15. Cum se face că bisericile pot să degenereze în religie?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

În fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu sunt și cerințe corespunzătoare de la om. Toți aceia care se află în curentul Duhului Sfânt sunt stăpâniți de prezența și disciplina Duhului Sfânt, iar aceia care nu se află în curentul Duhului Sfânt sunt sub comanda lui Satana și fără nimic din lucrarea Duhului Sfânt. Oamenii care se află în curentul Duhului Sfânt sunt aceia care acceptă lucrarea nouă a lui Dumnezeu, cei care colaborează la lucrarea nouă a lui Dumnezeu. Dacă aceia care se află în acest curent nu sunt în stare să colaboreze și nu pot să pună în practică adevărul cerut de Dumnezeu în acest timp, atunci ei vor fi disciplinați și, în cel mai rău caz, vor fi lepădați de Duhul Sfânt. […] Nu este același lucru pentru oamenii care nu acceptă lucrare nouă: ei se află în afara curentului Duhului Sfânt, iar disciplina și reproșul Duhului Sfânt nu li se aplică. Toată ziua, acești oameni trăiesc în trup, trăiesc în mintea lor, și tot ce fac este conform doctrinei rezultată din analiza și cercetarea propriilor lor creiere. Nu sunt cerințele lucrării noi a Duhului Sfânt, cu atât mai puțin nu este colaborarea cu Dumnezeu. Aceia care nu acceptă lucrarea nouă a lui Dumnezeu sunt lipsiți de prezența lui Dumnezeu și, mai mult, lipsiți de binecuvântările și protecția lui Dumnezeu. Majoritatea cuvintelor și acțiunilor lor țin de cerințele din trecut ale lucrării Duhului Sfânt; ele sunt doctrine, nu adevăr. O astfel de doctrină și regulament sunt suficiente pentru a demonstra că singurul lucru care le aduce laolaltă este religia; ele nu sunt cele alese sau scopurile lucrării lui Dumnezeu. Adunarea tuturor celor din mijlocul lor se poate numi doar o mare adunare a religiei și nu poate fi numită o biserică. Acesta este un fapt de nestrămutat. Ei nu au lucrarea nouă a Duhului Sfânt; ceea ce fac pare să amintească de religie, ceea ce trăiesc ei pare să abunde în religie; ei nu sunt în posesia prezenței și lucrării Duhului Sfânt, cu atât mai puțin sunt eligibili să primească disciplina și luminarea Duhului Sfânt. Acești oameni sunt toți leșuri fără de viață și viermi lipsiți de spiritualitate. Ei nu cunosc răzvrătirea și neascultarea omului, nu cunosc toate faptele rele ale omului și cu atât mai puțin nu cunosc toată lucrarea lui Dumnezeu și voința de astăzi a lui Dumnezeu. Sunt cu toții ignoranți, oameni infami, sunt gunoaie care nu merită să fie numiți credincioși!

Fragment din„Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă oamenii tratează adevărul ca pe o dogmă la care trebuie să adere în credința lor, nu sunt ei predispuși să cadă în ceremonie religioasă? Și care este diferența dintre adeziunea la acest fel de ceremonie religioasă și credința creștinismului? Pot exista diferențe între învățăturile vechi și cele noi, iar ceea ce se spune poate fi mai profund și mai progresiv, dar dacă învățăturile nu sunt nimic altceva decât un fel de teorie și dacă acestea devin doar o formă de ceremonie, de doctrină pentru oameni – și, de asemenea, dacă ei nu pot să câștige adevărul din ele sau să intre în realitatea adevărului, atunci nu este credința lor întocmai precum creștinismul? În esență, nu este acesta Creștinism? Deci, în comportamentul vostru și în îndeplinirea datoriei voastre, în care aspecte aveți puncte de vedere identice sau asemănătoare cu cele ale credincioșilor din creștinism? A urmări să ai un comportament bun superficial și a face apoi tot posibilul pentru a crea o imagine falsă a ta, folosind aparența spiritualității; a juca rolul unei persoane spirituale; a crea aparența spiritualității în ceea ce spui, faci și dezvălui; a face câteva lucruri care, în noțiunile și închipuirile oamenilor, sunt lăudabile – toate acestea înseamnă a urmări o spiritualitate falsă și înseamnă ipocrizie. Tu te bazezi pe cuvinte și teorii răsunătoare, spunând oamenilor să facă fapte bune, să fie oameni buni și să se concentreze asupra urmăririi adevărului, dar în propriul tău comportament și în îndeplinirea datoriei tale, nu ai căutat niciodată adevărul, nu ai acționat niciodată conform principiilor adevărului, nu ai înțeles niciodată la ce anume se referă adevărul, care este voia lui Dumnezeu, care sunt standardele pe care El le cere omului – nu ai luat niciodată în serios nimic din toate acestea. Când întâmpini unele probleme, acționezi pe deplin conform propriei tale voințe și Îl lași pe Dumnezeu deoparte. Reprezintă oare aceste acțiuni exterioare și stări interioare teama de Dumnezeu și ferirea de rău? Dacă nu există nicio legătură între credința oamenilor și strădaniile lor de a urmări adevărul, indiferent de cât de mulți ani cred ei în Dumnezeu, nu vor fi în stare să se teamă de Dumnezeu în mod sincer și să se ferească de rău. Și atunci pe ce fel de cale pot umbla asemenea oameni? Cu ce anume se echipează ei în fiecare zi? Nu cu vorbe și teorii? Nu-și petrec ei zilele înarmându-se și împodobindu-se cu vorbe și teorii pentru a deveni mai asemănători fariseilor, mai asemănători oamenilor care aparent Îl slujesc pe Dumnezeu? Ce înseamnă toate aceste acțiuni? Ei le fac pur și simplu mecanic; își etalează credința și fac ceremonii religioase, încercând să-L înșele pe Dumnezeu pentru a-și atinge scopul de a fi binecuvântați. Ei nu se închină nici pe departe lui Dumnezeu. În cele din urmă, nu va ajunge un astfel de grup de oameni la fel ca cei din biserică, oameni care pretind că-L slujesc pe Dumnezeu și care pretind a crede în El și a-L urma?

Fragment din„Doar dacă trăiești înaintea lui Dumnezeu în orice vreme poți păși pe calea mântuirii” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cum îi numește Dumnezeu pe cei care credeau în Iahve? Iudaism. Aceștia au devenit un fel de grup religios. Și cum îi definește Dumnezeu pe cei care cred în Isus? Creștinism. În ochii lui Dumnezeu, iudaismul și creștinismul sunt grupuri religioase. De ce le definește Dumnezeu astfel? Printre toți cei care sunt membri ai acestor organisme religioase definite de Dumnezeu, există vreunul care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău, care face voia Lui și urmează calea Lui? (Nu.) Deci poți vedea dacă, în ochii lui Dumnezeu, cei care oficial Îl urmează pe Dumnezeu sunt toți oameni pe care El îi recunoaște ca fiind credincioși în Dumnezeu? În ochii lui Dumnezeu, au ei toți o legătură cu Dumnezeu? Ar putea fi toți aceștia ținte ale mântuirii lui Dumnezeu? (Nu.) Așadar, va veni oare o zi când veți fi reduși la ceea ce Dumnezeu vede ca fiind un grup religios? (Este posibil.) A fi reduși la un grup religios, acest lucru pare de neconceput. Dacă oamenii devin parte a unui grup religios în ochii lui Dumnezeu, vor fi mântuiți de El? Sunt ei din casa lui Dumnezeu? (Nu, nu sunt.) Așa că gândiți-vă și încercați să rezumați: acești oameni, care nu sunt din casa lui Dumnezeu, care oficial cred în adevăratul Dumnezeu, dar despre care Dumnezeu crede că fac parte dintr-un grup religios – pe ce cale umblă ei? S-ar putea oare spune că acești oameni umblă pe calea etalării credinței fără a urma vreodată calea Lui, crezând în Dumnezeu fără a I se închina vreodată, lepădându-se, în schimb, de El? Cu alte cuvinte, ei umblă pe calea credinței în Dumnezeu, dar fără a urma calea lui Dumnezeu și lepădându-se de Dumnezeu; calea lor este una în care ei cred în Dumnezeu, dar se închină Satanei, se închină diavolului, încearcă să-și realizeze propria gestionare și încearcă să-și întemeieze propria împărăție. Este aceasta esența credinței? Au oare astfel de oameni vreo legătură cu planul de gestionare al lui Dumnezeu pentru mântuirea omului? (Nu.) Indiferent cât de mulți oameni cred în Dumnezeu, de îndată ce credințele lor sunt definite de Dumnezeu ca fiind o religie sau un grup, înseamnă că Dumnezeu a stabilit că aceștia nu pot fi mântuiți. De ce spun acest lucru? Într-un grup sau o mulțime de oameni care sunt lipsiți de lucrarea și călăuzirea lui Dumnezeu și care nu se închină lui Dumnezeu deloc, cui se închină ei? Pe cine urmează ei? Prin formă și nume, ei urmează o persoană, dar, de fapt, pe cine urmează ei? În inimile lor, ei Îl recunosc pe Dumnezeu, dar de fapt sunt supuși manipulării, aranjamentelor și controlului omenesc. Ei îl urmează pe Satana, diavolul; ei urmează forțele care sunt ostile lui Dumnezeu, care sunt dușmani ai lui Dumnezeu. Ar putea mântui Dumnezeu un grup de oameni de genul acesta? (Nu.) De ce? Sunt ei capabili de pocăință? Nu. Ei etalează credința, punând în aplicare planuri omenești și autogestionându-se, dar se împotrivesc planului de gestionare al lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii. Sfârșitul lor este acela de a fi detestați și respinși de Dumnezeu; El nu i-ar putea mântui pe acești oameni cu niciun chip; ei nu s-ar putea pocăi cu niciun chip; au fost deja capturați de Satana – sunt complet în mâinile Satanei. […] Și astfel, pentru oamenii acestei epoci, care au auzit multe adevăruri și au ajuns să înțeleagă voia lui Dumnezeu, dacă sunt incapabili să urmeze calea lui Dumnezeu și să pășească pe calea mântuirii, care va fi sfârșitul lor? Sfârșitul lor va fi același cu al acelora care cred în creștinism și iudaism; nu va fi nicio diferență. Aceasta este firea dreaptă a lui Dumnezeu! Indiferent cât de multe predici ai auzit și câte adevăruri ai înțeles, dacă în cele din urmă continui să-i urmezi pe oameni și să-l urmezi pe Satana și dacă în cele din urmă ești în continuare incapabil să urmezi calea lui Dumnezeu, să te temi de El și te ferești de rău, atunci astfel de oameni vor fi detestați și respinși de Dumnezeu. După toate aparențele, acești oameni care sunt detestați și respinși de Dumnezeu pot vorbi mult despre slove și doctrine, au ajuns să înțeleagă multe adevăruri și totuși sunt incapabili să se închine lui Dumnezeu; sunt incapabili să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău și sunt incapabili de supunere totală față de Dumnezeu. În ochii Săi, Dumnezeu îi definește ca fiind o religie, ca fiind doar un grup de oameni, o bandă de oameni și un loc de găzduire pentru Satana. Ei sunt numiți în mod colectiv banda Satanei și sunt cu totul disprețuiți de Dumnezeu.

Fragment din„Doar dacă trăiești înaintea lui Dumnezeu în orice vreme poți păși pe calea mântuirii” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Citate din predici și părtășii ca referință:

La ce ne referim când vorbim despre „a-L urma pe Dumnezeu”? Ne referim la a experimenta lucrarea lui Dumnezeu și a accepta adevărul. Dacă nu accepți adevărul, dacă nu experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, atunci nu experimentezi judecata și mustrarea lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că nu Îl urmezi pe Dumnezeu. Cum îi numim pe cei ce nu Îl urmează pe Dumnezeu, dar cred in Dumnezeu? Îi numim credincioși religioși. Nu este aceasta tipul de credință al celor din lumea religioasă, care cred în Dumnezeu? Ei doar cred în Dumnezeu din ceruri, dar nu Îl urmează pe Dumnezeu și nu experimentează lucrarea lui Dumnezeu, doar se agață de Biblie, doar se agață de așa-numita scriptură a lor. În fiecare zi citesc un paragraf și se roagă într-un mod religios și asta e tot. Nu are nimic de-a face cu propria lor viață, cu modul în care trăiesc. Ei fac doar ce se cuvine să facă. Aceasta este cunoscută ca fiind credința religioasă. Ei nu acceptă noua lucrare a lui Dumnezeu, nici nu experimentează lucrarea lui Dumnezeu. Așadar, credința lor există doar pentru a umple un gol în duhul lor, pentru a le satisface inimile suferinde și pentru a căuta un fel de susținere. Vor putea oamenii cu acest fel de credință să poarte o mărturisire frumoasă și răsunătoare pentru Dumnezeu? Cu siguranță ei nu vor putea să fie martori, deoarece ei nu se concentrează pe a se trudi pentru Dumnezeu, nici pe a plăti prețul sau pe a se supune lui Dumnezeu sau vieții. Din această cauză, ei nu sunt martori. Așadar, de fiecare dată când sunt persecutați, foarte puțini dintre ei sunt capabili să stea neclintiți. Când viețile lor sunt in joc, ei toți Îl trădează pe Dumnezeu. Poate unii dintre voi vor respinge afirmația aceasta și vor spune: „În Epoca Harului și în Epoca Legii, nu au fost mulți martiri?” Nu este greșit. Acei martiri aveau lucrarea Duhului Sfânt și erau, de asemenea, cei ce Îl urmau pe Dumnezeu în acele epoci. Credința lor nu era una religioasă. Cei care au experimentat lucrarea lui Dumnezeu în Epoca Legii erau oamenii care Îl urmaseră pe Dumnezeu în Epoca Legii. Cei care au experimentat lucrarea lui Dumnezeu în Epoca Harului erau oamenii care Îl urmaseră pe Dumnezeu în Epoca Harului. În Epoca Împărăției, aceia dintre noi care experimentăm lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă sunt, de asemenea, cei care Îl urmează pe Dumnezeu. Totuși, în vreme ce Dumnezeu întrupat al zilelor de pe urmă Își face personal lucrarea, credincioșii ce sunt încă în Epoca Harului și cei ce sunt în Epoca Legii nu acceptă lucrarea lui Dumnezeu a zilelor de pe urmă și nici nu Îl urmează pe Hristos al zilelor de pe urmă, astfel încât credința lor în Dumnezeu s-a transformat în credință religioasă.

Fragment din„Mai multe despre semnificația și importanța urmăririi adevărului” în Predici și părtășie despre intrarea în viață XI

Mai întâi, trebuie să înțelegem cum se formează cercurile religioase și diferența dintre biserică și religie. Este foarte necesar să clarificăm aceste aspecte. Vedem din Biblie că, în timpul fiecărei etape a lucrării lui Dumnezeu, aleșii lui Dumnezeu au fost conduși și păstoriți de aceia pe care Dumnezeu personal i-a stabilit și numit. De exemplu, în timpul Epocii Legii, Dumnezeu l-a folosit direct pe Moise pentru a conduce poporul Israelului și l-a pus pe Moise să organizeze sistemul preoțesc. După ce lucrarea lui Moise a fost terminată, nu au mai existat alți oameni pe pământ care să fie numiți direct de Dumnezeu pentru a-i conduce pe israeliți. Preoții au început să fie aleși de oameni. Acesta este contextul creării cercurilor religioase iudaice. De atunci, sistemul preoțesc din iudaism a fost format prin alegeri din cercurile religioase. Adesea, cercurile religioase au devenit treptat corupte din cauză că au fost selectați preoții nepotriviți. Când Domnul Isus întrupat S-a arătat și a lucrat în Epoca Harului, cercurile religioase decăzuseră atât de mult încât I s-au opus și L-au condamnat pe Hristos și au devenit dușmanii lui Dumnezeu. Acesta este un fapt căruia toți i-au fost martori la acel moment. Când Domnul Isus a venit pe pământ ca să-Și săvârșească lucrarea de răscumpărare, El i-a selectat personal pe cei doisprezece discipoli. Duhul Sfânt a început, de asemenea, să lucreze atunci, și a fost alături de discipolii Domnului Isus. Pe atunci, o adunare a celor de pe pământ care acceptau lucrarea Domnului Isus era numită biserică și acești oameni erau păstoriți în întregime de oameni numiți de Dumnezeu, cu alte cuvinte, de oameni folosiți de Duhul Sfânt. În acel moment s-a creat adevărata biserică și aceasta este sursa bisericii. La peste treizeci de ani de la învierea Domnului Isus și înălțarea la cer, majoritatea celor doisprezece discipoli muriseră pentru credință, iar biserica de pe pământ nu mai era păstorită de discipolii Domnului Isus numiți direct. Așadar, s-au format diverse tipuri de grupări religioase. Acesta este contextul creării cercurilor religioase în Epoca Harului. Apoi, indiferent dacă oamenii aveau sau nu lucrarea Duhului Sfânt, atât timp cât puteau să vorbească despre Biblie, puteau să organizeze o biserică. Atât timp cât erau înzestrați, oamenii erau de acord cu aceștia și îi urmau. Ei puteau lucra și predica după cum doreau, fără să fie restricționați de nimeni și, astfel, diferite confesiuni au început să se formeze. Ce este o biserică și ce este religia? Am putea spune că grupurile conduse și păstorite de oameni folosiți de Duhul Sfânt sunt biserici, iar cele conduse și păstorite de oameni care nu sunt folosiți de Duhul Sfânt sunt religie. Aceasta este cea mai simplă și adevărată împărțire. Adevăratele biserici au lucrarea Duhului Sfânt. Lucrarea Duhului Sfânt apare foarte rar în religie și, chiar dacă o face, este doar prin cei câțiva oameni care cred cu adevărat în Dumnezeu și urmăresc adevărul. Aceasta este diferența dintre biserică și religie. Pentru biserici, este extrem de important dacă asupra păstorilor lucrează Duhul Sfânt sau dacă sunt folosiți de El. Dacă păstorul este cineva care urmărește adevărul și pășește pe calea corectă, atunci lucrarea Duhului Sfânt este prezentă. Dacă păstorul nu este cineva care urmărește adevărul și pășește pe calea fariseilor, atunci lucrarea Duhului Sfânt nu este prezentă. Atât timp cât oamenii pot distinge între păstorii reali și cei falși, ei pot găsi o biserică adevărată.

Fragment dinpărtășia celui de mai sus

Anterior: 14. Ce înseamnă implicarea în ceremonia religioasă?

Înainte: 16. Ce este un antihrist? Cum poate fi identificat un antihrist?

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte