23. Care este diferența între grâu și neghină?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

După cum am spus, Satana i-a trimis pe aceia care Îmi fac servicii să-Mi întrerupă gestionarea. Acești făcători de servicii sunt neghină, dar grâul nu se referă la fiii întâi născuți, ci mai degrabă la toți fiii și la oamenii care nu sunt fiii întâi născuți. „Grâul va fi întotdeauna grâu, neghina va fi întotdeauna neghină”; aceasta înseamnă că natura celor care aparțin Satanei nu se poate schimba niciodată. Așadar, pe scurt, ei rămân precum Satana. Grâul înseamnă fiii și oamenii, deoarece, înainte de facerea lumii, le-am adăugat acestor oameni calitatea Mea. Deoarece, am spus înainte, natura omului nu se schimbă, grâul va fi întotdeauna grâu.

Fragment din„Capitolul 113” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup

Indiferent de modul în care sunt încercați, loialitatea celor care Îl au pe Dumnezeu în inima lor rămâne neschimbată; dar cei care nu Îl au pe Dumnezeu în inima lor, când lucrarea lui Dumnezeu nu le aduce avantaj trupului, își schimbă părerea despre Dumnezeu și chiar se îndepărtează de Dumnezeu. Astfel sunt aceia care nu vor rămâne pe loc la sfârșit, cei care caută numai binecuvântările lui Dumnezeu și nu sunt dornici să se sacrifice pentru Dumnezeu și să se dedice Lui. Acest fel de oameni infami va fi eliminat cu totul atunci când lucrarea lui Dumnezeu se va încheia și ei nu vor fi demni de nicio înțelegere. Cei fără umanitate sunt nevrednici să Îl iubească pe Dumnezeu cu adevărat. Atunci când mediul este sigur și protejat sau ei pot obține profituri, ei ascultă întru totul de Dumnezeu dar, atunci când ceea ce doresc este compromis sau este respins, ei se revoltă imediat. Chiar și pe parcursul unei singure nopți, ei se pot transforma dintr-o persoană zâmbitoare, „bună la suflet”, într-un ucigaș urât și feroce, care își tratează binefăcătorul de ieri ca pe inamicul lor de moarte, fără niciun motiv. Dacă acești demoni nu sunt alungați, demoni care ar ucide într-o clipită, nu vor deveni ei sursa unei suferințe ulterioare? […] Aceia care Îl urmează cu adevărat pe Dumnezeu sunt vrednici să îndure încercarea lucrării lor, în vreme ce aceia care nu Îl urmează cu adevărat pe Dumnezeu nu sunt vrednici să îndure nicio încercare a lui Dumnezeu. Ei vor fi îndepărtați mai devreme sau mai târziu, în vreme ce biruitorii vor rămâne în Împărăție. Dacă omul caută sau nu cu adevărat pe Dumnezeu este stabilit de încercarea lucrării sale, adică de încercările lui Dumnezeu, și nu are nimic de a face cu hotărârea omului însuși. Dumnezeu nu respinge nicio persoană la întâmplare; tot ceea ce El face poate convinge omul pe deplin. El nu face nimic invizibil omului și nicio lucrare care nu îl poate convinge pe om. Dacă credința omului este adevărată sau nu se demonstrează prin fapte și nu poate fi hotărât de om. Faptul că „grâul nu poate fi transformat în neghină și că neghina nu poate fi transformată în grâu” este de netăgăduit. Toți aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu vor rămâne, în cele din urmă, în împărăție, și Dumnezeu nu se va purta urât cu nimeni care Îl iubește cu adevărat.

