Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Sofism: Se spune: „Dumnezeu ar trebui să le arate oamenilor minuni mari; El trebuie să vindece bolnavii, să alunge demoni și trebuie să reverse binecuvântări asupra oamenilor. Dacă nu arată minuni, dacă nu aduce niciun beneficiu omenirii, atunci El nu este adevăratul Dumnezeu. Dacă acest Dumnezeu Atotputernic în care voi credeți este adevăratul Dumnezeu, de ce încă vă îmbolnăviți? De ce nu este pace în casele voastre? Ca și credincioși în Isus, cei dintre noi care sunt bolnavi sunt vindecați, iar cei care nu sunt bolnavi au pace acasă.”

6

Răspuns: Există oameni care neagă faptul că Dumnezeu Atotputernic este adevăratul Dumnezeu și că El este Domnul Isus cel întors, deoarece oamenii care cred în Dumnezeu Atotputernic încă se îmbolnăvesc, iar în casele lor nu este pace. Ei cred că, dacă Dumnezeu Atotputernic este adevăratul Dumnezeu, atunci El îi va proteja pe cei care cred în El de la a se îmbolnăvi sau a se confrunta cu vreun necaz, iar în casele lor va fi pace. Aceasta reprezintă în întregime concepția greșită și închipuirea omului, este o înțelegere parțială a lui Dumnezeu și nu este în niciun fel conformă cu voia lui Dumnezeu. După cum știu toți, Iov a crezut în Iahve Dumnezeu, dar familia lui Iov a îndurat tâlhărie, jefuirea întregii sale bogății și moartea copiilor. Chiar și Iov însuși a suferit o boală atunci când pe întregul său corp s-au ivit bube. Deci, dacă spuneți că, prin credința în adevăratul Dumnezeu, totul ar trebui să fie pașnic, să nu existe nicio boală și nicio nenorocire, atunci ce părere aveți despre ceea ce a trăit Iov? Ar trebui să folosim experiența lui Iov pentru a nega că Iahve a fost adevăratul Dumnezeu? Isus este adevăratul Dumnezeu, nimeni nu poate tăgădui acest lucru. Dar, în răstimpul în care Petru Îl urma pe Domnul Isus, el a fost supus unor nenumărate dificultăți și încercări, iar bolile sale erau nesfârșite. Apostolul Pavel a îndurat, de asemenea, numeroase greutăți – a fost biciuit și lovit cu pietre de multe ori și, pe mare, a dat de necaz de nenumărate ori. De asemenea, s-a îmbolnăvit. Și ceilalți ucenici și apostoli au îndurat multe greutăți. Dacă se spune că atunci când credem în adevăratul Dumnezeu ar trebui să avem pace și sănătate, cum putem justifica aceste lucruri care s-au abătut asupra acelor ucenici și apostoli care L-au urmat pe Domnul Isus? Am putea spune într-adevăr că Domnul Isus nu este adevăratul Dumnezeu? Este clar că înțelegerea umană este unidimensională și părtinitoare! În realitate, nu Îl putem confirma pe adevăratul Dumnezeu pe baza faptului că El face sau nu semne și minuni, vindecă bolnavii, alungă demoni sau dăruiește oamenilor pace și beneficii materiale. Dacă oamenii Îl măsoară pe adevăratul Dumnezeu doar în funcție de faptul dacă El face sau nu semne și minuni sau vindecă bolnavii și alungă demoni, atunci acest lucru este greșit. Nu puteau oare și vrăjitorii faraonului să transforme toiegele în șerpi (vezi Exodul 7:10-12)? Și nu este adevărat că Simon, care practicase îndelung vrăjitoria, era și el capabil să îi facă pe oameni să se mire de minunile lui și chiar să creadă că el era Dumnezeu (vezi Faptele Apostolilor 8:9-11)? Nu puteau oare acei vraci și prințul diavolilor să vindece bolnavii și să alunge demoni? Erau și ei cu toții Dumnezeu? Evident, nu erau. Ei erau doar capabili să înfăptuiască niște minuni, dar nu puteau să creeze cerul, pământul și toate lucrurile, nici să creeze omenirea, cu atât mai puțin să mântuiască omenirea. Numai Dumnezeu Însuși poate să creeze cerul, pământul și toate lucrurile și să creeze omenirea, numai El poate să călăuzească viața omenirii pe pământ. Numai Dumnezeu Însuși poate să răscumpere omenirea coruptă de păcat și de stăpânirea Satanei. Acesta este un lucru pe care Satana sau duhurile rele nu îl pot realiza. Prin urmare, faptul