Adio, visul meu de a deveni vedetă

de Zhang Fan, Statelor Unite

Dumnezeu Atotputernic spune: „Ca una dintre făpturi, omul trebuie să își păstreze poziția, să se comporte conștient și să păzească grijuliu ceea ce i-a fost încredințat de către Creator. Și omul nu trebuie să se abată sau să facă lucruri dincolo de aria capacităților sale sau să facă lucruri care sunt neplăcute lui Dumnezeu. Omul nu trebuie să încerce să fie măreț sau excepțional sau deasupra altora, nici să caute să devină Dumnezeu. Oamenii nu ar trebui să dorească să fie astfel. Să cauți să fii măreț sau excepțional e absurd. Să cauți să devii Dumnezeu este și mai dezonorant; este dezgustător și mârșav. Să devină adevărate făpturi este ceva vrednic de laudă și scopul pe care făpturile ar trebui să și-l asume mai mult decât orice altceva; acesta este singurul țel pe care toți oamenii ar trebui să îl urmărească” („Dumnezeu Însuși, Unicul (I)” din Cuvântul Se arată în trup). Este foarte emoționant pentru mine să citesc acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu. Mă face să mă gândesc la niște experiențe pe care le-am avut.

Mi-au plăcut mult artele spectacolului de când eram mică și am admirat foarte tare celebritățile și vedetele de cinema. Eram foarte impresionată de felul în care urcau pe scenă și erau adorate și admirate de toată lumea. Încă dinainte să absolv școala gimnazială, m-am înscris la o școală de actorie și, trei ani mai târziu, eram actriță. La fiecare spectacol, era o mare satisfacție pentru mine să-i văd pe toți acei oameni din public concentrați asupra noastră când jucam. După ce am crezut în Dumnezeu, mi-am făcut datoria ca actriță, jucând câteva roluri în pelicule filmate de biserică. Am fost foarte bucuroasă când frații și surorile au spus că sunt o actriță foarte bună și m-am gândit: „Dacă aș putea fi protagonista unui film, m-ar vedea toți și sunt sigură că m-ar admira. Ar fi minunat!”

Când biserica se pregătea să filmeze o altă peliculă la o dată ulterioară, un frate mi-a spus să dau o probă pentru un rol. Mi-am zis că, de vreme ce eram deja actriță și aveam nițică experiență, cu siguranță, voi obține rolul. După aceea, am așteptat bucuroasă să mă anunțe conducătorul să merg la filmări. Timp de câteva zile, mi-am tot închipuit scena în care toată lumea se uita admirativ la mine. Gândul acesta mă făcea atât de fericită! Dar, câteva zile mai târziu, conducătorul mi-a spus că nu luasem proba și că ar trebui să mă alătur echipei evanghelice, pentru că nu avea destui oameni. Am fost uimită și am avut un sentiment puternic de împotrivire, întrebându-mă: „Cum au putut să nu mă aleagă? Am mai jucat roluri importante înainte și toți ceilalți au spus că m-am descurcat bine. De ce nu m-au ales pe mine? Oare au făcut o greșeală? Nu mă pot remarca sau lăuda într-o lucrare evanghelică. Nu se compară cu gloria de a fi actriță.” Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mă simțeam mai potrivnică și, pur și simplu, nu puteam accepta acel rezultat. Dar m-am gândit că propovăduirea Evanghelia este voia lui Dumnezeu, că e o responsabilitate pe care ar trebui să mi-o asum. Trebuia să am o conștiință și rațiune, trebuia să mă supun, așa că am acceptat fără tragere de inimă. Deși propovăduiam Evanghelia, mă gândeam mereu cum frații și surorile mă admiraseră când jucam în filme și, îndeosebi când îi vedeam pe ceilalți cu care jucasem într-un film, eram foarte invidioasă. Mă gândeam: „Ar fi grozav dacă aș putea avea din nou datoria de actriță. Atunci, aș fi exact ca ei, aș putea juca în filme mereu. Frații și surorile care mă cunosc m-ar vedea și m-ar admira. De ce nu m-au ales pe mine?” Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât sufeream mai mult. Nu îmi asumam responsabilitatea în datoria mea și nu mă concentram să mă înarmez cu adevăruri pentru lucrarea evanghelică. Când cineva care căuta și investiga lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă punea o întrebare, nu știam despre ce adevăruri să am părtășie pentru a o rezolva. Treptat, am ajuns să mă simt tot mai depărtată de Dumnezeu și, când citeam cuvintele lui Dumnezeu, îmi lipsea luminarea Duhului Sfânt. Nu puteam simți prezența lui Dumnezeu nici când mă rugam, iar mintea mea era permanent confuză. În suferința mea, am cerut ajutorul lui Dumnezeu în rugăciune, spunând: „O, Dumnezeule, chiar sufăr acum! Vreau doar să-mi fac datoria ca actriță, să arăt ce pot face și nu mă pot supune rânduielilor de Tine. Te rog, călăuzește-mă pentru a mă cunoaște pe mine însămi și a-Ți înțelege voia.”