Fragment din„Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

Oricine care Îl recunoaște verbal pe Dumnezeu întrupat, totuși nu poate practica adevărul de supunere față de Dumnezeu întrupat va fi în final eliminat și distrus, iar oricine care Îl recunoaște verbal pe Dumnezeul cel vizibil și care, de asemenea, mănâncă și bea din adevărul exprimat de Dumnezeul vizibil şi totuși, Îl caută pe Dumnezeul nedeslușit și invizibil, va fi cu atât mai mult distrus în viitor. Niciunul dintre acești oameni nu poate rămâne până la timpul de odihnă după terminarea lucrării lui Dumnezeu; niciunul ca acești oameni nu poate să rămână până la timpul de odihnă. Oamenii demonici sunt cei care nu practică adevărul; esența lor este una de împotrivire și de neascultare față de Dumnezeu și ei nu au nici cele mai infime intenții de a-L asculta pe Dumnezeu. Astfel de oameni vor fi cu toții distruși. Dacă ai adevărul și dacă I te împotrivești lui Dumnezeu se determină conform esenței tale, nu conform înfățișării sau comportamentului și cuvintelor tale ocazionale. Esența tuturor persoanelor decide dacă vor fi distruși; aceasta se determină conform esenței dezvăluite de comportamentul lor și de căutarea lor a adevărului. Printre oamenii care fac o lucrare în mod similar și cantități similare de lucru, cei ale căror esențe sunt bune și care posedă adevărul sunt oamenii care pot rămâne, dar aceia ale căror esențe umane sunt rele și care nu Îl ascultă pe Dumnezeul vizibil sunt aceia care vor fi distruși. Toată lucrarea sau cuvintele lui Dumnezeu care vizează destinația omenirii tratează omenirea conform esenței fiecărei persoane; nu vor fi accidente și, cu siguranță, nu va exista cea mai mică eroare. Doar când o persoană îndeplinește lucrarea vor fi amestecate emoția umană sau semnificația. Lucrarea pe care o face Dumnezeu este cea mai potrivită; El nu va aduce cu siguranță acuzații false împotriva niciunei făpturi. Există acum mulți oameni care sunt incapabili să înțeleagă destinația viitoare a omenirii și care, de asemenea, nu cred cuvintele pe care le rostesc Eu; toți aceia care nu cred, împreună cu aceia care nu practică adevărul, sunt demoni!

Aceia care caută și aceia care nu caută sunt acum două tipuri diferite de persoane și două tipuri diferite de oameni, cu două destinații diferite. Aceia care caută cunoașterea adevărului și practică adevărul sunt oamenii pe care îi va salva Dumnezeu. Aceia care nu cunosc adevărata cale sunt demoni și dușmani; ei sunt urmaşii arhanghelului și vor fi distruși.

Fragment din„Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Principalele semne care se manifestă în cei care dobândesc mântuirea sunt următoarele: ei sunt capabili să se supună lucrării lui Dumnezeu fără a ține cont de preferințele personale; Îl urmează pe Dumnezeu oriunde îi conduce El, fie în mijlocul încercărilor făcătorilor de servicii, al morții, al vremurilor de mustrare, fie în necazul cel mare – în toate acestea, ei nu caută să scape ușor, nici nu se strecoară pe cale. Trecând prin greutăți și frustrări, ei nu au abandonat calea adevărată și, până în prezent, se supun în continuare aranjamentelor lui Dumnezeu și își îndeplinesc datoriile pe care ar trebui să le îndeplinească – aceasta este o persoană ascultătoare, care se supune și, cu siguranță, va fi mântuită de Dumnezeu în cele din urmă. Astfel este o persoană care Îl dorește sincer pe Dumnezeu – Îl va urma până la sfârșit, chiar dacă înseamnă să-și pună viața în joc. „Orice s-ar întâmpla, nu mă voi îndepărta de Dumnezeu. Pot renunța la fericirea familiei mele, îmi pot părăsi soția, copiii sau soțul. Asta e bine, cât timp mă pot sacrifica pentru Dumnezeu.” Aceasta este diferența clară dintre cei care vor fi mântuiți şi cei care vor fi eliminați. În experiența lor privind lucrarea lui Dumnezeu, cei care vor fi mântuiți urmăresc adevărul și se concentrează asupra vieții și ei sunt cei care într-adevăr dobândesc rezultate satisfăcătoare și obțin schimbarea în firea vieții lor în diferite măsuri. Ei au din ce în ce mai puține noțiuni și afișează mai puțină răzvrătire și au ajuns treptat să trăiască asemănarea unei ființe umane. Interacțiunile lor cu ceilalți au devenit tot mai normale și dau dovadă de mai puțină corupție. Ei au făcut progrese întru adevăr și caută constant să dobândească o claritate mai profundă cu privire la adevăr. Ei sunt însetați după cuvântul lui Dumnezeu și îl prețuiesc. Ei citesc din cuvântul lui Dumnezeu și au părtășie cu privire la adevăr așa cum se cuvine, pun accent pe cunoașterea de sine și pun accent pe o schimbare mai profundă a firii lor. Oricare ar fi datoria pe care o îndeplinesc, ei nu încetinesc niciodată intrarea lor în viață. Se poate spune că sunt pe calea cea bună a credinței și că Dumnezeu nu are nevoie să-Și facă multe griji pentru ei. Ei sunt oameni în privința cărora Dumnezeu este relativ mulțumit. Aceasta este o altă deosebire între cei care vor fi mântuiți și cei care vor fi eliminați. Cei care vor fi mântuiți se sacrifică toți pentru Dumnezeu, pe cât le este posibil, și fac orice lucru pentru care sunt potriviți. Ei preiau inițiativa cu entuziasm, nu-s nici trântori, nici codași și niciuna dintre lucrările lor nu a fost superficială sau neglijentă. Ei își pun toată inima și puterea în orice sarcină se află înaintea lor, tratând-o cu seriozitate și, când lucrează alături de alții, sunt capabili să ia în considerare beneficiul pentru casa lui Dumnezeu. Ei se concentrează asupra efectului lucrării, sunt atenți la voia lui Dumnezeu și încearcă să îndeplinească cererile lui Dumnezeu. Nu au motive egoiste în îndeplinirea datoriilor, nu uneltesc pentru ei înșiși și nu se sfădesc pentru câștiguri sau pierderi individuale, pot lăsa deoparte plăcerile trupului și orice beneficiu al propriei familii și, dacă este necesar, sunt dispuși să îndure suferințe