că cineva poate sau nu să facă minuni, să vindece bolnavii și să ofere anumite beneficii fizice, pur și simplu nu este criteriul pentru a determina dacă săvârșește sau nu lucrarea lui Dumnezeu. Pentru a stabili dacă ei fac sau nu lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să ne uităm în primul rând dacă pot sau nu să înceapă o nouă epocă și să pună capăt uneia vechi și dacă pot sau nu să exprime adevărul și să-i mântuiască pe oameni de păcat și de stăpânirea Satanei. Dumnezeu poate să creeze omenirea și să călăuzească viața omenirii pe pământ, Dumnezeu poate să răscumpere din păcat oameni care au fost corupți de Satana și, în sfârșit, Dumnezeu poate să purifice și să schimbe profund omenirea care a fost răscumpărată și să o conducă în Împărăția Sa. Acestea sunt toate lucrări pe care Dumnezeu fie le-a încheiat deja, fie le va încheia și sunt lucrări pe care nici Satana, nici duhurile rele și nici vreo ființă umană nu le-ar putea înfăptui vreodată. În plus, și cel mai important, Dumnezeu este Creatorul – El poate să creeze toate lucrurile, să stăpânească peste toate lucrurile, să controleze toate lucrurile și poate, de asemenea, să distrugă toate lucrurile. El este Începutul și Sfârșitul, Primul și Ultimul, singurul Dumnezeu adevărat care controlează totul în univers. Chiar dacă nu ar fi făcut nicio lucrare și nu ar fi săvârșit nicio minune, El tot ar fi Dumnezeu Însuși, unicul! Acesta este un lucru pe care nimeni nu îl poate nega. De aceea, unii oameni îi vor vedea pe cei care-L urmează pe Dumnezeu Atotputernic îmbolnăvindu-se uneori și, din când în când, neavând pace în casă, și vor ajunge la concluzia că Dumnezeu Atotputernic nu este adevăratul Dumnezeu. Acest lucru este atât de greșit și este judecata oamenilor nesăbuiți și ignoranți care nu-L cunosc nici pe Dumnezeu, nici lucrarea Lui.

Domnul Isus a profețit că va veni din nou în zilele de pe urmă și a spus: „Căci aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului” (Matei 24:27). El a mai spus că, în zilele de pe urmă, Duhul adevărului va veni să-l călăuzească pe om în tot adevărul (vezi Ioan 16:13). Iar în Cartea Apocalipsei este scris în mod repetat: „Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” (Apocalipsa 2-3). În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic cel întrupat îndeplinește lucrarea de a judeca omul și de a-l purifica prin cuvintele Sale, pe temelia lucrării de răscumpărare a Domnului Isus. Cuvintele rostite de Dumnezeu Atotputernic sunt cuvântările Duhului adevărului; ele sunt cuvinte rostite de Duhul Sfânt bisericilor. Dumnezeu Atotputernic a exprimat toate adevărurile de care oamenii corupți au nevoie pentru a fi mântuiți și desăvârșiți; prin cuvântările Sale, El a dezvăluit tainele pe care Dumnezeu le-a ascuns omenirii de mii de ani și a exprimat ceea ce Dumnezeu are și este. El a dezvăluit omenirii firea inerentă a lui Dumnezeu și adevărata Lui înfățișare. Acest lucru este îndeajuns pentru a dovedi că Dumnezeu Atotputernic este Hristos al zilelor de pe urmă, că El este singurul Dumnezeu adevărat! Asta se datorează faptului că ale Sale cuvinte nu puteau fi rostite de o persoană, iar lucrarea Sa nu putea fi făcută de vreun om. Dumnezeu Atotputernic spune: „El cunoaște foarte bine esența omului, El poate revela toate tipurile de practici legate de toate tipurile de persoane. El se pricepe și mai bine la revelarea firii corupte a omului și a comportamentelor răzvrătite. El nu trăiește printre oamenii lumii, dar El este conștient de natura muritorilor și de corupția oamenilor lumii. Asta e ceea ce este El. Deși El nu are de-a face cu lumea, El cunoaște regulile lumii, deoarece El înțelege complet natura umană. El știe despre lucrarea Duhului pe care ochii omului nu o pot vedea și pe care urechile omului nu o pot auzi, atât pe cea de azi, cât și pe cea din trecut. Aceasta include înțelepciunea care nu este o filosofie de viață și mirarea că oamenilor le este greu să o înțeleagă. Aceasta e ceea ce este El, care a fost dezvăluit oamenilor și, de asemenea, ascuns de oameni. Ceea ce exprimă El nu este ceea ce reprezintă o persoană extraordinară, ci atributele inerente și ființa Duhului. El nu călătorește în jurul lumii, dar știe totul despre aceasta. El contactează „antropoizii” care nu au cunoștințe sau înțelegere, dar El exprimă cuvinte care sunt mai mărețe decât cunoașterea și deasupra celor mai mari oameni. El trăiește într-un grup de oameni obtuzi și amorțiți care nu au umanitate și care nu înțeleg convențiile umane și viața, dar El poate cere omenirii să trăiască umanitatea normală și, în același timp, să dezvăluie baza și umanitatea inferioară a omenirii. Acestea toate sunt ceea ce este El, mai măreț decât este orice persoană în carne și oase. […] Lucrarea pe care El o săvârșește este de a dezvălui omului firea Lui și de a-Şi exprima ființa. Doar El poate face această lucrare, nu este ceva ce poate fi săvârşit de o persoană în carne și oase” („Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” din Cuvântul Se arată în trup). Așa stau într-adevăr lucrurile; nicio persoană nu poate să realizeze lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic sau să rostească ale Sale cuvinte. Numai Dumnezeu deține acest fel de atotputernicie și înțelepciune, numai Dumnezeu deține ceea ce El este și acest lucru e, de asemenea, ceva ce nimeni nu poate tăgădui.

Să arate semne și minuni este extrem de ușor pentru Dumnezeu. Dar, dacă Dumnezeu săvârșește sau nu minuni în lucrarea Sa și dacă El vindecă sau nu bolnavii și alungă demonii se bazează pe ceea ce este de trebuință în lucrarea Sa și pe nevoile omenirii corupte. Dumnezeu nu face nicio lucrare lipsită de sens. În Epoca Harului, prima dată când Dumnezeu S-a întrupat și a lucrat în lume, El a arătat multe minuni, cum ar fi că a redat orbilor vederea, i-a îngăduit paraliticului să meargă, l-a vindecat pe lepros, a sculat morții, a potolit vântul și valurile, a hrănit cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi pești și așa mai departe. Totuși, Dumnezeu a făcut aceste lucruri pentru ca oamenii să-I poată vedea faptele, marea Sa putere și, de aici, să poată să creadă în El, să-L urmeze și să accepte mântuirea din răstignirea Lui. Deoarece nu exista niciun precedent istoric pentru prima întrupare a lui Dumnezeu, El putea aduce oamenii înaintea Lui numai oferindu-le unele beneficii materiale, revărsând har asupra lor, vindecându-i și alungând demoni și săvârșind unele semne și minuni. Dacă nu ar fi făcut acest lucru, atunci oamenii n-ar fi crezut niciodată că un trup normal, obișnuit, era de fapt întruparea Duhului lui Dumnezeu. Îndeosebi, nu ar fi putut să creadă că o persoană de rând, care a fost pironită pe cruce, era Dumnezeu Însuși. Deci, pentru a-i face pe oameni să creadă în El, să-L urmeze și astfel să dobândească mântuirea crucii, Dumnezeu a adăugat unele miracole, vindecarea bolnavilor, alungarea demonilor și a revărsat binecuvântări îmbelșugate asupra oamenilor. Deci, de ce nu face Dumnezeu semne și minuni în lucrarea Sa din zilele de pe urmă? Este din cauză că lucrarea lui Dumnezeu întrupat din zilele de pe urmă este lucrarea cuvintelor, o lucrare ce folosește cuvinte pentru a purifica omenirea pe care El a răscumpărat-o, dar care păcătuiește necontenit și care rămâne mizerabilă și coruptă. Aceasta este etapa lucrării Sale de purificare, transformare și desăvârșire a omenirii. Dacă și această lucrare ar fi ca aceea a Epocii Harului, cu minuni, vindecarea bolnavilor și alungarea demonilor, nu ar avea ca rezultat cucerirea, desăvârșirea, purificarea și transformarea omenirii prin intermediul cuvintelor. Acest scop al lucrării Sale trebuie realizat prin muncă practică și obișnuită. Dumnezeu întrupat vorbește într-un mod practic; El îi dezvăluie omului toată firea Sa inerentă și ceea ce El are și este, în timp ce demască, de asemenea, corupția și răzvrătirea omenirii, judecând nelegiuirea și împotrivirea omenirii, precum și indicând calea prin care oamenii să dobândească o schimbare a firii și să fie purificați. Acest lucru îngăduie oamenilor să obțină cunoașterea, ascultarea și iubirea de Dumnezeu prin adevărurile pe care El le exprimă și prin lucrarea Lui practică și normală. De asemenea, îngăduie oamenilor să fie purificați și desăvârșiți prin cuvintele Sale. Aceste rezultate sunt toate dobândite prin judecata cuvintelor Sale, nu prin revelarea minunilor sau prin revărsarea harului și a beneficiilor asupra omenirii. În această etapă a lucrării, dacă ar fi ca Dumnezeu să vorbească într-un mod practic pentru a purifica și a mântui oamenii, dar și să arate minuni și să ofere har din belșug oamenilor, atunci oamenii ar cădea înaintea Lui din pricina minunilor Sale și L-ar urma datorită harului și beneficiilor pe care El le oferă. În felul acesta, oamenii nu ar fi în stare să înțeleagă întreaga fire a lui Dumnezeu, ce El are și este și înțelepciunea lui Dumnezeu din lucrarea Lui. Nu ar dezvălui dacă oamenii cred cu adevărat sau nu și dacă se tem și ascultă cu adevărat de Dumnezeu, nici nu ar dezvălui corupția oamenilor, răzvrătirea, motivele și falsificarea din credința lor în Dumnezeu, cu atât mai puțin ar permite oamenilor să se cunoască pe sine și să urmărească adevărul pentru a dobândi purificarea și transformarea. Asta ar perturba lucrarea lui Dumnezeu de purificare și transformare a omenirii prin cuvintele Sale. Deci, în timp ce Dumnezeu mântuiește omenirea prin cuvintele Sale, El nu arată minuni. Când lucrarea Sa în trup este încheiată, adică atunci când acest grup de discipoli ai Săi a fost făcut complet de Dumnezeu, atunci El va arăta mari minuni ca omenirea să le vadă. Asta deoarece, la acea vreme, Dumnezeu va face lucrarea de a pedepsi răul și de a răsplăti binele. A înfăptui vreun miracol în timp ce Își face lucrarea de a mântui omul prin cuvinte ar arunca lucrarea practică a lui Dumnezeu în dezordine și confuzie, iar rezultatul de a mântui omul nu ar fi atins, cu atât mai puțin ar fi atins scopul de a demasca toate tipurile de oameni și de a separa în cele din urmă pe fiecare după felul său. De aceea, faptul că Dumnezeu nu săvârșește miracole se datorează în întregime cerințelor lucrării Sale și este pentru a încheia lucrarea de a da roade cuvintelor Sale. Dumnezeu Atotputernic a spus: „În Epoca Împărăției, Dumnezeu folosește cuvântul pentru a inaugura o nouă epocă, pentru a schimba metoda lucrării Sale și pentru a face lucrarea pentru întreaga epocă. Acesta este principiul prin care lucrează Dumnezeu în Epoca Cuvântului. El a devenit trup pentru a vorbi din diferite perspective, permițând omului să-L vadă cu adevărat pe Dumnezeu, care este Cuvântul care se arată în trup, precum și înțelepciunea și natura Sa minunată. O astfel de lucrare este făcută pentru a atinge mai bine obiectivele de cucerire, desăvârșire și eliminare a omului. Acesta este adevăratul sens al folosirii cuvântului pentru a lucra în Epoca Cuvântului. Prin cuvânt, omul ajunge să cunoască lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu, esența omului și în ce trebuie să intre omul. Prin cuvânt, lucrarea pe care Dumnezeu dorește să o facă în Epoca Cuvântului este adusă, în întregime, la îndeplinire. Prin cuvânt, omul este descoperit, eliminat și încercat. Omul a văzut cuvântul, a auzit cuvântul și a devenit conștient de existența cuvântului. Ca rezultat, el crede în existența lui Dumnezeu, în atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu, precum și în iubirea lui Dumnezeu față de om și în dorința Lui de a-l mântui pe om. Deși cuvântul «cuvânt» este simplu și obișnuit, cuvântul din gura lui Dumnezeu Cel Întrupat zguduie întregul univers; transformă inima, noțiunile și vechea fire a omului și modul în care obișnuia să apară întreaga lume. […] De-a lungul Epocii Împărăției, Dumnezeu folosește cuvântul pentru a-Și face lucrarea și pentru a obține rezultatele lucrării Sale; El nu face minuni, nici nu săvârșește miracole; El doar Își face lucrarea prin cuvânt. Datorită cuvântului, omul este hrănit și aprovizionat; datorită cuvântului, omul dobândește cunoaștere și experiență reală. Omul din Epoca Cuvântului a primit cu adevărat binecuvântări excepționale. El nu suferă nicio durere fizică și se bucură, pur și simplu, de stocul bogat al cuvântului lui Dumnezeu; fără a fi nevoit să se ducă să mai caute sau să mai călătorească, din mijlocul tihnei sale, el vede arătarea lui Dumnezeu, Îl aude vorbind cu gura Lui, primește ceea ce dă El și Îl privește cum Își face, în persoană, lucrarea. Acestea sunt lucruri de care oamenii din epoci trecute nu au putut să se bucure, iar acestea sunt binecuvântări pe care ei nu le-au putut primi niciodată” („Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului” din Cuvântul Se arată în trup). „În din zilele de pe urmă, Dumnezeu folosește îndeosebi cuvântul pentru a-L desăvârşi pe om. El nu folosește semne și minuni pentru a-l asupri pe om sau pentru a-l convinge pe om; acest lucru nu poate clarifica puterea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar arăta doar semne și minuni, atunci ar fi imposibil de clarificat realitatea lui Dumnezeu și, astfel, imposibil de a desăvârşi pe om. Dumnezeu nu-l desăvârşeşte pe om prin semne și minuni, ci folosește cuvântul pentru a-l adăpa și a-l păstori, după care se obține ascultarea deplină a omului și cunoașterea de Dumnezeu a omului. Acesta este scopul muncii pe care El o face și al cuvintelor pe care El le rostește. […] Când omul este făcut complet în momentul în care Dumnezeu încheie epoca din zilele de pe urmă, el va fi calificat să vadă semne și minuni. […] Timpul în care Dumnezeu arată semne și minuni este atunci când Dumnezeu pedepsește omul și, de asemenea, atunci când se schimbă epoca și, mai mult, când se încheie epoca. Când lucrarea lui Dumnezeu se săvârșește în mod normal, El nu arată semne și minuni. Arătarea de semne și de minuni este extrem de ușoară, dar nu acela este principiul lucrării lui Dumnezeu, nici nu este scopul gestionării omului de către Dumnezeu. Dacă omul ar vedea semne și minuni și dacă entitatea spirituală a lui Dumnezeu ar urma să se înfățișeze omului, n-ar crede toți oamenii în Dumnezeu? […] Lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă este o lucrare reală. În timpul epocii lui Isus, El nu a venit să-l desăvârșească pe om, ci să-l răscumpere pe om, așa că a arătat câteva minuni pentru a-i face pe oameni să-L urmeze. Căci El a venit, în primul rând, pentru a finaliza lucrarea răstignirii, iar arătarea de semne n-a făcut parte din lucrarea slujirii Lui. Astfel de semne și de minuni au fost o lucrare săvârșită pentru a face lucrarea Sa să fie eficientă; astfel de semne și de minuni au fost o lucrare în plus, și nu au reprezentat lucrarea întregii epoci. În timpul Epocii Legii Vechiului Testament, Dumnezeu a arătat și unele semne și minuni – dar lucrarea pe care o face Dumnezeu astăzi este o lucrare reală și cu siguranță nu mai arată semne și minuni acum. Dacă El ar arăta semne și minuni, lucrarea Lui adevărată ar fi aruncată în dezordine și El nu ar mai putea să facă nicio altă lucrare. Dacă Dumnezeu ar fi spus să fie folosit cuvântul pentru a-l desăvârși pe om, dar ar fi arătat, de asemenea, semne și minuni, atunci s-ar fi putut clarifica dacă omul crede sau nu în El? să fie arătat clar? Așadar, Dumnezeu nu face astfel de lucruri” („Totul se împlinește prin cuvântul lui Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup).

Desigur, există și alte aspecte cu însemnătate practică în faptul că Dumnezeu nu înfăptuiește miracole, nu vindecă bolnavii sau nu alungă demonilor în zilele de pe urmă. Să citim alte câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „În concepțiile omului, Dumnezeu trebuie să arate mereu semne și să facă minuni, trebuie să vindece bolnavii și să alunge mereu demoni, trebuie să fie mereu ca Isus, însă, de data aceasta, Dumnezeu nu e deloc așa. Dacă, în timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu ar arăta semne, ar face minuni, ar alunga demoni și ar vindeca bolnavii – dacă ar face exact așa cum a făcut Isus – atunci Dumnezeu ar repeta aceeași lucrare, iar lucrarea lui Isus nu ar avea semnificație sau valoare. […] De ce este astăzi lucrarea lui Dumnezeu diferită față de lucrarea lui Isus? De ce astăzi Dumnezeu nu arată semne și minuni, nu alungă demoni și nu vindecă bolnavii? Dacă lucrarea lui Isus ar fi aceeași cu lucrarea făcută în timpul Epocii Legii, ar fi putut să-L reprezinte pe Dumnezeul Epocii Harului? Ar fi putut Isus să fi terminat lucrarea răstignirii? Dacă, așa cum era în Epoca Legii, Isus ar fi intrat în templu și ar fi ținut Sabatul, atunci El nu ar fi fost persecutat de nimeni și ar fi fost îmbrățișat de toți. Dacă ar fi așa, ar fi putut El să fie răstignit? Ar fi putut El să finalizeze lucrarea de răscumpărare? Care ar fi sensul dacă Dumnezeul întrupat al zilelor de pe urmă ar arăta semne și minuni, ca Isus? Numai dacă Dumnezeu face o altă parte a lucrării Sale în zilele de pe urmă, una care reprezintă o parte a planului Său de gestionare (planului de mântuire), omul poate dobândi o cunoaștere mai profundă a lui Dumnezeu și numai atunci poate fi finalizat planul Său de gestionare” („Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi” din Cuvântul Se arată în trup). „Cuvintele rostite de Dumnezeu întrupat al zilelor de pe urmă sunt în conformitate cu esența naturii omului, în funcție de comportamentul omului și în ceea ce omul trebuie să intre astăzi. Metoda Sa de a vorbi[a] este atât reală, cât și normală: El nu vorbește de mâine, nici nu se uită înapoi la ieri; El vorbește numai despre în ce ar trebui intrat, pus în practică și înțeles astăzi. Dacă, în prezent, trebuie să apară o persoană capabilă să arate semne și să facă minuni și poate să alunge demoni, să vindece bolnavii și să facă multe miracole, iar dacă această persoană pretinde că vine de la Isus, atunci ar fi vorba despre un fals realizat de duhurile rele și imitația acestora a lui Isus. […] Dumnezeu realizează o singură etapă a lucrării în fiecare epocă. Odată ce fiecare etapă a lucrării Sale a fost finalizată, este imitată la scurt timp de duhurile rele, iar după ce Satana începe să calce pe urmele Lui, Dumnezeu trece la o metodă diferită; odată ce El a completat o etapă a lucrării Sale, aceasta este imitată de duhurile rele. Aceste lucruri trebuie să vă fie clare” („Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi” din Cuvântul Se arată în trup). Putem vedea din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic că motivul pentru care nu face minuni, nu vindecă bolnavii și nu alungă demoni în zilele de pe urmă este că El e un Dumnezeu mereu nou. El nu face niciodată aceeași lucrare de două ori. Principiul lucrării lui Dumnezeu este acela de a nu repeta niciodată ceea ce a împlinit. Aceasta este marea putere a lui Dumnezeu și reprezintă ceea ce El este. Dumnezeu a înfăptuit deja în Epoca Harului lucrarea de a face minuni, a vindeca bolnavii și a alunga demoni. Dacă El ar face din nou aceste lucruri în zilele de pe urmă, ar însemna să facă aceeași lucrare de două ori și ar fi lipsit de sens. În plus, oamenii L-ar și defini pe Dumnezeu ca pe un Dumnezeu al miracolelor, al vindecării bolnavilor și alungării demonilor, iar înțelegerea lor despre El ar fi unidimensională și inexactă. Dumnezeu este atotputernicul, atotștiutorul Dumnezeu și nimeni nu poate pricepe înțelepciunea Lui. Cum ar putea oare Dumnezeu să Se lase îngrădit în hotarele noțiunilor umane? În această etapă a lucrării din zilele de pe urmă, Dumnezeu nu săvârșește miracole, ci o lucrare complet nouă și înaltă. El lucrează prin cuvinte; El realizează totul prin cuvinte. Asta le îngăduie oamenilor să cunoască, prin cuvintele Sale, ceea ce are El și ce este, precum și înțelepciunea Sa minunată și să cunoască puterea și autoritatea cuvintelor Sale, adâncindu-le astfel cunoașterea despre Dumnezeu și împiedicându-i să-L delimiteze în continuare. Un alt aspect al motivului pentru care Dumnezeu nu face minuni este ca oamenii să poată distinge între lucrarea lui Dumnezeu și imitațiile duhurilor rele, precum și să înțeleagă că înțelepciunea lui Dumnezeu este exercitată în funcție de uneltirile Satanei. De fiecare dată când Dumnezeu încheie o etapă a lucrării Sale, duhurile rele o imită și o reproduc. După ce Domnul Isus Și-a încheiat lucrarea, au existat multe duhuri rele ce I-au dat târcoale, care L-au imitat pe Domnul Isus în săvârșirea de minuni, vindecarea bolnavilor și scoaterea demonilor. Asta i-a făcut pe oameni să confunde imaginea lui Dumnezeu cu imaginea Satanei. Mulți oameni privesc pe oricine poate să facă semne și minuni, să vindece bolnavii și să alunge demonii ca pe Dumnezeu și îl urmează și îl venerează. Prin urmare, Dumnezeu nu înfăptuiește semne și minuni în zilele de pe urmă. El doar vorbește și exprimă adevărul, exprimă firea lui Dumnezeu și ceea ce are El și ce este, expune corupția și răzvrătirea oamenilor și le oferă oamenilor hrană pentru viață prin rostirea cuvintelor. În acest fel, scopurile de a cuceri omul, a-l purifica, a-l schimba și a-l desăvârși sunt împlinite. Acest mod în care lucrează Dumnezeu este ceva ce Satana și duhurile rele nu pot imita, pentru că Satana și duhurile rele nu dețin adevărul, nu au esența lui Dumnezeu și nu pot exprima niciodată cuvântul lui Dumnezeu. Nu numai că această lucrare a lui Dumnezeu le permite oamenilor să facă distincția între ceea ce este lucrarea lui Dumnezeu și ceea ce este imitația duhurilor rele, dar le permite îndeosebi oamenilor să recunoască înțelepciunea și atotputernicia lui Dumnezeu și să vadă clar josnicia și răutatea Satanei. Lucrarea lui Dumnezeu este cu adevărat plină de însemnătate.

În ansamblu, dacă cineva spune: „Dumnezeu ar trebui să le arate oamenilor minuni mari; El trebuie să vindece bolnavii și să alunge demoni și trebuie să ofere binecuvântări oamenilor. Dacă nu arată minuni, dacă nu aduce niciun beneficiu omenirii, atunci El nu este adevăratul Dumnezeu. Dacă acest Dumnezeu Atotputernic în care credeți este adevăratul Dumnezeu, de ce vă îmbolnăviți încă? De ce nu este pace în casele voastre? Ca și credincioși în Isus, aceia dintre noi care sunt bolnavi sunt vindecați, iar cei care nu sunt bolnavi au pace acasă”, este clar că acestea sunt cuvinte absurde și arată că oamenii nu Îl înțeleg deloc pe Dumnezeu. Cumva El nu este Dumnezeu decât dacă face minuni, vindecă bolnavii, alungă demoni și aduce beneficii oamenilor? Dacă Dumnezeu a încetat temporar să aducă har și beneficii oamenilor sau să le arate minuni de dragul de a-i purifica și a-i transforma, înseamnă oare că El nu este Dumnezeu? Dacă Dumnezeu îi pune la încercare pe oameni și îi rafinează și permite ca bolile și greutățile să se abată asupra lor, oare o să-L negăm pur și simplu? Nu știți că greutățile și încercările care s-au abătut asupra lui Iov au fost mult mai rele decât lucrurile cu care ne confruntăm astăzi? Totuși, Iov nu a negat numele lui Dumnezeu și a spus ceva care a arătat cea mai înaltă înțelegere: „Să primim de la Dumnezeu doar binele şi să nu primim şi răul?” (Iov 2:10). „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve Dumnezeu” (Iov 1:21). În comparație cu Iov, nu ar trebui să ne fie rușine? De fapt, a putea accepta judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu Atotputernic și a putea trece prin tot felul de încercări și rafinări este cea mai mare binecuvântare pentru oameni în zilele de pe urmă. Toate acestea sunt orânduite meticulos de Dumnezeu pentru a-Și desăvârși oamenii și alcătuiesc împreună calea care trebuie străbătută pentru ca oamenii să fie purificați și să dobândească mântuirea. A fost profețit în Cartea lui Zaharia 13:8-9: „Și se va întâmpla ca, pe tot pământul, două părți din acesta vor fi nimicite și vor pieri, iar a treia va fi lăsată, a spus Iahve. Iar Eu voi aduce cea de-a treia parte în foc și o voi rafina așa cum este rafinat argintul, o voi încerca așa cum se încearcă aurul. Ei vor chema numele Meu, iar Eu îi voi auzi. Eu voi spune: «Este poporul Meu!», iar ei vor spune: «Iahve este Dumnezeul meu!»”. Și astăzi, întocmai ca în profeția „Iar Eu voi aduce cea de-a treia parte în foc și o voi rafina așa cum este rafinat argintul, o voi încerca așa cum se încearcă aurul”, aceste cuvinte sunt împlinite prin acest grup de oameni care Îl urmează pe Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă. Când acest grup de oameni va fi făcut complet, aceea va fi ziua când Dumnezeu va dezvălui un mare miracol și va câștiga o mare slavă. La vremea aceea, Dumnezeu va nimici două treimi dintre oameni, care se împotrivesc Lui și nu Îl recunosc. El va aduce o treime dintre oameni, care acceptă cuvintele Sale și au fost purificați la frumoasa destinație pregătită pentru ei, astfel încât să se poată bucura de făgăduințele și binecuvântările veșnice date de Dumnezeu. Acesta este un fapt pe care Dumnezeu trebuie să-l încheie și-l va încheia. Deci, frați și surori, vreți să fiți cineva din cele două treimi sau vreți să fiți cineva din cealaltă treime? Dacă vreți să fiți purificați și mântuiți de Dumnezeu și să fiți cruțați, devenind unul dintre oamenii lui Dumnezeu, atunci nu trebuie să pregetați să renunțați la noțiunile proprii și să acceptați judecata cuvintelor lui Dumnezeu Atotputernic! Deoarece Epoca Harului, epoca în care „cei dintre noi care sunt bolnavi sunt vindecați, iar cei care nu sunt bolnavi au pace acasă” s-a sfârșit de multă vreme, Dumnezeu a încetat acest fel de lucrare cu mult timp în urmă. Nu mai putem să ne îngropăm capul în nisip și ne înșelăm singuri. De fapt, în zilele de pe urmă, Dumnezeu dăruiește omului calea vieții veșnice, care este mult mai prețioasă decât a-i dărui har. Cumva căutați numai ca bolile voastre să fie vindecate și să obțineți un mic beneficiu fizic, și totuși nu sunteți dornici să dobândiți calea vieții veșnice de la Dumnezeu?

Note de subsol:

a. Textul original se referă la „El”.

Conținuturi Similare