După rugăciunea mea, am citit aceste două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu: „Ce este supunerea adevărată? Ori de câte ori Dumnezeu face ceva ce ți-e pe plac și simți că totul este mulțumitor și potrivit și ți s-a permis să ieși în evidență, simți că e ceva destul de glorios, spui «Îți mulțumesc, Dumnezeule» și te poți supune orchestrării și orânduirilor Lui. Totuși, de fiecare dată când ți se atribuie un loc neînsemnat în care nu reușești niciodată să ieși în evidență și nimeni nu te recunoaște vreodată, nu te mai simți fericit și ți se pare greu să te supui. […] Supunerea atunci când condițiile sunt favorabile este în general ușoară. Dacă te poți supune și în împrejurări nefavorabile – în care lucrurile nu merg așa cum vrei și sentimentele îți sunt rănite, în împrejurări care te fac slab, care te fac să suferi fizic și îți afectează reputația, care nu îți pot satisface vanitatea și mândria și care te fac să suferi psihic – atunci ai cu adevărat statură” (Părtășia lui Dumnezeu). „Imediat ce este vorba de funcție, renume sau reputație, inima tuturor tresare de nerăbdare și fiecare dintre voi își dorește mereu să iasă în evidență, să fie faimos și recunoscut. Nimeni nu este dispus să cedeze, mereu dorindu-și în schimb să se certe – deși cearta este stânjenitoare și nepermisă în casa lui Dumnezeu. Cu toate acestea, fără ceartă, tot nu ești mulțumit. Când vezi că cineva se remarcă, simți invidie și ură și acest lucru este nedrept. «De ce nu pot să mă remarc? De ce se remarcă mereu altcineva și mie nu-mi vine niciodată rândul?» Atunci ai ceva resentimente. Încerci să le reprimi, dar nu poți. Te rogi lui Dumnezeu și te simți mai bine puțin timp, dar apoi, când întâlnești din nou acest gen de situație, nu o poți depăși. Nu arată asta statură imatură? Nu este căderea unei persoane în aceste stări o capcană? Acestea sunt lanțurile naturii corupte a Satanei care îi încătușează pe oameni” („Poți dobândi adevărul după ce ți-ai încredințat sincer inima lui Dumnezeu” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că nu mă puteam supune orânduielilor Lui, pentru că dorința mea de renume și statut era prea puternică și îmi doream mereu să fiu celebră. Când biserica a dispus ca eu să fiu actriță, puteam apărea în fața camerei și mă puteam lăuda, așa că am acceptat bucuroasă asta și m-am supus. Dar acum, când mi se cerea să propovăduiesc Evanghelia, gândul că nu mă voi putea remarca și făli în datoria mea și că, oricât de mult aș fi făcut, nimeni nu avea să vadă asta, m-a făcut potrivnică și incapabilă să mă supun. Deși păream a propovădui Evanghelia, capul meu era plin de gânduri la zilele mele glorioase ca actriță și, ori de câte ori mă gândeam că nu mai pot face asta, mă simțeam supărată și nedreptățită. Îmi făceam de mântuială datoria evanghelică, eram pesimistă, leneșă și nu realizam nimic. Știam prea bine că propovăduirea Evangheliei e dorința arzătoare a lui Dumnezeu și că, indiferent dacă jucam într-un film sau dacă propovăduiam Evanghelia, eram martoră pentru lucrarea lui Dumnezeu, în feluri diferite. Nu eram potrivită pentru acel rol, prin urmare, conducătorul a dispus ca eu să fac lucrare evanghelică. Și aceea era datoria mea, așa că ar fi trebuit s-o accept și să pun tot sufletul pentru a o îndeplini bine. Dar eu nu am ținut cont de voia lui Dumnezeu. Am vrut să-mi aleg eu datoria și m-am gândit doar dacă puteam să mă fălesc și fiu admirată de alții. M-am gândit doar la satisfacerea propriilor ambiții și dorințe. Îmi făceam datoria de formă, dar, în realitate, îmi urmăream reputația și statutul proprii, fără pic de supunere față de Dumnezeu. Oare nu era asta împotrivire față de Dumnezeu și o încercare de a-L înșela? Cum putea asta să nu stârnească dezgustul și ura lui Dumnezeu?