fizice. Pentru ei, îndeplinirea adecvată a datoriei este pe primul loc, la fel ca răspândirea Evangheliei pentru a mântui oamenii și extinderea lucrării de evanghelizare a lui Dumnezeu. Acesta este moto-ul lor. Capacitatea de a-și îndeplini cu loialitate datoria este dovada conștiinței și a rațiunii unei persoane. Și mai demnă de laudă este capacitatea lor de a fi atenți la voia lui Dumnezeu și dorința lor de a îndura greutăți pentru a mângâia inima lui Dumnezeu. Deoarece acești oameni iubesc adevărul și caută viața, Duhul Sfânt lucrează întotdeauna în ei. Ei au luminarea și iluminarea Duhului Sfânt atunci când au părtășie despre cuvântul lui Dumnezeu și sunt capabili să accepte adevărul. Ca atare, inimile lor sunt tot mai înseninate, își îndeplinesc datoria cu tot mai multă vigoare, starea lor se îmbunătățește din ce în ce mai mult, iar relațiile cu alți frați și surori devin din ce în ce mai normale. Ei se pot iubi unul pe altul, dar sunt și capabili să traseze limite clare între ei și cei care sunt dați în vileag pentru că nu Îl iubesc pe Dumnezeu și nu își îndeplinesc datoriile și știu cum să se descurce în mod înțelept cu asemenea oameni. În special, ei văd lumea și necredincioșii cu o claritate deplină; îi urăsc amarnic și sunt de-a dreptul dezgustați când intră în contact cu ei. Doresc să interacționeze doar cu alți frați și surori. În ochii lor, doar frații și surorile sunt familia lor și simt că nu ar putea continua să trăiască dacă ar fi separați de familia lui Dumnezeu, că ar fi mai bine să moară decât să nu trăiască pentru Dumnezeu. Acești oameni sunt cinstiți și au o inimă dreaptă, așa că, dacă Dumnezeu urăște un lucru, ei vor renunța la acesta și vor face așa cum cere Dumnezeu, atâta timp cât El este mulțumit. Ei au respect de sine și, în inimile lor, sunt dornici să exceleze și sunt hotărâți. Ei sunt dornici să facă servicii pentru Dumnezeu și consideră faptul de a fi făcători de servicii loiali drept propria glorie. Ei se străduiesc să-L mulțumească pe Dumnezeu și, chiar dacă este vorba doar de a face un serviciu, îl vor face până la sfârșit, până la ultima lor suflare. Ei cred că goana după binecuvântări este prea demnă de dispreț, că a avea năzuințe personale este josnic și că datoria le impune să fie făcători de servicii adecvați și integri. Prin acești oameni, Dumnezeu este slăvit. Deși există o oarecare răzvrătire și corupție în ei, iubesc adevărul și caută dreptatea. Ei nu se tem de dificultăți, perseverează întotdeauna în îndeplinirea datoriei lor și, în cele din urmă, dobândesc binecuvântarea lui Dumnezeu. Vedem că rezultatele lucrării lui Dumnezeu asupra lor sunt deosebit de clare – firile vieții lor s-au schimbat în diferite măsuri, perspectivele lor asupra vieții, gândirea lor, stilul de viață și punctele de vedere asupra lucrurilor trec toate prin schimbări semnificative și, într-o anumită măsură, ei devin oameni noi. Acești oameni, care vor fi mântuiți, au trecut prin valea umbrelor morții și au văzut prima lumină a zorilor, ca și cum ar fi fost înviați din morți. Pe măsură ce se apropie sfârșitul, vitalitatea lor sporește și ei radiază prospețimea tinereții. Urmându-L pe Dumnezeu, ei stau neclintiți în mărturia lor. Acesta este tocmai grupul de oameni pe care Dumnezeu l-a consacrat să primească astăzi marea Sa mântuire.

Acum, să ne uităm la comportamentele acelor oameni răi care au fost demascați. Ei îi dezamăgesc amarnic pe oameni și îi fac să se înfricoșeze și ilustrează perfect zicala „Este mai ușor să muți munții din loc decât să schimbi natura cuiva.” Deși, în trecut, au lucrat sau au prestat servicii în familia lui Dumnezeu, în cele din urmă, când Dumnezeu i-a demascat, au recidivat și și-au arătat adevăratul chip. S-au furișat în speranța că vor dobândi binecuvântări, dar, în cele din urmă, și-au găsit sfârșitul într-o zdrobitoare și rușinoasă înfrângere. Ei nu iubesc deloc adevărul și nu sunt interesați de lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu au luat niciodată în serios citirea cuvântului lui Dumnezeu. Le este mai greu să citească din cuvântul lui Dumnezeu decât să îndure consecințele propriilor acțiuni și cu atât mai puțin vor să aibă părtășie despre adevăr. Aceasta este principala lor trăsătură. Pentru ei, nu se pune problema să înțeleagă adevărul și să îl caute, cu atât mai puțin să se cunoască pe sine. Ei sunt necredincioși; sunt neghină semănată de Satana. În fond, ei nu au o viață demnă de menționat. Când au intrat în biserică, nu au avut intenții bune. Principalele manifestări ale acestor persoane sunt următoarele: nu vor niciodată să dăruiască vreun lucru și vor mereu să obțină avantaje și beneficii. Ei se folosesc de o varietate de oportunități pentru a profita. Dacă nu ar avea un avantaj, nu s-ar trezi devreme. Ei sunt oameni care caută doar profitul și nu își îndeplinesc datoria cu drag sau de bunăvoie. Firile lor sunt diabolice și nu au deloc o inimă plină de compasiune sau de empatie față de ceilalți. Sunt dezgustător de lacomi și hrăpăreți. Ei înșfacă pe oricine le va fi de folos și le va oferi vreun avantaj și fac acea persoană să le ofere serviciile. Întotdeauna spun minciuni. Orice spun ei conține minciuni sau impurități. Nimic din ce spun nu este exact, astfel că nu știți niciodată care dintre cuvintele pe care le spun sunt adevărul și care sunt minciuni. Ei fac totul pe furiș și nu fac vreun lucru care să fie drept și onorabil. Ei nu și-ar deschide niciodată inima pentru a spune ceva cinstit altora, mai puțin atunci când sunt pe moarte și varsă ceva lacrimi la vederea sicriului. Ceea ce iese cel mai mult din gura lor sunt vorbe stricate despre alți oameni, bârfe și critici, cuvinte care seamănă discordie și cuvinte de învinovățire, precum și vorbe care îi insultă pe ceilalți. Ceea ce le place cel mai mult este ca ceilalți să-i lingușească și să-i venereze și le place grozav când ceilalți se învârt în jurul lor. Ei își doresc sincer să fie vedeta sau puterea cea mai înaltă după care toată lumea așteaptă. Când le merge bine și au noroc, pot să-și ascundă năravul și să se prefacă, pentru o scurtă vreme, că sunt oameni buni. Totuși, când suferă înfrângerea și sunt abandonați de Dumnezeu, ei își dau grabnic arama pe față și imediat huiduiesc în gura mare, vociferează trufașe doleanțe și devin niște demoni. Atunci, sunt capabili să facă orice. Ca o ciumă care se extinde în lung și-n lat, ei răspândesc pretutindeni otravă și împrăștie zvonuri pentru a înșela oamenii. Toți acești oameni mârșavi, care fac tot felul de lucruri rele, sunt la fel și în natura lor, deși comportamentul lor poate fi diferit. Toți au aceeași condiție psihologică; se disting numai prin gravitatea răutății care transpare. Acest tip de persoană poate fi găsită în orice loc și este ușor de identificat. Se poate explica astfel: toate persoanele care caută avantajul personal în loc să-și întemeieze acţiunile pe adevăr sunt persoane rele; toţi cei care nu urmăresc viaţa şi nu au nici cea mai neînsemnată cunoaștere de sine sunt oameni răi; toţi cei care nu aduc nicio contribuţie, chiar dacă au bani şi care nu sunt dispuşi să-și facă datoria sunt oameni răi; toţi cei care sunt neglijenți în îndeplinirea datoriei, ajungând atât de departe încât să acţioneze cu bună știință, sunt persoane rele; toți cei care concurează pentru poziţie perturbă viata bisericii şi nu ascultă de nimeni sunt persoane rele; toţi cei care acționează conform propriei voințe, care acţionează cu nesăbuință, care nu ascultă de nimeni altcineva sunt persoane rele; toți cei care aud glasul lui Dumnezeu, dar cărora nu le este deloc frică şi nici măcar nu se căiesc sunt persoane rele; toţi cei a căror fire este aprigă şi violentă, care tratează oamenii cu brutalitate, îi atacă pe cei din jur cu vorbe de ocară și nu își shimbă deloc perspectivele sunt și mai vinovați de păcatele cele mai odioase. Toți cei care recidivează, care se întorc la vechiul lor chip adevărat sunt asemenea necredincioșilor și sunt cu toții demoni care arată cine sunt într-adevăr. Lucrarea Duhului Sfânt i-a părăsit de mult timp pe acești oameni. Dumnezeu i-a înmânat deja Satanei și ei nu aparțin familiei lui Dumnezeu.

Fragment dinpărtășia celui de mai sus

Anterior: 22. Ce înseamnă a-l urma pe om?

Înainte: 24. Care este diferența dintre un slujitor bun și unul rău?

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte