Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvinte clasice ale lui Dumnezeu Atotputernic despre Evanghelia Împărăției

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

`

Mântuitorul S-a întors deja pe un „nor albˮ

De câteva mii de ani, omenirea a năzuit să poată fi martora sosirii Mântuitorului. Omenirea a năzuit să-L vadă pe Isus Mântuitorul pe un nor alb în timp ce coboară, în carne şi oase, printre cei care au tânjit după El şi L-au aşteptat de mii de ani. Omenirea şi-a dorit ca Mântuitorul să Se reîntoarcă şi să fie reunit cu poporul, şi anume ca Isus Mântuitorul să Se întoarcă la oamenii de care El a fost despărţit de mii de ani. Şi omenirea speră că El va face din nou lucrarea de izbăvire pe care a făcut-o în rândul iudeilor, că va fi milostiv şi iubitor faţă de oameni, că va ierta păcatele oamenilor, că va îndura păcatelor oamenilor şi chiar le va îndura toate fărădelegile şi că va izbăvi omenirea de păcate. Ei năzuiesc ca Isus Mântuitorul să fie la fel ca înainte – un Mântuitor care este iubitor, înţelegător şi venerabil, care nu este niciodată mânios pe oameni şi care nu le face niciodată reproşuri oamenilor. Acest Mântuitor iartă şi îndură toate păcatele omenirii, şi chiar moare pe cruce pentru omenire încă o dată. De la plecarea lui Isus, discipolii care L-au urmat şi toţi sfinţii care au fost izbăviţi graţie numelui Său, L-au jelit şi L-au aşteptat cu disperare. Toţi cei care au fost mântuiţi de harul lui Isus Hristos în Epoca Harului au tânjit după acea zi plină de bucurie din zilele de pe urmă, când Isus Mântuitorul soseşte pe un nor alb şi apare printre oameni. Bineînţeles, aceasta este şi dorinţa colectivă a tuturor celor care acceptă astăzi numele de Isus Mântuitorul. În tot universul, toţi aceia care au auzit de izbăvirea lui Isus Mântuitorul şi-au dorit cu disperare sosirea subită a lui Isus Hristos, pentru a împlini cuvintele lui Isus pe când se afla pe pământ: „Voi sosi aşa cum am plecat.ˮ Omenirea crede că, după crucificare şi înviere, Isus S-a întors în ceruri pe un nor alb şi că Şi-a ocupat Locul la dreapta Celui PreaÎnalt. În mod similar, omenirea crede că Isus va coborî din nou pe un nor alb (norul acesta se referă la norul pe care a călătorit Isus când S-a întors în cer), printre cei care au tânjit cu disperare după El de mii de ani, şi că El va avea înfățișarea și hainele iudeilor. După înfăţişarea înaintea omenirii, El le va da mâncare şi va face ca apa vie să se reverse spre ei şi va trăi printre oameni, plin de har şi iubire, viu şi adevărat. Şi aşa mai departe. Totuşi, Isus Mântuitorul nu a făcut asta; El a făcut opusul a ceea ce și-a imaginat omenirea. Nu a sosit printre cei care I-au dorit întoarcerea şi nu li S-a înfăţişat tuturor oamenilor călătorind pe un nor alb. El a sosit deja, dar omenirea nu Îl cunoaşte şi rămâne neştiutoare în privinţa întoarcerii Sale. Omenirea nu face decât să Îl aştepte la întâmplare, fără să ştie că El a coborât deja pe un nor alb (norul care este Spiritul Lui, cuvântul Lui, şi toată firea Sa şi tot ceea ce este El) şi că acum se află în mijlocul unui grup de biruitori, pe care îl va crea în zilele de pe urmă. Omenirea nu ştie asta: deşi sfântul Mântuitor Isus este plin de afecţiune şi iubire față de oameni, cum ar putea El să lucreze în „templeˮ locuite de spirite impure şi murdărie? Cu toate că omenirea I-a aşteptat sosirea, cum ar putea El să apară în faţa celor care mănâncă din carnea nedrepţilor, beau sângele nedrepţilor, poartă hainele nedrepţilor, care cred în El, dar nu Îl cunosc şi care Îl supun la suplicii în mod constant? Omenirea ştie doar că Isus Mântuitorul este plin de iubire şi milă şi că este jertfa de păcat plină de izbăvire. Dar omenirea nu ştie că El este şi Însuşi Dumnezeu, care debordează de dreptate, măreţie, mânie şi judecată şi care posedă autoritate şi este plin de demnitate. Şi astfel, chiar dacă omenirea îşi doreşte cu nerăbdare şi tânjeşte după reîntoarcerea Izbăvitorului, şi chiar dacă Raiul este mişcat de rugăciunile omenirii, Isus Mântuitorul nu Se arată celor care cred în El, dar care nu Îl cunosc.

„Iahveˮ este numele pe care l-am luat în timpul lucrării Mele în Israel şi înseamnă Dumnezeul israeliţilor (poporul ales al lui Dumnezeu), căruia poate să Îi fie milă de oameni, să îi blesteme pe oameni şi să le ghideze viaţa. Înseamnă Dumnezeu care posedă o mare putere și este plin de înțelepciune. „Isusˮ este Emanuel şi înseamnă jertfa de păcat care este plină de iubire şi de compasiune şi care îi izbăveşte pe oameni. El a făcut lucrarea Epocii Harului şi reprezintă Epoca Harului şi poate să reprezinte doar o parte a planului de gestionare (planul mântuirii). Cu alte cuvinte, numai Iahve este Dumnezeul poporului ales al Israelului, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul lui Moise şi Dumnezeul întregului popor al Israelului. Şi, astfel, în epoca actuală, toţi israeliţii, în afară de tribul lui Iuda, se închină lui Iahve. Ei săvârşesc sacrificii pentru El pe altar şi Îl slujesc purtând haine de preoţi în templu. Ceea ce speră ei este ca Iahve să apară din nou. Doar Isus este Izbăvitorul omenirii. El este jertfa care a răscumpărat omenirea din păcat. Adică, numele de Isus a venit din Epoca Harului şi a existat datorită lucrării de izbăvire din Epoca Harului. Numele de Isus a existat ca să le permită oamenilor din Epoca Harului să se nască din nou şi să fie mântuiţi şi este un nume special pentru izbăvirea întregii omeniri. Şi, astfel, numele Isus reprezintă lucrarea de mântuire şi înseamnă Epoca Harului. Numele Iahve este unul special pentru poporul lui Israel, care a trăit conform legii. În fiecare epocă şi în fiecare etapă a lucrării, numele Meu nu este neîntemeiat, ci are o semnificaţie reprezentativă: fiecare nume reprezintă o epocă. „Iahveˮ reprezintă Epoca Legii şi este onorific pentru Dumnezeul venerat de poporul lui Israel. „Isusˮ reprezintă Epoca Harului şi este numele Dumnezeului tuturor celor care au fost mântuiţi în Epoca Harului. Dacă omenirea încă tânjeşte după întoarcerea Mântuitorului Isus din zilele de pe urmă şi încă Îl aşteaptă să sosească sub înfăţişarea pe care a avut-o El în Iudeea, atunci întregul plan de gestionare (planul mântuirii) de şase mii de ani s-ar opri în Epoca Mântuirii şi nu ar mai putea să progreseze. Mai mult, ultimele zile nu ar mai sosi niciodată şi epoca nu ar mai cunoaşte niciodată un sfârşit. Aceasta se întâmplă pentru că Isus Mântuitorul este numai pentru răscumpărarea şi mântuirea omenirii. Am luat numele de Isus de dragul tuturor păcătoşilor din Epoca Harului şi nu este numele cu care voi aduce sfârşitul întregii omeniri. Deşi Iahve, Isus şi Mesia reprezintă toate Spiritul Meu, aceste nume doar denumesc diferitele epoci ale planului Meu de gestionare (planul mântuirii) şi nu Mă reprezintă pe Mine pe deplin. Numele pe care Mi le dau oamenii pe pământ nu pot să exprime clar întreaga Mea fire şi tot ceea ce sunt. Acestea sunt pur şi simplu nume diferite după care sunt numit în diferite epoci. Şi astfel, când ultima epocă – epoca zilelor de pe urmă – va sosi, numele Meu se va schimba din nou. Nu Mi se va spune Iahve sau Isus, cu atât mai puţin Mesia, ci Însuşi Mărețul Dumnezeu Atotputernicul şi, sub numele acesta, voi aduce sfârşitul întregii epoci. Cândva, am fost cunoscut drept Iahve. Mi s-a spus şi Mesia şi, odată, oamenii Îmi spuneau Isus Mântuitorul pentru că Mă iubeau şi Mă respectau. Dar astăzi nu sunt Iahve sau Isus pe care oamenii Îl cunoşteau în vremurile trecute – sunt Dumnezeul care S-a întors în ultimele zile, Dumnezeul care va aduce sfârşitul epocii. Sunt Dumnezeu Însuşi care Se înalţă la capătul pământului, abundând de întreaga Mea fire şi plin de autoritate, onoare şi glorie. Oamenii nu M-au băgat niciodată în seamă, nu M-au cunoscut niciodată şi au fost mereu neştiutori în privinţa firii Mele. De la crearea lumii până astăzi, niciun om nu M-a văzut. Acesta este Dumnezeul care Se înfăţişează omenirii în zilele de pe urmă, dar care Se ascunde printre oameni. El locuieşte printre oameni, adevărat şi real, ca soarele arzător şi focul mistuitor, plin de putere şi abundând de autoritate. Nu există nicio persoană sau lucru care nu va fi judecat de cuvintele Mele şi nicio persoană sau lucru care nu va fi purificat de flăcările focului. În cele din urmă, toate popoarele vor fi binecuvântate graţie cuvintelor Mele şi, de asemenea, sfărâmate în bucăţi din cauza cuvintelor Mele. Astfel, în zilele de pe urmă, toţi oamenii vor vedea că Eu sunt Mântuitorul reîntors, că Eu sunt Dumnezeu Atotputernic care cucereşte toată omenirea şi că am fost odată jertfă de păcat pentru omenire, dar, în zilele de pe urmă, Eu voi deveni, de asemenea, flăcările soarelui care pârjolesc toate lucrurile, precum şi Soarele dreptăţii care dezvăluie toate lucrurile. Aceasta este lucrarea Mea a zilelor de pe urmă. Am luat numele acesta şi posed firea aceasta pentru ca toţi oamenii să poată vedea că sunt un Dumnezeu drept şi că sunt soarele arzător şi focul mistuitor. Este aşa pentru ca toţi să poată să Mă venereze pe Mine, singurul Dumnezeu adevărat, şi ca să poată să Îmi vadă adevărata faţă: nu sunt numai Dumnezeul israeliţilor, şi nu sunt doar Izbăvitorul – sunt Dumnezeul tuturor creaturilor din ceruri, pământ şi mări.

Când Mântuitorul va sosi în zilele de pe urmă, dacă I s-ar spune tot Isus şi S-ar naşte din nou în Iudeea și Și-ar face lucrarea în Iudeea, atunci aceasta ar dovedi că am creat doar poporul lui Israel şi că am mântuit doar poporul lui Israel şi că nu am nimic de-a face cu neevreii. Nu Mi-ar contrazice aceasta cuvintele că „Eu sunt Domnul care a creat cerurile şi pământul şi toate lucrurile?ˮ Am părăsit Iudeea şi Îmi fac lucrarea printre neevrei pentru că nu sunt doar Dumnezeul poporului lui Israel, ci Dumnezeul tuturor creaturilor. Apar printre neevrei în zilele de pe urmă pentru că nu sunt doar Iahve, Dumnezeul poporului lui Israel, ci pentru că Eu sunt, de asemenea, Creatorul tuturor aleşilor Mei printre neevrei. Nu am creat doar Israelul, Egiptul şi Libanul, ci am creat şi toate popoarele neevreieşti de dincolo de Israel. Şi, datorită acestui fapt, Eu sunt Domnul tuturor creaturilor. Am folosit Israelul doar ca punct de pornire pentru lucrarea Mea, am folosit Iudeea şi Galileea ca fortăreţe ale lucrării Mele de mântuire şi am folosit popoarele neevreieşti ca bază de unde voi aduce sfârşitul întregii epoci. Am desăvârşit două etape ale lucrării în Israel (cele două etape ale lucrării Epocii Legii şi ale Epocii Harului) şi am dus la bun sfârşit alte două etape ale lucrării (Epoca Harului şi Epoca Împărăţiei) pe pământurile de dincolo de Israel. Printre popoarele neevreieşti, voi face lucrarea de cucerire şi astfel voi încheia epoca. Dacă omenirea Îmi spune mereu Isus Hristos, dar nu ştie că am început o nouă epocă în zilele de pe urmă şi că am demarat o nouă lucrare, şi dacă omenirea aşteaptă mereu obsesiv sosirea lui Isus Mântuitorul, atunci îi voi numi pe aceşti oameni aceia care nu cred în Mine. Ei sunt oameni care nu Mă cunosc şi credinţa lor în Mine este o făţărnicie. Ar putea astfel de oameni să fie martorii sosirii lui Isus Mântuitorul din ceruri? Ceea ce aşteaptă ei nu este sosirea Mea, ci sosirea Regelui iudeilor. Ei nu îşi doresc ca Eu să anihilez lumea aceasta veche şi imorală ci, în schimb, îşi doresc cea de-a doua întoarcere a lui Isus, după care vor fi mântuiţi; ei aşteaptă cu nerăbdare ca Isus să mai mântuiască o dată toată omenirea de pe acest pământ profanat şi nedrept. Cum pot astfel de oameni să devină cei care Îmi desăvârşesc lucrarea în ultimele zile? Dorinţele omenirii sunt incapabile de a-Mi înfăptui năzuinţele sau de a-Mi desăvârşi lucrarea, deoarece omenirea doar admiră sau preţuieşte lucrarea pe care am făcut-o înainte şi nu ştie că Eu sunt Dumnezeu Însuşi care este mereu nou şi niciodată vechi. Omenirea ştie doar că Eu sunt Iahve şi Isus, şi nu bănuieşte că Eu sunt Ultimul, Cel care va aduce sfârşitul omenirii. Tot ceea ce doreşte şi cunoaşte omenirea este propria concepţie, şi doar ceea ce poate vedea cu proprii ochi. Nu este în concordanţă cu lucrarea pe care o fac Eu, ci în lipsă de armonie cu aceasta. Dacă lucrarea Mea ar fi condusă după ideile oamenilor, atunci când s-ar sfârşi? Când s-ar odihni omenirea? Şi cum aş putea Eu să intru în cea de-a şaptea zi, Sabatul? Eu lucrez conform planului Meu, conform scopului Meu şi nu conform intenţiilor omenirii.

Anterior:Cele șapte tunete răsună – Prorocind că Evanghelia Împărăției se va răspândi în tot universul

Următorul:Când veți vedea trupul spiritual al lui Isus va fi atunci când Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul

S-ar putea să vă placă și