în mod deschis, pe un nor alb. Sunt prea încăpățânați, prea încrezători în ei înșiși, prea aroganți. Cum ar putea astfel de degenerați să fie răsplătiți de Isus?” („Când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul” din Cuvântul Se arată în trup).

Cei care pot rămâne neclintiți în timpul lucrării de judecată și mustrare a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă – adică, pe parcursul lucrării finale de purificare – vor fi aceia care vor intra în odihna din urmă alături de Dumnezeu; ca atare, toți cei care intră în odihnă vor fi fost cu toții eliberați de influența Satanei și obținuți de Dumnezeu după ce vor fi fost supuși lucrării Sale finale de purificare. Acești oameni, care vor fi fost în sfârșit obținuți de Dumnezeu, vor intra în odihna finală. Scopul esențial al lucrării de mustrare și judecată a lui Dumnezeu este de a purifica omenirea și de a o pregăti pentru odihna sa finală; fără o astfel de curățire, nimeni din omenire nu ar putea să fie clasificat în diferite categorii în funcție de fel ori să intre în odihnă. Această lucrare este singura cale ca omenirea să intre în odihnă. Doar lucrarea de purificare a lui Dumnezeu va curăți oamenii de nedreptatea lor și doar lucrarea Lui de mustrare și judecată va aduce la lumină acele elemente neascultătoare ale omenirii, separându-i astfel pe cei care pot fi mântuiți de cei care nu pot și pe cei care vor rămâne de cei care nu vor rămâne. Când această lucrare se va termina, acei oameni cărora le este permis să rămână vor fi cu toții curățiți și vor intra într-un stadiu de umanitate mai înalt în care se vor bucura de o a doua viață umană mai minunată pe pământ; cu alte cuvinte, ei vor începe ziua lor umană de odihnă și vor coexista cu Dumnezeu. După ce aceia cărora nu li se permite să rămână vor fi fost mustrați și judecați, adevăratele lor fețe vor fi expuse complet, după care toți vor fi distruși și, ca și Satanei, nu li se va mai permite să supraviețuiască pe pământ. Umanitatea viitorului nu va mai include niciunul dintre aceste tipuri de oameni; astfel de oameni nu sunt potriviți să intre pe pământul odihnei finale, nici nu sunt potriviți să se alăture zilei odihnei pe care Dumnezeu și omenirea o vor împărtăși, căci ei sunt ținte ale pedepsei și sunt oameni răi, nedrepți. […] Întregul scop din spatele lucrării ultime a lui Dumnezeu de pedepsire a răului și răsplătire a binelui este de a purifica pe deplin toți oamenii, pentru ca El să poată aduce o omenire pur sfântă la odihna veșnică. Această etapă a lucrării Sale este cea mai importantă; este etapa finală a întregii Sale lucrări de gestionare” („Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” din Cuvântul Se arată în trup).

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Lasă un răspuns

Contactează-ne pe Messenger