Am fost martorul apariției lui Dumnezeu

mai 18, 2022

de Jianzheng, Coreea de Sud

Am făcut parte dintr-o biserică prezbiteriană din Coreea. Toți din familia mea au devenit credincioși când s-a îmbolnăvit fiica mea. După aceea, ea a început să se simtă tot mai bine, cu fiecare zi. Am fost foarte recunoscător pentru mila Domnului Isus. Am jurat că din acel moment Îl voi urma pe Domnul cu devotament, mă voi strădui să fiu genul de persoană cerută de El și care-I aduce bucurie. Nu lipseam de la nicio slujbă, oricât de ocupat eram cu serviciul, dădeam mereu pomeni și ofrande și participam activ la activitățile bisericii. Îmi petreceam majoritatea timpului citind Biblia și participând la activitățile bisericii și rareori mergeam la dineuri sau reuniuni organizate de rudele mele, prieteni, colegi și alții. Erau supărați pe mine din cauza asta. Când am încetat să mai beau alcool și să fumez, după ce am devenit credincios, și nu am mai mers să petrec cu ei, unii dintre prietenii mei mă tachinau adesea, spunând lucruri de genul ăsta: „Îți place foarte mult să mergi la biserică. Așadar, spune-ne, cu ce te alegi dacă mergi zilnic la biserică? Care este rostul credinței tale?” Drept să spun, fiind asaltat de întrebări din toate părțile, nici nu știam ce să le spun. Dar tocmai datorită întrebărilor lor, am început să meditez cu adevărat: pentru ce este, de fapt, credința mea? Ca să-I cer lui Dumnezeu să-mi vindece fiica sau să-mi protejeze familia? Să ai credință înseamnă doar să citești Biblia și să mergi zilnic la biserică? Chiar nu știam. Le-am pus aceste întrebări clericilor de la biserica mea. Răspunsurile lor au fost cam aceleași: „Credința noastră este pentru harul mântuirii Domnului și, când Se va întoarce, ne va înălța la ceruri pentru viață veșnică.” Acest gen de răspuns părea să-mi risipească confuzia, dar a dat curs altei întrebări: „Atunci, cum ajung în ceruri?” Mi-au spus: „În Romani 10:10 se spune: «Căci prin credința din inimă se primește dreptatea și prin mărturisirea cu gura se primește mântuirea.» Asta înseamnă că păcatele ne sunt iertate de Domnul, deci suntem mântuiți prin credință, iar Domnul ne va înălța direct în Împărăție când Se va întoarce. Așadar, nu trebuie să-ți faci griji cum vei ajunge în ceruri, cât timp ai credință.” M-am gândit la versetul din Biblie: „Fără sfințire, nimeni nu-L va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14). Dumnezeu este sfânt și ne cere să devenim sfinți, dar eu trăiam în păcat și nu puteam să-I pun cuvintele în practică. Cum eram eu vrednic de Împărăție? Domnul Isus ne-a spus: „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți»” (Matei 22:37-39). Dar în viața de zi cu zi, simpla cerință de a iubi îmi era imposibil de îndeplinit, oricât mă străduiam. Îmi iubeam familia mult mai mult decât pe Domnul și nu puteam să-i iubesc cu adevărat pe ceilalți ca pe mine însumi. Când prietenii și rudele râdeau de mine, îi detestam pentru asta, în loc să fiu îngăduitor și răbdător. M-am gândit și la Evrei 10:26, în care se spune: „Dacă noi păcătuim în mod intenționat, după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o jertfă pentru păcat.” Știam ce ne cere Domnul, dar n-o puteam face. Am continuat să trăiesc în păcat, așa că nu vedeam prin ce s-ar deosebi finalul meu de cel al necredincioșilor. Asta m-a făcut să mă gândesc că intrarea în Împărăție nu putea fi atât de simplă precum au spus clericii, dar tot nu știam cum aș putea ajunge în ceruri și dobândi viață veșnică. Tot nu aveam o cale. Am continuat să le pun întrebări clericilor și prietenilor de la biserică, dar niciunul dintre ei n-a avut un răspuns clar. M-au întrebat doar de ce pun aceste întrebări ciudate și au zis că așa practică oamenii credința de secole. Încă eram la fel de nedumerit ca întotdeauna, așa că am decis să recitesc toate cele patru Evanghelii, gândindu-mă că trebuia să existe un răspuns în cuvintele Domnului Isus.

Într-o zi, în 2008, am citit aceste versete: „ Eu sunt învierea și viața. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. ” (Ioan 11:25-26). Aceste versete m-au nedumerit când le-am citit. De ce ar spune Domnul că ar trebui să trăim și să credem în El? În calitate de credincioși, nu trăiam și credeam toți în El? Ne-ar considera Domnul morți dintr-un motiv anume? Mi-au ridicat foarte multe semne de întrebare. Pentru o vreme, mi-am petrecut fiecare moment liber încercând să lămuresc asta, dar nu i-am găsit niciodată adevăratul înțeles. Am mers din nou cu întrebările mele la clerici și alți membri ai bisericii, dar nu numai că nu au avut niciun răspuns, ci s-au și amuzat pe socoteala mea. Însă am continuat să simt că există un înțeles mai profund, ascuns în spusele Domnului.

Apoi, odată, am citit asta în Evanghelia lui Matei: „Un altul dintre ucenicii Săi I-a zis: – Doamne, dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l înmormântez pe tatăl meu! Isus i-a răspuns: – Urmează-Mă și lasă morții să-și îngroape morții!” (Matei 8:21-22). Când am văzut fraza: „Lasă morții să-și îngroape morții”, am fost puțin confuz. De ce i-ar numi Domnul morți pe oamenii care erau pe atunci în viață? Domnul ne-a văzut ca fiind vii sau morți? M-am gândit la Biblie, în care se spune că răsplata păcatului e moartea. Eu trăiam în păcat, asta a vrut să spună Domnul prin „morți”? Dacă e așa, cum aș putea prinde viață și cum aș putea ajunge în Împărăție? Aveam inima plină de întrebări cărora nu le puteam da de cap. Dar, în adâncul meu, eram sigur de un lucru: „De vreme ce Domnul a spus aceste lucruri, răspunsul trebuie să fie undeva în Biblie.” Așa că nu mi-am pierdut credința, ci am continuat să caut răspunsul.

Datorită îndrumării Domnului, câteva luni mai târziu, am citit un alt lucru spus de El: „Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce ascultă vor trăi” (Ioan 5:25). Am înțeles imediat foarte clar că morții revin la viață când aud glasul lui Dumnezeu. Am fost sigur că acesta era răspunsul pe care îl căutam! Dar încă eram puțin confuz, gândindu-mă că auzisem de mult glasul Domnului, dar tot nu eram liber de sclavia păcatului. Mă număram eu printre cei vii? La ce se referea „cei ce ascultă vor trăi”? Cum prind oamenii viață? Urma Domnul să aibă mai multe de spus când avea să Se întoarcă, ceva ce trebuia să auzim? Și, dacă e așa, cum am putea să auzim glasul lui Dumnezeu? Unde am putea să-l auzim? Nu-mi puteam da seama, așa că m-am rugat Domnului: „O, Doamne, Te rog, lasă-mă să-Ți ascult glasul cât mai repede. Nu vreau să fiu mort. Te rog, ajută-mă să trăiesc.”

După aceea, când mergeam la slujbele de la biserică, am început să fiu atent dacă pastorii spuneau vreodată în predicile lor ceva despre întoarcerea Domnului sau despre glasul Său. Eram foarte dezamăgit fiindcă nu făceau decât să ne spună să ne ferim de erezii, să veghem și să așteptăm, dar nu spuneau absolut nimic despre întoarcerea Domnului. I-am întrebat aceste lucruri și pe unii dintre oamenii importanți care răspundeau de biserică, dar mi-au spus că pun constant aceste întrebări pentru că îmi lipsește credința, că sunt exact ca Toma. Au început să mă proscrie. Apoi, alți membri ai bisericii cu care mă înțelesesem bine mereu au început să se îndepărteze de mine și unii m-au exclus. Am ajuns să plec din biserica aceea din care făcusem parte 18 ani. Urmăream toată ziua programele canalelor TV creștine importante, sperând să aud glasul lui Dumnezeu în predicile pastorilor celebri. Am făcut asta vreme de aproape 6 luni, urmărind zilnic aceste programe câte 10 ore sau mai mult, dar tot n-am găsit răspunsurile pe care le voiam. Pastorii spuneau doar că Domnul urma să Se întoarcă foarte curând și că ar trebui să veghem și să așteptăm. Dar eram copleșit de întrebări. Domnul era pe cale să Se întoarcă, dar când? Și de ce nu-L întâmpinasem încă? În zilele acelea, m-am rugat constant Domnului, spunând: „Doamne! Te aștept de atâta timp, sperând din inimă să Te întâmpin cât încă trăiesc, să-Ți ascult glasul. O, Doamne, când vii? Te rog, lasă-mă să-Ți ascult glasul.”

Într-o zi din martie 2013, la intrarea în clădirea noastră, un bărbat în vârstă, care părea de vreo 70 de ani, a venit spre mine, întrebându-mă dacă nu vreau să mă abonez la un ziar, Chosun Ilbo. Am fost chiar disprețuitor, întrebându-mă cine mai citește ziarul, acum când toată lumea are telefoane și computere. Așa că l-am refuzat foarte expeditiv. Dar, timp de câteva zile, de fiecare dată când mă vedea, a continuat să-mi ceară să mă abonez. Am continuat să îl refuz. Dar, spre surprinderea mea, o lună mai târziu, am dat peste același om în lift. Părea că mă așteptase. Când m-a văzut, a zâmbit și m-a salutat, apoi mi-a cerut să mă abonez. Mă întrebam de ce încercase acest om să-mi vândă un ziar atâta timp. Vrând să fiu drăguț, în cele din urmă am cumpărat un abonament, dar, din diferite motive, nu am avut timp să-l citesc o bucată de vreme. Apoi, într-o dimineață, la începutul lui mai, după ce a venit ziarul, l-am înșfăcat și am citit în grabă titlurile, ca de obicei. Și a fost unul care chiar mi-a sărit în ochi. Spunea: „Domnul Isus S-a întors – Dumnezeu Atotputernic a exprimat cuvinte în Epoca Împărăției.” Am fost șocat - poftim? Domnul S-a întors? Dumnezeu Atotputernic? Epoca Împărăției? Chiar ar putea fi adevărat? M-au năpădit o grămadă de emoții amestecate – eram foarte agitat. În sfârșit, am aflat vești despre întoarcerea Domnului. Dar apoi m-am întrebat dacă nu era o știre falsă. M-am uitat în partea de jos a paginii și am văzut un număr și adresa Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic și numele câtorva cărți de la biserică. Am simțit că e important să cercetez cu atenție, pentru că întoarcerea Domnului e crucială. Am sunat imediat la numărul pe care îl găsisem în ziar. Am auzit vocea unei sore care a răspuns la telefon și am întrebat-o nerăbdător: „Îmi puteți spune, chiar e adevărat ce scrie în ziar? S-a întors Domnul? Aceste cuvinte sunt într-adevăr de la Dumnezeu?” Mi-a răspuns: „Da.”

Surorile Kim și Piao de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic au stabilit când să ne întâlnim și-au avut părtășie cu mine despre cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu. Sora Kim a spus: „De când Adam și Eva au fost corupți de Satana, omul trăiește în păcat, sub forțele Satanei, manipulat și vătămat de acesta. Dumnezeu a făcut trei etape de lucrare pentru a mântui pe deplin omenirea de stăpânirea Satanei, acestea fiind Epoca Legii, Epoca Harului și Epoca Împărăției. Sunt trei etape de lucrare diferite, dar sunt înfăptuite toate de același Dumnezeu. Fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu se bazează pe ceea ce e necesar pentru umanitatea coruptă și fiecare este construită pe etapa precedentă, pentru a îndeplini o lucrare mai profundă și elevată.” Apoi a citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Planul de gestionare de șase mii de ani este împărțit în trei etape ale lucrării. Doar o singură etapă nu poate reprezenta lucrarea celor trei epoci, ci doar o parte a întregului. Numele Iahve nu poate reprezenta întreaga fire a lui Dumnezeu. Faptul că El Și-a desfășurat lucrarea în Epoca Legii nu dovedește că El poate fi doar Dumnezeu în temeiul legii. Iahve i-a expus omului legi și i-a lăsat moștenire porunci, cerându-i omului să zidească templul și altarele; lucrarea pe care a făcut-o El reprezintă doar Epoca Legii. Această lucrare pe care El a făcut-o nu dovedește că El este doar un Dumnezeu care îi cere omului să păzească legea, sau că El este Dumnezeul din templu sau dinaintea altarului. Ar fi neadevărat să spui acest lucru. Lucrarea făcută în temeiul legii nu poate reprezenta decât o singură epocă. De aceea, dacă Dumnezeu a făcut doar lucrarea din Epoca Legii, atunci omul L-ar limita pe Dumnezeu la următoarea definiție, care spune: «El este Dumnezeul din templu și, pentru a-L sluji pe Dumnezeu, trebuie să purtăm haine preoțești și să intrăm în templu». Dacă lucrarea din Epoca Harului nu ar fi fost niciodată îndeplinită, iar Epoca Legii ar fi continuat până în prezent, omul nu ar ști că Dumnezeu este, de asemenea, milostiv și iubitor. Dacă lucrarea din Epoca Legii nu ar fi fost făcută ci, în schimb, doar lucrarea din Epoca Harului, atunci ceea ce ar ști fiecare om este că Dumnezeu poate doar să răscumpere omul și să-i ierte păcatele. Omul ar ști doar că El este sfânt și nevinovat și că, de dragul lui, Dumnezeu este capabil să Se sacrifice și să fie răstignit. Omul ar ști doar aceste lucruri, dar nu ar înțelege nimic altceva. Astfel, fiecare epocă reprezintă o parte a firii lui Dumnezeu. Cât despre ce aspecte ale firii lui Dumnezeu sunt reprezentate în Epoca Legii, ce aspecte în Epoca Harului și ce aspecte în această etapă actuală: doar când toate cele trei etape au fost integrate într-un întreg, pot dezvălui întreaga fire a lui Dumnezeu. Doar atunci când a ajuns să cunoască toate cele trei etape, omul o poate înțelege pe deplin. Niciuna dintre cele trei etape nu poate fi omisă. Veți vedea doar firea lui Dumnezeu în întregime după ce veți ajunge să cunoașteți aceste trei etape ale lucrării. Faptul că Dumnezeu Și-a încheiat lucrarea în Epoca Legii nu dovedește că El este doar Dumnezeu potrivit legii, iar faptul că El Și-a încheiat lucrarea de răscumpărare nu înseamnă că va răscumpăra în veci omenirea. Toate acestea sunt concluziile trase de om. Când Epoca Harului ajunge la sfârșit, atunci tu nu poți spune că Dumnezeu aparține doar crucii, iar crucea singură reprezintă mântuirea lui Dumnezeu. A face acest lucru ar însemna să-L definim pe Dumnezeu. În stadiul actual, Dumnezeu face în principal lucrarea cuvântului, dar tu nu poți spune atunci că Dumnezeu nu a fost niciodată milostiv față de om și că tot ce a adus este mustrarea și judecata. Lucrarea din zilele de pe urmă dezvăluie lucrarea lui Iahve și a lui Isus și toate tainele neînțelese de om, pentru a descoperi destinația și sfârșitul omenirii și pentru a pune capăt întregii lucrări de mântuire printre oameni. Această etapă a lucrării în zilele de pe urmă aduce totul mai aproape. Toate tainele neînțelese de nevoile omului trebuie să fie dezlegate pentru a-i permite să ajungă în profunzimea lor și să aibă o înțelegere complet clară în inima sa. Doar atunci rasa umană poate fi clasificată după fel. Numai după ce planul de gestionare de șase mii de ani va fi finalizat, omul va ajunge să înțeleagă, în întregime, firea lui Dumnezeu, pentru că gestionarea Lui va ajunge atunci la sfârșit” („Taina întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup). Apoi sora Kim a avut mult mai multă părtășie cu mine și am aflat că planul de gestionare al lui Dumnezeu de 6000 de ani e împărțit în trei epoci, trei etape – Epoca Legii, Epoca Harului și Epoca Împărăției. În Epoca Legii, Iahve a emis legea ca oamenii să știe ce e păcatul. În Epoca Harului, Domnul Isus a terminat lucrarea de răscumpărare. A fost răstignit pentru omenire, răscumpărându-ne de păcat, permițând ca păcatele să ne fie iertate, astfel încât să nu mai fim condamnați și pedepsiți pentru păcat, conform legii. În Epoca Împărăției, Dumnezeu Atotputernic exprimă adevăruri, făcând lucrarea de judecată pentru a înlătura rădăcina păcatului omului, ca să ne curățească și mântuiască pe deplin și să ne ducă în Împărăția lui Dumnezeu. Cele trei etape ale lucrării au loc în epoci diferite, numele lui Dumnezeu se schimbă, El apare omenirii în feluri diferite, lucrarea Lui cuprinde lucruri diferite și o îndeplinește în locuri diferite, dar toate sunt făcute de un Dumnezeu. E un singur Dumnezeu care face lucrare diferită în epoci diferite. A fost cu adevărat luminător pentru mine să înțeleg asta.

Apoi sora Piao a avut părtășie cu mine despre modul în care Dumnezeu Atotputernic curățește și schimbă oamenii prin lucrarea Lui de judecată. Ea mi-a împărtășit acest fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Hristos al zilelor de pe urmă folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca substanța omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către substanța omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Toate aceste diferite metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot să fie supuși și pe deplin convinși cu privire la Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul Se arată în trup). Apoi sora Piao mi-a spus: „Dumnezeu Atotputernic folosește adevărul pentru a judeca și curăți oamenii. A exprimat milioane de cuvinte care dezvăluie tainele Bibliei și sunt mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu și expun rădăcina păcătuirii omului și adevărul corupției noastre. Unele vorbesc despre cum să fii eliberat de păcat pentru a dobândi schimbarea firii, iar altele despre determinarea finalurilor oamenilor etc. Toate sunt adevărul și vin de la Dumnezeu. Exprimă toate adevărurile pe care oamenii trebuie să le posede, pentru a fi curățiți și mântuiți pe deplin, arătând, în același timp, firea dreaptă a lui Dumnezeu, atotputernicia și înțelepciunea Sa. Oricine citește cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic poate să le simtă autoritatea și puterea. Dumnezeu vede tot și doar El cunoaște în detaliu omenirea coruptă. Dumnezeu expune fiecare gând, părere, idee și dispoziție coruptă a oamenilor, înlăturând pe deplin păcătuirea omenirii și împotrivirea față de Dumnezeu, din rădăcină. Prin judecata, revelațiile și rafinările cuvintelor lui Dumnezeu, obținem o oarecare înțelegere a adevărului despre corupția noastră satanică. Apoi vedem cât suntem de aroganți, necinstiți, egoiști și josnici, că tot ce spunem și facem ne dezvăluie firile corupte. Luptăm pentru renume și statut, ne implicăm în intrigă, minciună și înșelăciune, intrăm în competiții ale invidiei și nu ne supunem deloc lui Dumnezeu. Nu trăim nici pe departe o asemănare umană. Apoi suntem plini de regret sincer și ne urâm pe noi înșine, devenim capabili să ne căim, să-I acceptăm judecata și mustrarea și să-I îndeplinim cuvintele. Suntem eliberați treptat de lanțurile păcatului și ni se schimbă întrucâtva firile corupte. Fără să fim expuși și judecați de cuvintele lui Dumnezeu, bazându-ne doar pe rugăciune și spovedanie, n-am înlătura niciodată rădăcina păcatului nostru. Prin experiență, vedem și că, fără judecata și mustrarea lui Dumnezeu, firile noastre corupte n-ar putea fi niciodată curățite și transformate. De aceea, acceptarea lucrării de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă e singura cale spre Împărăție.” Apoi cele două surori mi-au vorbit despre mărturia lor personală de experimentare a judecății și mustrării cuvintelor lui Dumnezeu. Totul a fost foarte practic. Aș putea spune că lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic era exact ce-mi trebuia pe plan spiritual, că lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă îi poate cu adevărat schimba și curăți pe oameni și singura cale de a intra în Împărăție e acceptarea judecății Lui din zilele de pe urmă.

În următoarele zile, surorile mi-au mai spus de ce lumea religioasă e atât de dezolantă acum, iar predicile pastorilor devin fade. Au mai împărtășit cu mine adevărata poveste din spatele Bibliei, precum și tainele și semnificația întrupărilor lui Dumnezeu. Am simțit că sunt pline de conținut cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și mi-au deschis ochii asupra multor taine ale adevărului. După ce am cercetat, am devenit sigur că sunt glasul lui Dumnezeu cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, că El este Domnul Isus întors și am acceptat cu bucurie mântuirea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă.

Mai târziu, aceste surori mi-au dat câteva cărți ale cuvintelor lui Dumnezeu. Când am ajuns acasă, am răsfoit una, Cartea deschisă de Miel. Primul lucru pe care l-am văzut au fost câteva cuvinte ale lui Dumnezeu din prefață: „Deși mulți oameni cred în Dumnezeu, puțini înțeleg ce înseamnă credința în Dumnezeu și ce trebuie să facă ei pentru a se conforma voii lui Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă din cauză că, deși oamenii sunt familiarizați cu cuvântul «Dumnezeu» și cu expresii precum «lucrarea lui Dumnezeu», ei nu Îl cunosc pe Dumnezeu și cu atât mai puțin Îi cunosc lucrarea. Atunci, nu e de mirare că toți cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu sunt confuzi în credința lor despre El. Oamenii nu iau în serios credința în Dumnezeu, și asta doar deoarece a crede în Dumnezeu este prea nefamiliar, prea ciudat pentru ei. Astfel, ei nu se ridică la înălțimea cerințelor lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, dacă oamenii nu Îl cunosc pe Dumnezeu și dacă nu Îi cunosc lucrarea, atunci nu sunt potriviți pentru folosul lui Dumnezeu și cu atât mai puțin sunt ei capabili să-I mulțumească voia. «Credința în Dumnezeu» înseamnă a crede că există un Dumnezeu; acesta este cel mai simplu concept în ceea ce privește credința în Dumnezeu. În plus, a crede că există un Dumnezeu nu este același lucru cu a crede cu adevărat în Dumnezeu; mai degrabă este un fel de credință simplă cu puternice conotații religioase. Adevărata credință în Dumnezeu înseamnă următorul lucru: în baza credinței că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tututor lucrurilor, omul experimentează cuvintele și lucrarea Sa, își purifică firea coruptă, îndeplinește voia lui Dumnezeu și ajunge să Îl cunoască pe Dumnezeu. Numai o astfel de călătorie se poate numi «credință în Dumnezeu»” („Cuvântul Se arată în trup”). Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt detaliate și practice și arată adevăratul înțeles al credinței în Dumnezeu. Mi-am dat seama că pentru credință e nevoie să experimentăm cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, pentru a ne alunga corupția, a dobândi adevărul și a-L cunoaște pe Dumnezeu. Doar aceasta e adevărata credință. Pentru mine, credința însemna să mă rog zilnic și să merg mult la biserică. Din păcate, nu mi-am dat seama niciodată dacă eram sau nu pe calea dreaptă a credinței, așa că până atunci doar m-am poticnit. Citind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, mi-am dat seama că era total greșită calea pe care o luasem înainte în credință. Apoi, am văzut în cuprins titlul „Ești o persoană care a prins viață?” M-a atras și am început să-l citesc imediat. Avea aceste cuvinte de la Dumnezeu: „Dumnezeu a creat omul, dar apoi omul a fost corupt de Satana, astfel încât oamenii au devenit «morți». Și astfel, după ce te vei fi schimbat, nu vei mai fi ca acești «morți». Cuvintele lui Dumnezeu sunt cele care reînsuflețesc duhurile oamenilor și le determină să renască, iar când duhurile oamenilor renasc, ei vor reveni la viață. Când vorbesc despre «morți», Mă refer la cadavre care nu au duh, la oamenii ale căror duhuri au murit în ei. Când scânteia vieții se aprinde în duhurile oamenilor, oamenii prind viață. Sfinții despre care s-a vorbit mai înainte se referă la oamenii care au prins viață, la cei care au fost sub influența Satanei, dar care l-au învins pe Satana.” „«Morții» sunt cei care se opun și se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, cei care sunt amorțiți în duh și nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu; ei sunt cei care nu pun adevărul în practică și nu au pic de loialitate față de Dumnezeu și ei sunt cei care trăiesc sub domeniul Satanei și sunt exploatați de acesta. Morții se manifestă stând în contradicție cu adevărul, răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu și fiind inferiori, disprețuitori, răi, brutali, înșelători și hidoși. Chiar dacă astfel de oameni mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, ei nu pot să trăiască cuvintele lui Dumnezeu; deși sunt în viață, sunt doar cadavre umblătoare, care respiră. Morții sunt total incapabili să-L mulțumească pe Dumnezeu, cu atât mai puțin să I se supună pe deplin. Ei pot doar să-L înșele, să-L hulească și să-L trădeze, și tot ceea ce ei pricinuiesc dezvăluie natura Satanei. Dacă oamenii doresc să devină ființe vii și să fie mărturie pentru Dumnezeu și să fie aprobați de Dumnezeu, atunci trebuie să accepte mântuirea lui Dumnezeu, să se supună cu bucurie judecății și mustrării Sale și trebuie să accepte cu bucurie să fie emondați și tratați de Dumnezeu. Doar atunci vor putea să pună în practică toate adevărurile cerute de Dumnezeu și numai atunci vor câștiga mântuirea lui Dumnezeu și vor deveni cu adevărat ființe vii. Cei vii sunt mântuiți de Dumnezeu; au fost judecați și mustrați de Dumnezeu, sunt dispuși să se dedice și sunt fericiți să-și dea viața pentru Dumnezeu și își vor dedica cu bucurie toată viața lui Dumnezeu. Numai atunci când cei vii dau mărturie despre Dumnezeu, Satana poate fi rușinat; numai cei vii pot răspândi lucrarea Evangheliei lui Dumnezeu, numai cei vii sunt după inima lui Dumnezeu și numai cei vii sunt oameni adevărați” („Cuvântul Se arată în trup”). După ce am citit asta, am știut în sufletul meu că acesta era răspunsul pe care îl căutasem în toți acești ani. În sfârșit, am știut ce înseamnă să fii „mort” sau să „trăiești”. Când Dumnezeu i-a creat pe Adam și Eva, aceștia puteau să-L asculte, să-L manifeste și să-L slăvească. Erau oameni vii, spirituali. Apoi, Satana i-a ispitit să-L trădeze pe Dumnezeu și au început să trăiască în păcat, sub puterea Satanei, și astfel omenirea a devenit tot mai coruptă, pătrunzând în noi tot felul de otrăvuri satanice. Ne-am cufundat mai adânc în păcat, negându-L pe Dumnezeu, nedându-I ascultare și împotrivindu-I-ne, trăind firi satanice. Nu suntem deloc cum ne-a făcut Dumnezeu la început. Dumnezeu îi consideră morți pe toți cei care trăiesc în păcat și sub puterea Satanei, iar morții aparțin Satanei, I se opun lui Dumnezeu. Nu sunt vrednici de Împărăția Lui. Cei vii sunt cei mântuiți de Dumnezeu. Corupția lor e curățită prin judecata și mustrarea lui Dumnezeu. Aceștia alungă păcatul, forțele Satanei, nu se mai răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și nu I se mai opun. Indiferent cum vorbește sau lucrează Dumnezeu, ei pot să asculte și să se supună. Cei vii pot să fie martori pentru Dumnezeu și să-L slăvească și sunt singurii care pot obține aprobarea Lui și intra în Împărăția Sa. Ca să devenim vii, trebuie să acceptăm adevărurile pe care le exprimă Dumnezeu Atotputernic și să experimentăm judecata Lui, să fim în cele din urmă eliberați de păcat, să devenim curățiți și să ne recăpătăm conștiința și rațiunea, să ascultăm de Creator și să punem cuvintele lui Dumnezeu în practică, să-L venerăm pe Dumnezeu și să fim martori pentru El. Iată cum e cineva care a prins iar viață cu adevărat, care poate să intre în Împărăție și să dobândească viață veșnică. În momentul acela, am înțeles cu adevărat ce a vrut să spună Domnul prin: „Eu sunt învierea și viața. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată” (Ioan 11:25-26). Mi s-a înseninat inima, odată ce-am înțeles toate astea.

După aceea, am citit un alt articol, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”. A fost absolut uluitor pentru mine. Dumnezeu spune: „Hristos al zilelor de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este cărarea prin care omul dobândește viața și este singura cărare prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferite de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să intri pe porțile Împărăției cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care sunt controlați de norme, de slove și sunt încătușați de istorie, nu vor fi niciodată capabili să dobândească viața, nici să câștige calea veșnică a vieții. Asta deoarece tot ceea ce au ei este o apă tulbure de care s-au agățat timp de mii de ani, în loc de apa vieții care se revarsă din tron. Cei cărora nu li se dau provizii din apa vieții vor rămâne pentru eternitate cadavre, jucării ale Satanei și fii ai iadului. Atunci cum pot ei să-L privească pe Dumnezeu? Dacă doar încerci să te agăți de trecut, doar încerci să menții lucrurile așa cum sunt stând nemișcat și nu încerci să schimbi starea de fapt și să renunți la istorie, atunci nu vei fi mereu împotriva lui Dumnezeu? Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt uriași și puternici, precum valurile furtunoase și tunetele care bubuie – totuși, tu stai și aștepți pasiv pieirea, agățându-te de nebunia ta, fără să faci nimic. În felul acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează pașii Mielului? Cum poți justifica Dumnezeul de care te agăți ca pe un Dumnezeu mereu nou și niciodată vechi? Și cum pot cuvintele din cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă? Cum pot ele să te conducă pentru a căuta pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot duce ele sus la cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt slove care pot oferi doar o consolare temporară, nu adevăruri care sunt capabile să dea viață. Scripturile pe care le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul și nu sunt cuvinte filosofice care te pot ajuta să cunoști viața oamenilor, cu atât mai puțin căile care te pot conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți oferă un motiv de a reflecta? Oare nu te fac să înțelegi tainele conținute în interior? Ești capabil să te oferi cerului pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu pe cont propriu? Fără venirea lui Dumnezeu, te poți ridica în cer să te bucuri de fericirea în familie cu Dumnezeu? Încă mai visezi acum? Îți sugerez atunci să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează acum – uită-te să vezi cine săvârșește acum lucrarea de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă nu faci asta, nu vei obține niciodată adevărul și nu vei obține niciodată viața” („Cuvântul Se arată în trup”). Fragmentul a fost foarte autoritar și puternic, iar acele cuvinte puteau veni doar de la Dumnezeu. Mi-am amintit că Domnul Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). În afară de Dumnezeu, cine ar putea domni peste poarta Împărăției? Dacă vrem să intrăm în Împărăția cerurilor și să dobândim viață veșnică, trebuie să acceptăm calea vieții veșnice adusă de Hristos al zilelor de pe urmă. Asta înseamnă a accepta adevărurile exprimate de Domnul Isus întors și e singura cale prin care ne putem împlini speranțele de-a intra în Împărăție și de-a câștiga viața eternă. M-am simțit foarte norocos că am putut găsi calea spre Împărăție. Am fost foarte încântat. Am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic de parcă erau hrană pentru un om flămând și au avut un mare efect asupra mea. Citindu-le tot mai mult, am știut tot mai mult că sunt adevărul, că nu ar fi putut să vină de la niciun pastor sau teolog. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic mi-au hrănit sufletul pribeag și flămând și mi-am amintit de bătrânul care vindea ziare. Mi-a tot cerut să mă abonez și de aceea am auzit, în sfârșit, glasul lui Dumnezeu. A vrut să-i mulțumesc, dar nu l-am mai găsit niciodată. Apoi, mi-am dat seama că au fost faptele minunate ale lui Dumnezeu care au permis asta. Acel om îmi cerea să mă abonez, ceea ce mi-a permis să aud glasul lui Dumnezeu și să întâmpin întoarcerea Domnului. Au fost îndrumarea și iubirea lui Dumnezeu pentru mine. Îi sunt cu adevărat recunoscător lui Dumnezeu! Mă simt incredibil de binecuvântat că am putut să aud glasul lui Dumnezeu și să fiu martor pentru apariția Lui în timpul vieții mele. Acestea sunt mila și harul extraordinare ale lui Dumnezeu, ba mai mult, mântuirea Lui pentru mine. Slavă Ție, Dumnezeule Atotputernic!

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Domnul S-a arătat în Est

de Qiu Zhen, China Într-o zi, sora mea mai mică m-a sunat să-mi spună că se întorsese din nord și că avea să-mi spună ceva important. Mi-a...

Întorcându-mă acasă

de Muyi, Coreea de Sud „Iubirea abundentă a lui Dumnezeu este acordată necondiționat omului, îl înconjoară; omul este naiv și inocent, fără...

Lasă un răspuns

Contactează-ne pe Messenger