Apoi, m-am rugat lui Dumnezeu și am găsit o cale de practică în cuvintele Lui. Iată ce spun cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă dorești să fii devotat în tot ceea ce faci pentru a împlini voia lui Dumnezeu, atunci nu poți doar să îndeplineși o singură datorie; trebuie să accepți orice însărcinare cu care Dumnezeu te învrednicește. Indiferent dacă aceasta corespunde sau nu gusturilor tale și dacă se încadrează în interesele tale, sau dacă este un lucru de care nu te bucuri sau ceva ce nu ai făcut niciodată, ori este ceva dificil, tot trebuie să o accepți și să te supui. Nu numai că trebuie să o accepți, dar trebuie să cooperezi proactiv, să te informezi în această privință și să dobândești pătrundere. Chiar dacă suferi și nu ai fost în stare să ieși în evidență și să strălucești, tot trebuie să îți dedici în continuare devotamentul. Trebuie să o privești ca pe datoria pe care o ai de îndeplinit; nu ca pe o afacere personală, ci ca pe datoria ta. Cum ar trebui oamenii să-și înțeleagă datoriile? Atunci când Creatorul, Dumnezeu, îi dă cuiva o sarcină de îndeplinit – acela este momentul când ia naștere datoria acelei persoane. Sarcinile pe care Dumnezeu ți le dă, însărcinările pe care Dumnezeu ți le dă – acestea sunt datoriile tale. Când le urmărești ca pe propriile scopuri și ai cu adevărat o inimă iubitoare de Dumnezeu, mai poți oare să refuzi însărcinarea lui Dumnezeu? Nu ar trebui să refuzi. Ar trebui să o accepți, nu? Aceasta este calea de a practica” („Doar o persoană onestă poate fi cu adevărat fericită” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Am văzut din cuvintele lui Dumnezeu că o datorie este însărcinarea dată de Dumnezeu cuiva, că e o responsabilitate de la care nu te poți sustrage. Indiferent dacă ne place sau nu, dacă ne putem lăuda sau nu, ar trebui s-o acceptăm, să ne supunem și să facem tot ce putem pentru a o îndeplini. Nu îmi puteam considera datoria drept propriul proiect, pentru a-mi potoli dorința nebună de a mă remarca. Trebuia să pun pe primul plan interesele casei lui Dumnezeu și responsabilitățile mele, să-mi asum statutul de ființă creată și să mă supun orânduielilor lui Dumnezeu. După aceea, m-am înarmat sânguincios cu principiile adevărului pentru lucrarea evanghelică și m-am rugat lui Dumnezeu când am întâmpinat greutăți. Am mers la frați și surori spre căutare și părtășie, când nu înțelegeam ceva. În scurt timp, starea mea se îmbunătățise și, în datoria mea, am văzut călăuzirea și binecuvântările lui Dumnezeu. Am început să văd rezultate. După ce am trecut prin asta, am simțit că pot practica puțin adevăr, că pot înceta să-mi doresc să fiu actriță și să mă remarc. Am simțit, de asemenea, că începusem să fiu supusă față de Dumnezeu. Dar, apoi, s-a întâmplat altceva, iar dorința mea de renume și statut a reapărut.

Într-o zi, conducătorul mi-a spus că era nevoie de mine pentru un rol într-un videoclip muzical. Eram foarte fericită să aud asta și m-am gândit: „Dacă, de data asta, voi fi aleasă pentru un rol principal, atunci mulți frați și surori mă vor vedea, după finalizarea filmării, când videoclipul va fi pe internet. Splendid! Ce șansă de a mă lăuda! O astfel de ocazie e greu de găsit. Trebuie să fac tot ce pot.” Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât eram mai bucuroasă și m-am dus veselă la filmare. Însă, spre mirarea mea, secvența în care eram eu reprezenta doar câteva secunde din tot filmul, iar eu jucam rolul unei colege religioase care o toarnă pe o soră ce propovăduia Evanghelia din zilele de pe urmă. Am fost distrusă. Jucând un asemenea rol, în care apăream pe ecran doar câteva secunde, părând atât de fioroasă, m-am întrebat ce vor spune despre mine frații și surorile când vor vedea videoclipul. M-am plâns la vreo doi frați, în timpul filmărilor: „De ce ne obligă să jucăm roluri atât de neplăcute?...” Nici nu mi-am terminat bine vorba, că unul dintre ei a spus: „Soră, e nevoie de tot felul de roluri pentru acest videoclip muzical. Există rolul principal și trebuie să fie și roluri secundare. Oameni sunt aleși în funcție de rolul care li se potrivește, iar noi trebuie să ne supunem. În plus, faptul că avem șansa să fim actori și să contribuim la lucrarea evanghelică a casei lui Dumnezeu este o înălțare pentru noi, indiferent de rolul pe care îl jucăm!” M-am făcut toată roșie când l-am auzit spunând asta. Aveam amândoi aceeași datorie, dar el era cel cu atitudinea corectă. De ce nu puteam, pur și simplu, să mă supun? Cu toate acestea, am continuat să mă simt oarecum potrivnică, gândindu-mă: „Voi nu ați mai fost actori până acum, așa că vă mulțumiți să jucați orice rol, dar eu sunt altfel. Înainte, eram actriță într-o trupă, aveam întotdeauna roluri bune și am jucat roluri importante în casa lui Dumnezeu, dar acum trebuie să fiu acest personaj fioros și îngrozitor. E atât de umilitor!” Toată lumea a fost foarte încântată când videoclipul muzical a fost încărcat, dar eu nu mă puteam entuziasma deloc. Faptul că mă vedeam jucând acel rol îngrozitor, mă necăjea într-un fel de nedescris. Ce aveau să creadă despre mine oamenii pe care îi cunoșteam, după ce jucasem un asemenea rol? Eram conștientă că eram în starea greșită, așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule! Sunt necăjită și sufăr doar pentru că a trebuit să joc un rol secundar, un personaj negativ, și nu m-am putut supune. Te rog, călăuzește-mă pentru a mă cunoaște și a mă supune orchestrărilor și orânduielilor Tale.”

După ce m-am rugat, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „O fire coruptă satanică este profund înrădăcinată în oameni; devine viața lor. Ce anume caută și își doresc oamenii să câștige? Când sunt mânați de forța unei firi corupte satanice, care sunt idealurile, speranțele, ambițiile, țelurile și direcțiile în viață ale oamenilor? Nu cumva aleargă în direcția opusă lucrurilor pozitive? În primul rând, oamenii își doresc întotdeauna să aibă un renume sau să fie celebrități; își doresc să câștige faimă și prestigiu și să aducă onoare strămoșilor lor. Sunt pozitive aceste lucruri? Acestea nu sunt deloc în conformitate cu lucrurile pozitive; în plus, contravin legii prin care soarta omenirii se află sub stăpânirea lui Dumnezeu. De ce spun asta? Ce fel de persoană Își dorește Dumnezeu? Își dorește oare o persoană de rang înalt, o celebritate, o persoană nobilă sau una care zguduie lumea? (Nu.) Așadar, ce fel de persoană Își dorește Dumnezeu? El Își dorește o persoană cu picioarele pe pământ, care caută să fie o creatură destoinică a lui Dumnezeu, care poate îndeplini datoria unei creaturi și care poate păstra locul unui om. […] Așadar, ce le aduce o fire coruptă satanică oamenilor? (Împotrivire față de Dumnezeu.) Ce se naște din împotrivirea oamenilor față de Dumnezeu? (Durerea.) Durerea? Este distrugerea! Durerea nu este nici jumătate din aceasta. Ceea ce vedeți chiar în fața ochilor este durere, negativitate și slăbiciune și acestea înseamnă împotrivire și nemulțumiri – ce rezultat vor aduce aceste lucruri? Anihilare! Aceasta nu este o chestiune neînsemnată și nu este un joc” („Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos”). După ce am citit asta, am reflectat asupra motivului pentru care voiam mereu să am un rol principal. Se întâmpla asta pentru că îi puteam face pe alții să mă admire și să mă adore, jucând un rol principal, întocmai precum acele vedete necredincioase care au un alai oriunde merg, iar fiecare mișcare a lor este urmărită și copiată. Credeam că ăsta e singurul mod de viață glorios și valoros, în timp ce, a juca un rol mic, secundar, era o rușine. Nu puteam să devin faimoasă sau să mă laud. De aceea sufeream și nu mă puteam supune mediului orânduit de Dumnezeu. Prin reflecție, mi-am dat seama că motivul din spatele acelei căutări ale mele era, în principal, faptul că fusesem influențată de otrăvuri satanice, precum: „Oamenii trebuie să-şi cinstească strămoşii”, „Precum copacul trăiește pentru scoarța lui, tot așa omul trăiește pentru obrazul lui” și „Un om îşi lasă numele în urma oricărui loc unde stă, aşa cum gâsca scoate ţipete oriunde zboară”. Le-am luat pe acestea drept căutări benefice și am considerat că ar trebui să mă remarc și să fiu admirată, crezând că asta înseamnă să ai ambiție și idealuri. Îndeosebi atunci când le vedeam pe acele vedete pe scenă cum sunt adulate de toți acei oameni, am considerat că trebuie să fie minunat și eram foarte invidioasă. Tânjeam să fiu exact ca ele. De aceea am vrut să fiu actriță, să fiu vedetă, încă de când eram mică și m-am înscris la o școală de actorie, încă dinainte de a absolvi gimnaziul. Mă trezeam devreme și mă culcam târziu, ca să îmi pot practica abilitățile și să învăț meserie. Când eram pe scenă și eram aplaudată furtunos de public, savuram din plin momentul, simțind că merită orice suferință. După ce am devenit credincioasă, tot nu m-am putut abține să nu urmăresc renumele și statutul. Odată ce aveam o datorie ca actriță, râvneam la un rol principal și să joc în filme bune, astfel încât să mă aprecieze mai mulți oameni și să aibă o părere foarte bună despre mine. În acest ultim videoclip muzical, regizorul m-a pus să joc un rol de personaj negativ, fioros, pentru că de asta era nevoie. Am considerat că asta îmi va strica imaginea și le va face oamenilor o impresie proastă, așa că, pur și simplu, nu m-am putut supune acestui lucru și mi-am exprimat pe ascuns nemulțumirile. Am fost atât de arogantă, iar dorința mea de renume și statut era atât de puternică! Dumnezeu ne cere să devenim ființe create vrednice, să fim fermi în căutarea adevărului și să ne facem datoria bine, creaturi ale Lui fiind, pentru a ne lepăda de firile noastre satanice și pentru a trăi o adevărată asemănare umană. Dar eu nu am căutat adevărul. Am vrut mereu să fiu în rolul principal, să fiu vedetă, ca alții să mă adore. Am vrut ca toată lumea să se strângă în jurul meu și să mă desfăt în gloria de a juca un rol principal. Căutarea mea era la polul opus față de ceea ce impune Dumnezeu. Era împotriva voii cerurilor. Eram aidoma acelor celebrități care adoră să fie urmărite peste tot și imitate de alții, care vor să fie văzute drept zei sau zeițe, să fie idolatrizate. Calea pe care sunt ele e rea. Dumnezeu e Creatorul, omenirea ar trebui să I se închine lui Dumnezeu și să-L preamărească. Acesta e un principiu care nu poate fi schimbat. Dar nici măcar în calitate de credincioasă nu mă închinam lui Dumnezeu și nici nu-mi făceam datoria de ființă creată. Eram aidoma unei necredincioase, sperând mereu să devin celebră, astfel încât oamenii să mă adore și să mă urmeze. Oare nu încercasem eu să mă pun în locul lui Dumnezeu, să-I iau locul în inimile oamenilor? Oare nu fusesem eu un dușman al lui Dumnezeu? Ăsta e un lucru care ofensează grav firea lui Dumnezeu și știam că, dacă nu mă pocăiesc, cu siguranță voi suferi pedeapsa dreaptă a lui Dumnezeu! În momentul acela, am realizat, în sfârșit, cât de rea și de înfricoșătoare era căutarea mea permanentă de a mă remarca și de a fi vedetă. De asemenea, am văzut că opreliștile mele, faptul că nu obțineam niciun rol principal, că nu-mi îndeplineam ambițiile și dorințele, totul era marea ocrotire a lui Dumnezeu pentru mine. Am fost atât de impresionată când am înțeles acest lucru și I-am spus rugăciunea asta lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule! Nu vreau să mă mai împotrivesc Ție și să mă răzvrătesc împotriva Ta și nu mă mai interesează să fiu vedetă sau să-i fac pe alții să mă adore. Vreau doar să mă supun orchestrărilor și orânduielilor Tale, să fiu fermă în căutarea adevărului și să-mi fac bine datoria de ființă creată.”

Apoi, am citit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Ca una dintre făpturi, omul trebuie să își păstreze poziția, să se comporte conștient și să păzească grijuliu ceea ce i-a fost încredințat de către Creator. Și omul nu trebuie să se abată sau să facă lucruri dincolo de aria capacităților sale sau să facă lucruri care sunt neplăcute lui Dumnezeu. Omul nu trebuie să încerce să fie măreț sau excepțional sau deasupra altora, nici să caute să devină Dumnezeu. Oamenii nu ar trebui să dorească să fie astfel. Să cauți să fii măreț sau excepțional e absurd. Să cauți să devii Dumnezeu este și mai dezonorant; este dezgustător și mârșav. Să devină adevărate făpturi este ceva vrednic de laudă și scopul pe care făpturile ar trebui să și-l asume mai mult decât orice altceva; acesta este singurul țel pe care toți oamenii ar trebui să îl urmărească” („Dumnezeu Însuși, Unicul (I)” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au indicat o cale de practică. Scopul era acela de a rămâne ancorată în realitate, de a-mi face datoria bine și, indiferent ce însărcinare mi-ar da Dumnezeu, ar trebui să o accept, să mă supun și să fac tot posibilul pentru a o îndeplini. Biserica filmează videoclipuri muzicale pentru a-I aduce mărturie lui Dumnezeu și, indiferent dacă joc rolul unei eroine sau al unei răufăcătoare, un rol principal sau unul secundar, acesta este lucrul de care are nevoie casa lui Dumnezeu. Unii frați și surori distribuie roluri potrivite în funcție de înfățișarea și purtarea fiecărui actor. Totul este făcut cu îngăduința lui Dumnezeu, așa că ar trebui să mă supun și să-mi dau toată silința în orice rol. Lui Dumnezeu nu-I pasă dacă sunt într-un rol principal ori secundar sau cât de simpatic e personajul meu. Pe El Îl interesează dacă mă supun Lui în inima mea și dacă-mi fac datoria de ființă creată. Am simțit că mi s-a ridicat o povară de pe umeri când am înțeles asta.

După aceea, am mai apărut în câteva filme și am fost figurantă de fiecare dată. Uneori, am fost supărată pentru că dorința mea de renume și statut nu era îndeplinită întru totul, dar m-am rugat conștient lui Dumnezeu, m-am lepădat de motivele mele incorecte, m-am putut supune și dedica total rolului meu. Am încetat a mai căuta orbește să mă remarc și să devin vedetă și, în schimb, mi-am făcut datoria, bine ancorată în realitate. Toate acestea au fost realizate prin judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu și Îi dau slavă lui Dumnezeu pentru mântuirea mea.

Anterior: Cine spune că o fire arogantă nu poate fi schimbată?

Înainte: După minciuni

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Eliberarea inimii

deZheng Xin, Statele Unite Dumnezeu Atotputernic spune: „Lucrarea făcută de Dumnezeu în această epocă este în principal furnizarea...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte