Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvinte clasice ale lui Dumnezeu Atotputernic despre Evanghelia Împărăției

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

`

Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului

Cât de mult din lucrarea omului este lucrarea Duhului Sfânt și cât de mult este experiența omului? Chiar și acum, se poate spune că oamenii tot nu înțeleg aceste întrebări, iar acest lucru se întâmplă deoarece oamenii nu înțeleg principiile de lucru ale Duhului Sfânt. Lucrarea omului despre care vorbesc se referă, desigur, la lucrarea celor care dețin lucrarea Sfântului Duh sau a acelora care sunt folosiți de Sfântul Duh. Nu mă refer la lucrarea provenită din voința omului, ci la lucrarea apostolilor, a lucrătorilor sau a fraților și surorilor obișnuiți din sfera lucrării Duhului Sfânt. Aici, lucrarea omului nu se referă la lucrarea lui Dumnezeu întrupat, ci la scopul și principiile lucrării Duhului Sfânt asupra oamenilor. Deși aceste principii sunt principiile și scopul lucrării Duhului Sfânt, acestea nu sunt aceleași cu principiile și scopul lucrării lui Dumnezeu întrupat. Lucrarea omului are esenţa și principiile omului, iar lucrarea lui Dumnezeu are esenţa și principiile lui Dumnezeu.

Lucrarea din curentul Duhului Sfânt, indiferent dacă este propria lucrare a lui Dumnezeu sau lucrarea oamenilor folosiți, este lucrarea Duhului Sfânt. Esența lui Dumnezeu Însuși este Duhul, care poate fi numit Duhul Sfânt sau Duhul intensificat de șapte ori. Oricum, Ei sunt Duhul lui Dumnezeu. Doar că Duhul lui Dumnezeu este numit diferit de-a lungul diferitelor ere. Dar esența Lor este aceeași. Drept urmare, lucrarea lui Dumnezeu Însuși este lucrarea Duhului Sfânt; lucrarea Dumnezeului întrupat nu este altceva decât lucrarea Duhului Sfânt. Lucrarea oamenilor folosiți este, de asemenea, lucrarea Duhului Sfânt. Doar că lucrarea lui Dumnezeu este expresia completă a Duhului Sfânt și nu există nicio diferență, în timp ce lucrarea oamenilor folosiți este amestecată cu multe lucruri umane și nu reprezintă expresia directă a Sfântului Duh, cu atât mai puțin expresia completă. Lucrarea Duhului Sfânt este variată și nu este limitată de nicio condiție. Lucrarea diferă în cazul oamenilor diferiţi și transmite esențe diferite care lucrează. Lucrarea din ere distincte diferă, la rândul său, la fel ca și lucrarea din țări diferite. Desigur, deși Duhul Sfânt lucrează în multe feluri diferite și în baza multor principii, indiferent de cum este săvârșită lucrarea sau cu ce fel de oameni, esența este mereu diferită, iar lucrarea pe care El o săvârșește asupra diverşilor oameni are principii și reprezintă în totalitate esența obiectului lucrării. Acest lucru se întâmplă deoarece lucrarea Sfântului Duh are un scop destul de specific și este destul de măsurată. Lucrarea săvârșită în trupul încarnat nu este aceeași cu lucrarea săvârșită asupra oamenilor, iar lucrarea variază și în funcție de calibrul diferit al oamenilor. Lucrarea săvârșită în trupul încarnat nu este săvârșită asupra oamenilor, iar în trupul încarnat, El nu săvârșește aceeași lucrare ca aceea săvârșită asupra oamenilor. Pe scurt, indiferent de cum lucrează El, lucrarea asupra obiectelor diferite nu este niciodată la fel, iar principiile după care lucrează El diferă în funcție de starea și natura diverşilor oameni. Duhul Sfânt lucrează asupra diferiților oameni în funcție de esenţa lor intrinsecă și nu le cere mai mult decât esenţa lor intrinsecă și nici nu lucrează asupra lor dincolo de calibrul lor real. Deci, lucrarea Sfântului Duh asupra omului îi permite omului să vadă esența obiectului lucrării. Esența lăuntrică a omului nu se schimbă; calibrul real al omului este limitat. Indiferent că Duhul Sfânt folosește oamenii sau lucrează asupra lor, lucrarea este mereu în concordanță cu limitările calibrului oamenilor, astfel încât ei să poată beneficia de pe urma acesteia. Atunci când Duhul Sfânt lucrează asupra oamenilor folosiți, atât înzestrările, cât și calibrul lor real sunt puse în joc și nu sunt păstrate. Calibrul lor real este folosită pentru a servi lucrării. Se poate spune că El lucrează folosind părțile disponibile ale oamenilor pentru a obține rezultatele lucrării. Din contra, lucrarea săvârșită în trupul încarnat este pentru a exprima direct lucrarea Duhului și nu este amestecată cu mintea și gândurile umane, de neatins de înzestrările, experiența sau condiția înnăscută a omului. Lucrarea infinită a Duhului Sfânt urmărește beneficiul și edificarea omului. Dar unii oameni pot fi desăvârşiţi în timp ce alții nu au condițiile pentru desăvârşire, ceea ce înseamnă că ei nu pot fi desăvârşiţi și cu greu pot fi mântuiți și, chiar dacă au avut probabil lucrarea Duhului Sfânt, ei vor fi în cele din urmă eliminați. Cu alte cuvinte, deși lucrarea Duhului Sfânt este de a edifica oamenii, acest lucru nu înseamnă că toți cei care au avut lucrarea Duhului Sfânt vor putea fi desăvârşiţi complet, deoarece calea urmată de mulți oameni nu este calea către desăvârşire. Ei au doar lucrarea unilaterală a Duhului Sfânt, și nu cooperarea subiectivă umană sau căutarea corectă a umanității. Astfel, lucrarea Duhului Sfânt asupra acestor oameni devine lucrarea în serviciul acelora care sunt desăvârşiţi. Lucrarea Duhului Sfânt nu poate fi văzută direct de oameni sau atinsă direct de oamenii înșiși. Aceasta poate fi exprimată doar cu ajutorul oamenilor care au darul de a lucra, ceea ce înseamnă că lucrarea Duhului Sfânt este oferită adepților prin intermediul expresiilor oamenilor.

Lucrarea Sfântului Duh este săvârșită și finalizată prin multe tipuri de oameni și multe condiții diferite. Deși lucrarea Dumnezeului întrupat poate reprezenta lucrarea unei ere întregi și intrarea oamenilor într-o nouă eră, lucrarea despre intrarea detaliată a oamenilor tot trebuie săvârșită de către oamenii folosiți de Sfântul Duh, și nu de Dumnezeul întrupat. Deci, lucrarea lui Dumnezeu sau lucrarea de slujire a Sa este lucrarea Dumnezeului întrupat și nu poate fi săvârșită de către om în locul Lui. Lucrarea Duhul Sfânt este finalizată prin multe tipuri diferite de oameni și nu poate fi împlinită doar de o persoană anume sau clarificată complet printr-o persoană anume. Nici cei care conduc bisericile nu pot reprezenta complet lucrarea Duhului Sfânt; ei pot doar să săvârșească o oarecare lucrare de îndrumare. Astfel, lucrarea Duhului Sfânt poate fi împărțită în trei părți: propria lucrare a lui Dumnezeu, lucrarea oamenilor folosiți și lucrarea asupra tuturor celor care sunt în curentul Duhului Sfânt. Dintre toate trei, lucrarea lui Dumnezeu este de a conduce întreaga eră; lucrarea oamenilor folosiți este de a conduce toți adepții lui Dumnezeu prin a fi trimiși sau a primi porunci după lucrarea lui Dumnezeu, iar aceştia sunt oamenii care cooperează cu lucrarea lui Dumnezeu; lucrarea săvârșită de Duhul Sfânt asupra acelora din curent este pentru a-Și păstra întreaga lucrare, adică, a-Şi susţine întreaga coordonare și pentru a-Și menține întreaga mărturie, în timp ce, simultan, îi desăvârşeşte pe cei care pot fi desăvârşiţi. Aceste trei părți sunt lucrarea completă a Sfântului Duh, dar, fără lucrarea lui Dumnezeu Însuși, întreaga lucrare de gestionare ar stagna. Lucrarea lui Dumnezeu Însuși implică lucrarea întregii omeniri și, de asemenea, reprezintă lucrarea unei întregi ere. Cu alte cuvinte, lucrarea lui Dumnezeu reprezintă mișcarea și tendința întregii lucrări a Duhului Sfânt, în timp ce lucrarea apostolilor urmează lucrarea lui Dumnezeu și nu conduce era, nici nu reprezintă tendința lucrării Duhului Sfânt în întreaga eră. Ei săvârșesc doar lucrarea pe care oamenii ar trebui să o săvârșească, ceea ce nu implică deloc munca de gestionare. Propria lucrare a lui Dumnezeu este proiectul din cadrul lucrării de gestionare. Lucrarea omului este doar datoria oamenilor folosiți și nu are nicio legătură cu lucrarea de gestionare. Datorită identităților și reprezentărilor diferite ale lucrării, în ciuda faptului că ambele sunt lucrarea Duhului Sfânt, există diferențe clare și substanțiale între lucrarea proprie a lui Dumnezeu și cea a omului. În plus, amploarea lucrării săvârșite de Sfântul Duh asupra subiecţilor lucrării, cu identități diferite, variază. Acestea sunt principiile și sfera lucrării Sfântului Duh.

Lucrarea omului reprezintă experiența și umanitatea lui. Ceea ce oferă omul și lucrarea pe care o săvârșește chiar îl reprezintă. Ceea ce vede omul, raționamentul, logica și imaginația lui bogată sunt incluse toate în lucrarea lui. În special, experiența omului este mai capabilă să-i reprezinte lucrarea, iar ceea ce a experimentat un om va reprezenta componentele lucrării lui. Lucrarea omului îi poate exprima experiența. Când unii oameni experimentează într-o stare pasivă, cea mai mare parte a tovărășiei lor este compusă din elemente negative. Dacă experiența lor este pozitivă și au traiectorii în special pe partea pozitivă, ceea ce au ei de oferit este foarte încurajator, iar oamenii vor putea obține resurse pozitive de la ei. Dacă un lucrător devine pasiv în aceste momente, tovărășia lui va purta mereu elemente negative. Acest tip de frăție este deprimant, iar alții, în mod inconștient, vor fi deprimați urmând această frăție. Starea adepților se schimbă în funcție de cea a liderului. Ceea ce exprimă el îi reprezintă înlăuntrul, iar lucrarea Duhului Sfânt se schimbă adesea după starea omului. El lucrează în funcție de experiența omului și nu îl forțează pe om, ci îi adresează acestuia solicitări în funcție de cursul normal al experienței lui. Acest lucru înseamnă că frăția omului diferă de cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce transmit frățiile oamenilor sunt viziunea și experiența lor individuală, exprimând ceea ce văd și experimentează în baza lucrării lui Dumnezeu. Responsabilitatea lor este de a descoperi, după ce Dumnezeu lucrează sau vorbește, ceea ce ar trebui să practice sau în ce trebuie să intre și, apoi, să le transmită adepților. Prin urmare, lucrarea omului reprezintă intrarea și practica lui. Bineînțeles, o asemenea lucrare este amestecată cu lecții de viață și experiență sau cu unele gânduri omenești. Indiferent cum lucrează Duhul Sfânt, fie că lucrează asupra oamenilor sau asupra lui Dumnezeu întrupat, lucrătorii sunt cei care vor exprima întotdeauna ceea ce sunt. Deși Duhul Sfânt este cel care lucrează, lucrarea se bazează pe ceea ce omul este din fire, deoarece Duhul Sfânt nu lucrează fără o temelie. Cu alte cuvinte, lucrarea nu este săvârșită din nimic, ci este întotdeauna în concordanță cu circumstanțele și condițiile reale. Doar astfel poate fi transformată firea omului şi vechile sale noțiuni și gânduri pot fi schimbate. Ceea ce exprimă omul este ceea ce vede, experimentează și își imaginează. Chiar dacă sunt doctrine sau noțiuni, toate acestea pot fi accesibile prin gândirea omului. Indiferent de proporțiile lucrării omului, aceasta nu poate depăși sfera experienței omului, ceea ce vede sau ceea ce își poate imagina sau concepe. Ceea ce exprimă Dumnezeu este ceea ce Dumnezeu Însuși este, iar aceasta este de neatins pentru om, adică dincolo de gândirea omului. El Își exprimă lucrarea de a conduce omenirea, iar acest lucru nu este relevant pentru detaliile experienței umane, ci, în schimb, are legătură cu propria Lui coordonare. Omul își exprimă experiența în timp ce Dumnezeu Îşi exprimă ființa – această ființă este natura Lui inerentă și este inaccesibilă omului. Experiența omului este ceea ce vede și cunoștințele dobândite în baza exprimării lui Dumnezeu a ființei Sale. O astfel de capacitate de a vedea și de a cunoaște se numesc ființa omului. Acestea sunt exprimate pe baza firii inerente a omului și a calibrului său real; prin urmare, acestea se numesc, de asemenea, ființa omului. Omul este capabil să împărtășească ceea ce experimentează și vede. Ceea ce nu a experimentat sau văzut sau ceea ce mintea lui nu poate cuprinde, adică lucrurile pe care nu le are în el, nu poate să împărtăşească. Dacă ceea ce exprimă omul nu este experiența lui, este imaginația sau doctrina lui. Pe scurt, nu există nicio urmă de realitate în cuvintele lui. Dacă nu ai intrat niciodată în contact cu societatea, nu vei putea împărtăși cu claritate relațiile complexe din societate. Dacă nu ai familie, iar alte persoane vorbesc despre problemele de familie, nu poţi înțelege cea mai mare parte din ceea ce vorbesc ele. Deci, ceea ce împărtășește omul și lucrarea pe care o săvârșește reprezintă ființa sa interioară. Dacă cineva își împărtășește înțelegerea asupra mustrării și judecății, dar tu nu ai experiență în acest sens, nu trebuie să îi negi cunoștințele, cu atât mai mult să fii sută la sută sigur de asta. Acest lucru se întâmplă deoarece ceea ce el împărtășește este ceva ce tu nu ai mai experimentat înainte, ceva ce tu nu ai știut niciodată, iar mintea ta nu își poate imagina aşa ceva. Poți doar să iei din cunoștințele lui o cale viitoare în ceea ce privește mustrarea și judecata. Dar această cale îți poate folosi doar ca o cale de înțelegere bazată pe o doctrină și nu poate înlocui propria ta înțelegere, cu atât mai puțin experiența ta. Poate crezi că ceea ce îți spune el este destul de logic, dar atunci când tu experimentezi aceste lucruri, îţi dai seama că sunt impracticabile din multe puncte de vedere. Poate că simți că o parte din cunoștințele pe care le auzi sunt complet nerealiste; tu culegi noțiuni despre ele în acel moment și, deși le accepți, faci acest lucru cu reticență. Dar atunci când experimentezi, cunoștințele care îți oferă noțiuni vor deveni un mod de practică. Și, cu cât exersezi mai mult, cu atât înţelegi mai mult adevărata valoare și înțelesul cuvintelor lui. După ce ai trăit experiența, poți vorbi despre cunoștințele pe care ar trebui să le ai despre lucrurile pe care le-ai experimentat. În plus, vei putea să faci diferenţa între cei ale căror cunoștințe sunt reale și practice și cei ale căror cunoștințe sunt bazate pe doctrine și nu au valoare. Deci, conformitatea cu adevărul a cunoștințelor despre care vorbești depinde într-o mare măsură de faptul dacă ai avut experiență practică. Acolo unde există adevăr în experiența ta, cunoștințele tale vor fi practice și valoroase. Prin experiența ta, poţi să dobândeşti și discernământ și înțelegere, să aprofundezi cunoștințele și să îți sporești înțelepciunea și simțul practic în comportamentul tău. Cunoștințele rostite de oameni care nu dețin adevărul sunt doctrine, indiferent de nivelul lor. O astfel de persoană poate să fie foarte inteligentă atunci când vine vorba de chestiuni trupeşti, dar nu poate face distincții atunci când vine vorba de probleme spirituale. Acest lucru se întâmplă deoarece astfel de persoane nu au deloc experiență în probleme spirituale. Acestea sunt persoane care nu sunt iluminate în problemele spirituale și nu înțeleg spiritul. Indiferent despre care aspect al cunoaşterii vorbești, atât timp cât este despre ființa ta, atunci este experiența ta personală, adevărata ta cunoaștere. Se poate spune că lucrurile despre care vorbesc persoanele care rostesc numai doctrine, adică aceia care nu deţin adevărul sau realitate, sunt fiinţa lor, deoarece doctrina lor a apărut doar în urma unor contemplări profunde și este rezultatul unei cugetări profunde a minții lor, dar este doar o doctrină, nimic mai mult decât imaginație! Experiențele mai multor tipuri de oameni reprezintă lucrurile din sinea lor. Toți cei care nu au experiență spirituală nu pot vorbi despre cunoașterea adevărului sau despre cunoștințele corecte privind diferite tipuri de lucruri spirituale. Ceea ce exprimă omul este ceea ce este în sinea lui – asta este o certitudine. Dacă cineva își dorește să cunoască lucrurile spirituale şi adevărul, trebuie să aibă o experiență reală. Dacă nu poți vorbi clar despre bunul simț în ceea ce privește viața umană, cu cât mai puţin vei putea vorbi despre lucrurile spirituale? Aceia care pot să conducă biserici și să le oferă oamenilor viață și să fie apostoli pentru oameni trebuie să aibă experiențe reale, trebuie să înțeleagă corect lucrurile spirituale, să aibă o apreciere corectă și experiența adevărului. Doar astfel de oameni sunt calificați să fie lucrători sau apostoli care să conducă bisericile. În caz contrar, pot cel mult să urmeze şi nu să conducă, cu atât mai puțin să fie apostoli capabili să suplinească viaţa oamenilor. Acest lucru se întâmplă deoarece responsabilitatea apostolilor nu este de a conduce sau de a lupta; ci de a sluji viața și de a conduce spre schimbări în firea umanității. Este o funcție îndeplinită de către aceia care sunt însărcinați să își asume o responsabilitate apăsătoare și nu este ceva ce poate realiza oricine. Acest tip de lucrare poate fi întreprins doar de către cei care au trăire de viață, adică aceia care au experiența adevărului. Nu poate fi îndeplinită de toţi care pot să renunțe, să fugă sau sunt dispuşi să irosească; oamenii care nu au experiența adevărului, cei care nu au fost simplificați sau judecați nu pot îndeplini acest tip de lucrare. Oamenii fără experiență, adică oamenii fără realitate, sunt incapabili să vadă clar realitatea deoarece ei înşişi nu dețin ființa din acest punct de vedere. Deci, acest tip de persoane nu numai că nu pot săvârși o lucrare de conducere, dar vor fi obiectul eliminării dacă nu dețin adevărul pentru o perioadă lungă de timp. Lucrurile văzute despre care vorbești pot dovedi greutățile pe care le-ai experimentat în viață, pentru ce ai fost mustrat și pentru ce probleme ai fost judecat. Acest lucru este adevărat și în ceea ce privește încercările: lucrurile la care excelează o persoană şi la care o persoană este slabă sunt cele care îi oferă experiență și pentru care are metode. De exemplu, dacă cineva experimentează unele frustrări în mariaj, cel mai adesea, se va ruga „Mulțumesc, Doamne! Slavă Domnului, trebuie să satisfac dorințele din inima lui Dumnezeu și să Îi ofer toată viața mea, să-mi încredințez căsnicia cu totul în mâinile lui Dumnezeu. Sunt dispus să îmi închin întreaga viață lui Dumnezeu.” Prin frăție, tot ceea ce se află în om, ceea ce este el, poate fi reprezentat. Ritmul discursului unei persoane, fie că vorbește tare sau încet, astfel de situații, care nu au legătură cu experiența, nu pot reprezenta ceea ce el are sau este. Acestea pot să exprime doar dacă are un caracter bun sau rău sau dacă natura lui este bună sau rea, dar nu pot arăta dacă are experiență. Capacitatea de a te exprima atunci când vorbești sau viteza de vorbire sunt doar o chestiune de practică și nu pot înlocui experiența. Atunci când vorbești despre experiențele tale individuale, împărtășești acele lucruri cărora le-ai dat importanță alături de toate lucrurile din sinea ta. Discursul Meu reprezintă ființa Mea, dar ceea ce spun este inaccesibil omului. Ceea ce spun Eu nu este ceea ce experimentează omul și nu este ceva ce omul poate vedea și nici ceva ce omul poate atinge, ci este ceea ce sunt Eu. Unii oameni doar îşi dau seama că ceea ce împărtășesc Eu este ceea ce am experimentat, dar ei nu recunosc că este expresia directă a Spiritului. Desigur, ceea ce spun Eu este ceea ce am experimentat. Eu sunt cel care a săvârșit lucrarea de gestionare timp de șase mii de ani. Am experimentat totul de la începutul facerii omenirii până în prezent; cum aș putea fi Eu incapabil să vorbesc despre asta? Atunci când vine vorba despre natura omului, am văzut-o foarte clar și am observat-o de mult; cum aș putea fi Eu incapabil să vorbesc clar despre asta? Din moment ce am văzut esența omului cu claritate, sunt calificat pentru a-l mustra și judeca, deoarece toți oamenii au venit din Mine, dar au fost corupți de Satana. Desigur, sunt calificat și să evaluez lucrarea pe care Eu am săvârșit-o. Deși această lucrare nu este săvârșită de către trupul Meu, este expresia directă a Duhului și este ceea ce am și ceea ce sunt. Prin urmare, sunt calificat să o exprim și să săvârșesc lucrarea pe care trebuie să o săvârșesc. Ceea ce spun oamenii sunt lucruri pe care ei le-au experimentat. Este ceea ce ei au văzut, ceea ce mințile lor pot înţelege și ceea ce simțurile lor pot simți. Aceasta este ceea ce pot împărtăși ei. Cuvintele rostite de Dumnezeu întrupat sunt expresia directă a Duhului și exprimă lucrarea care a fost săvârșită de Duh. Trupul nu a experimentat-o sau văzut-o, dar tot exprimă ființa Sa, deoarece esenţa trupului este Duhul, iar El exprimă lucrarea Duhului. Chiar dacă trupul nu o poate atinge, aceasta reprezintă lucrarea săvârșită deja de Duh. După întrupare, prin expresia trupului, El le permite oamenilor să cunoască ființa lui Dumnezeu și le permite oamenilor să vadă firea lui Dumnezeu și lucrarea pe care El a săvârșit-o. Lucrarea omului le permite oamenilor să fie mai conștienți de locul în care ar trebui să intre și ce ar trebui să înțeleagă; acest lucru implică ghidarea oamenilor către înțelegerea și experimentarea adevărului. Lucrarea omului este pentru a sprijini oamenii; lucrarea lui Dumnezeu este de a deschide căi noi și ere noi pentru umanitate și de a revela oamenilor lucruri care nu sunt cunoscute de muritori, de a le permite să Îi cunoască firea. Lucrarea lui Dumnezeu este de a conduce toată omenirea.

Lucrarea Duhului Sfânt este de a le permite oamenilor să obțină beneficii; este de a edifica oamenii; nu există lucrare care să nu le ofere beneficii oamenilor. Indiferent dacă adevărul este profund sau superficial și indiferent care este calibrul acelora care acceptă cum este adevărul, orice ar săvârși Duhul Sfânt, totul este în beneficiul oamenilor. Dar lucrarea Duhului Sfânt nu poate fi săvârșită direct; aceasta trebuie să treacă prin oamenii care colaborează cu El. Doar în acest fel pot fi obținute rezultatele lucrării Duhului Sfânt. Desigur, atunci când este lucrarea directă a Duhului Sfânt, nu a fost denaturată deloc; dar atunci când este realizată prin intermediul omului, este foarte amestecată și nu este lucrarea originală a Duhului Sfânt. Astfel, adevărul se schimbă în măsuri diferite. Adepții nu primesc înțelesul original al Duhului Sfânt, ci o combinație dintre lucrarea Duhului Sfânt și experiența și cunoștințele omului. Partea lucrării Duhului Sfânt pe care o primesc adepții este corectă. Experiența și cunoștințele care sunt primite de la oameni variază deoarece lucrătorii sunt diferiți. De îndată ce muncitorii au iluminarea și îndrumarea Duhului Sfânt, ei experimentează ulterior în baza acestei iluminări și îndrumări. În cadrul acestor experiențe se combină mintea și experiența omului, precum și ființa umanității, în urma căreia câștigă cunoștințe sau viziunea care ar trebui. Aceasta este calea practicii după ce omul a experimentat adevărul. Această cale a practicii nu este mereu la fel, deoarece oamenii au experiențe diferite și lucrurile pe care oamenii le experimentează sunt diferite. În acest fel, aceeași iluminare a Duhului Sfânt are ca rezultat cunoștințe și practici diferite, deoarece aceia care primesc iluminarea sunt diferiți. Unii oameni fac mici greșeli în timpul practicii, în timp ce alții fac greșeli majore, iar alții fac numai greșeli. Acest lucru se întâmplă deoarece capacitatea oamenilor de a înțelege diferă și deoarece adevăratul lor calibru diferă, la rândul său. Unii oameni înțeleg un mesaj într-un fel după ce l-au auzit, iar alte persoane înțeleg un adevăr într-un alt fel după ce l-au auzit. Unii oameni se abat ușor; iar alții nu înțeleg adevăratul sens al adevărului. Drept urmare, modul în care o persoană îl înțelege va fi modul în care îi va conduce pe alții; acesta este adevărul, deoarece lucrarea lui este doar de a-și exprima ființa. Persoanele conduse de aceia care au o înțelegere corectă a adevărului vor avea, de asemenea, o înțelegere corectă a adevărului. Chiar dacă există persoane care înţeleg eronat, acestea sunt foarte puține și nu toți oamenii vor comite erori. Oamenii conduși de aceia care comit erori în înțelegerea adevărului vor comite, fără îndoială, erori. Aceste persoane vor greși în toate sensurile cuvântului. Gradul de înțelegere a adevărului în rândul adepților depinde într-o mare măsură de lucrători. Desigur, adevărul de la Dumnezeu este corect și fără erori și este o certitudine. Dar lucrătorii nu sunt pe deplin corecți și nu se poate spune că sunt complet de încredere. Dacă lucrătorii au o metodă de a practica adevărul, care este foarte eficientă, atunci adepții vor avea, de asemenea, o metodă de practică. Dacă lucrătorii nu au o metodă de a practica adevărul și au doar o doctrină, adepții nu vor avea nicio realitate. Calibrul și natura adepților sunt determinate prin naștere și nu sunt asociate cu lucrătorii. Dar măsura în care adepții înțeleg adevărul și Îl cunosc pe Dumnezeu depinde de lucrători (acest lucru este valabil doar pentru unii oameni). Așa cum este un lucrător vor fi și adepții pe care îi conduce. Ceea ce exprimă un lucrător este propria ființă, fără rezerve. Cerințele pe care le are de la adepții săi sunt cele pe care el însuși este dispus să le îndeplinească sau ceea ce el este capabil să îndeplinească. Majoritatea lucrătorilor le solicită adepților lor lucruri în baza celor pe care le pot face ei înşişi, în ciuda faptului că există mulți oameni care nu le pot îndeplini deloc. Ceea ce oamenii nu pot îndeplini devine un impediment pentru intrarea lor.

Există mult mai puține greșeli în lucrarea acelora care au fost supuși simplificării și judecății. Expresia lucrării lor este mult mai precisă. Cei care se bazează pe naturalețea lor pentru a lucra săvârșesc unele greșeli majore. Există prea multă naturalețe în lucrarea oamenilor nedesăvârşiţi, ceea ce prezintă un obstacol major în lucrarea Duhului Sfânt. Chiar și aceia care îndeplinesc în mod natural condițiile pentru a lucra, trebuie, de asemenea, să experimenteze simplificarea și judecata pentru a putea săvârși lucrarea lui Dumnezeu. Dacă nu au fost supuși unei astfel de judecăți, oricât de bine s-ar descurca, acest lucru nu poate fi în acord cu principiile adevărului și este în întregime naturalețe și bunătate umană. În săvârșirea lucrării lui Dumnezeu, lucrarea acelora care au trecut prin simplificare și judecată este mult mai precisă decât lucrarea celor care nu au fost judecați. Cei care nu au fost judecați nu exprimă decât trupul uman și gânduri, amestecate cu multă inteligență umană și talente înnăscute. Nu este expresia corectă a omului cu privire la lucrarea lui Dumnezeu. Oamenii care îi urmează sunt aduși în fața lor prin calibrul lor înnăscut. Deoarece ei exprimă prea multe viziuni și experiențe ale omului, care sunt aproape detașate de sensul inițial al lui Dumnezeu și deviază prea mult de la acesta, lucrarea acestui tip de persoană nu are capacitatea de a aduce oamenii în fața lui Dumnezeu, ci înaintea sa. Deci, cei care nu au fost supuși judecății și mustrării nu sunt calificați pentru a săvârși lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea unui lucrător calificat îi poate aduce pe oameni pe calea dreaptă și să le permită să pătrundă mai profund adevărul. Lucrarea pe care el o săvârșește îi poate aduce pe oameni înaintea lui Dumnezeu. În plus, lucrarea pe care el o săvârșește poate varia de la individ la individ și nu este condiţionată de reguli, oferindu-le oamenilor eliberare și libertate. Mai mult, ei pot să se dezvolte treptat în viață, să pătrundă din ce în ce mai mult în adevăr. Lucrarea unui muncitor necalificat nu este la înălțime, lucrarea lui este prostească. El le poate doar impune oamenilor reguli; ceea ce le cere el oamenilor nu diferă de la individ la individ; el nu lucrează conform nevoilor reale ale oamenilor. În acest tip de lucrare, există prea multe reguli și doctrine și nu îi poate aduce pe oameni la realitate sau la practica normală a dezvoltării în viață. Acest lucru doar le poate permite oamenilor să respecte câteva reguli fără valoare. Acest tip de îndrumare poate doar să-i ducă pe oameni pe căi greșite. El te conduce să devii ca el; el te poate aduce către ceea ce are și este el. Pentru ca adepții să discearnă dacă liderii sunt calificați, cheia constă în a privi calea către care îi îndrumă ei și rezultatele lucrării lor și a vedea dacă adepții primesc principiile în acord cu adevărul și dacă primesc căi de practică potrivite pentru ca ei să fie transformați. Ar trebui să faci diferența între lucrările diferite ale diverselor tipuri de oameni; nu ar trebui să fii un adept naiv. Acest lucru afectează situația intrării tale. Dacă nu ești capabil să distingi conducerea cărei persoane are o cale și a căreia nu are, vei fi foarte ușor înșelat. Toate acestea au o influență directă asupra vieții tale. Există prea multă naturalețe în lucrarea persoanelor nedesăvârşite; prea multă dorință umană este amestecată în aceasta. Ființa lor reprezintă naturaleţea, ceva cu care acești oameni s-au născut, nu viața după confruntare sau realitatea după transformare. Cum poate o astfel de persoană să îi sprijine pe cei care caută viața? Viața inițială a omului este inteligența sau talentul său înnăscut. Acest tip de inteligență sau talent este destul de departe de cerințele exacte ale lui Dumnezeu din partea omului. Dacă un om nu a fost perfecționat, iar firea lui coruptă nu a fost simplificată și tratată, va exista o prăpastie între ceea ce exprimă el și adevărul; ceea ce exprimă va fi amestecat cu lucruri neclare precum imaginația lui, o experiență unilaterală etc. Mai mult, indiferent de cum lucrează, oamenii vor simți că nu există niciun obiectiv general și niciun adevăr potrivit pentru intrarea tuturor oamenilor. Majoritatea cerințelor pentru oameni presupune ca ei să facă ceva imposibil, a trece cămila prin urechile acului. Aceasta este lucrarea voinței umane. Firea coruptă a omului, gândurile și noțiunile lui străbat îi toate părțile corpului. Omul nu se naște cu instinctul de a practica adevărul și nici nu are instinctul de a înțelege direct adevărul. Împreună cu firea coruptă a omului, atunci când acest tip de persoană naturală lucrează, nu există o întrerupere? Dar un om care a fost desăvârşit are experiența adevărului pe care oamenii ar trebui să-l înțeleagă și cunoștințe despre firea lor coruptă, astfel că lucrurile vagi și ireale din lucrarea lui dispar treptat, ceea ce înseamnă că adevărul exprimat de el devine mai precis și, de asemenea, mai realist. Gândurile omului blochează în special lucrarea Duhului Sfânt. Omul are o imaginație bogată, o logică rezonabilă și o experiență vastă în rezolvarea problemelor. Dacă acestea nu sunt supuse simplificării și corectării, devin obstacole în lucrare. Prin urmare, omul nu poate atinge cel mai precis nivel, în special lucrarea oamenilor care nu au fost desăvârşiţi.

Lucrarea omului are o anumită anvergură și limitări. O persoană poate doar săvârși lucrarea unei anumite etape și nu poate săvârși lucrarea unei întregi ere – altfel, ar conduce oamenii către reguli. Lucrarea omului poate fi aplicabilă doar unui anumit interval sau unei anumite etape. Acest lucru se întâmplă deoarece experiența omului are o anumită sferă. Nimeni nu poate compara lucrarea omului cu lucrarea lui Dumnezeu. Căile de practică ale omului și cunoștințele lui referitoare la adevăr sunt toate aplicabile într-o anumită sferă. Nu se poate spune că drumul pe care omul pășește este în totalitate dorința Duhului Sfânt, deoarece omul poate doar să fie iluminat de Duhul Sfânt și nu poate fi umplut complet de Duhul Sfânt. Lucrurile pe care omul le poate experimenta sunt incluse toate în sfera umanității normale și nu pot depăși şirul de gânduri din mintea umană obişnuită. Toți cei cu exprimare practică experimentează doar în această sferă. Atunci când ei experimentează adevărul, este mereu o experiență a vieții umane obişnuite sub luminarea Duhului Sfânt, nu experimentarea într-un mod care să-i devieze de la viața umană normală. Ei experimentează adevărul fiind luminați de Duhul Sfânt pe baza trăirii vieții lor umane. Mai mult decât atât, acest adevăr diferă de la om la om, iar profunzimea sa este legată de starea omului. Se poate spune doar că acea cale pe care merg ei este viața umană normală a unui om care urmărește adevărul și calea parcursă de un om normal care este luminat de Duhul Sfânt. Nu poți spune că acea cale pe care calcă este calea parcursă de Duhul Sfânt. În experiența umană normală, deoarece oamenii care urmează adevărul nu sunt la fel, nici lucrarea Duhului Sfânt nu este la fel. În plus, deoarece mediile pe care ei le experimentează și gama lor de experiențe nu sunt la fel, din cauza amestecului minții și gândurilor lor, experiența lor este amestecată în proporții diferite. Fiecare persoană înțelege un adevăr în funcție de natura sa individuală diferită. Înțelegerea lor a sensului real al adevărului nu este completă și reprezintă doar unul sau câteva aspecte ale acestuia. Sfera experimentării adevărului de către om se bazează mereu pe condițiile diferite ale indivizilor și, astfel, nu este la fel. În acest mod, cunoștințele exprimate asupra aceluiași adevăr de către oameni diferiți nu sunt aceleași. Cu alte cuvinte, experiența omului are întotdeauna limitări și nu poate reprezenta complet voința Duhului Sfânt, iar lucrarea omului nu poate fi percepută drept lucrarea lui Dumnezeu, chiar dacă ceea ce este exprimat de om corespunde foarte mult cu voința lui Dumnezeu, chiar dacă experiența omului este foarte aproape de lucrarea de desăvârşire care urmează să fie săvârșită de Duhul Sfânt. Omul nu poate fi decât slujitorul lui Dumnezeu și să săvârșească lucrarea pe care Dumnezeu i-o încredinţează. Omul poate exprima cunoștințele doar sub luminarea Duhului Sfânt și a adevărurilor dobândite din experiențele sale personale. Omul nu este calificat și nu are condițiile pentru a fi emisarul Duhului Sfânt. El nu are dreptul de a spune că lucrarea omului este lucrarea lui Dumnezeu. Omul are principiile lucrării omului și toți oamenii au experiențe diferite și condiții care variază. Lucrarea omului include toate experiențele lui sub luminarea Duhului Sfânt. Aceste experiențe pot doar să reprezinte ființa omului și nu reprezintă ființa lui Dumnezeu sau voința Duhului Sfânt. Prin urmare, nu se poate spune că acea cale parcursă de om este calea parcursă de către Duhul Sfânt, deoarece lucrarea omului nu poate reprezenta lucrarea lui Dumnezeu, iar lucrarea omului și experiența lui nu sunt voința completă a Duhului Sfânt. Lucrarea omului este predispusă a se încadra într-o regulă, iar metoda lui de lucru este ușor limitată la un domeniu de aplicabilitate și nu poate conduce oamenii către o cale liberă. Majoritatea adepților trăiesc într-o sferă limitată, iar modul lor de a experimenta este, de asemenea, limitat la această sferă. Experiența omului este întotdeauna limitată; metoda lucrării lui este, de asemenea, limitată la câteva tipuri și nu poate fi comparată cu lucrarea Duhului Sfânt sau cu lucrarea lui Dumnezeu Însuși – acest lucru se întâmplă deoarece experiența omului, în cele din urmă, este limitată. Cu toate acestea, Dumnezeu Își săvârșește lucrarea și nu există reguli pentru aceasta; indiferent de cum este săvârșită, nu este limitată la o singură cale. Nu există niciun fel de reguli în lucrarea lui Dumnezeu, toată lucrarea Lui este săvârșită liber. Indiferent de cât timp petrece omul urmându-L pe El, nu poate rezuma nicio lege a metodelor lucrării Lui. Deși lucrarea Lui are principii ferme, este săvârşită mereu în feluri noi și are întotdeauna evoluții noi, care sunt inaccesibile omului. Într-un anumit interval, Dumnezeu ar putea avea diferite tipuri de lucrări și moduri diferite de a conduce, ceea ce le permite oamenilor să aibă mereu intrări și schimbări noi. Nu poți afla legile lucrării Lui, deoarece El lucrează mereu în moduri noi. Doar așa pot adepții lui Dumnezeu să nu cadă pradă regulilor. Lucrarea lui Dumnezeu Însuși evită întotdeauna noțiunile oamenilor și le contracarează. Doar aceia care Îl caută și Îl urmează pe El cu inima curată pot avea firile transformate și pot trăi liber, fără a fi supuși regulilor sau înfrânaţi de vreo noțiune religioasă. Solicitările pe care lucrarea omului le are de la ceilalți sunt bazate pe propria lui experiență și pe ceea ce el însuși poate înfăptui. Standardul acestor cerințe este limitat la o anumită sferă, iar metodele de practică sunt, de asemenea, foarte limitate. Astfel, adepții trăiesc inconștient în cadrul acestei sfere limitate; şi, pe măsură ce timpul trece, acestea devin reguli și ritualuri. Dacă lucrarea unei anumite perioade este condusă de o persoană care nu a trecut prin desăvârşirea personală a lui Dumnezeu și nu a primit judecata, adepții lui vor deveni bigoți și experți în împotrivirea față de Dumnezeu. Drept urmare, dacă o persoană este un lider calificat, trebuie să fie supusă judecății și să accepte desăvârşirea. Cei care nu au fost supuși judecății, chiar dacă poate au lucrarea Duhului Sfânt, exprimă doar lucruri neclare și ireale. Cu timpul, ei vor conduce oamenii către reguli neclare și supranaturale. Lucrarea pe care Dumnezeu o săvârșește nu este în acord cu trupul omului; nu este în acord cu gândurile omului, ci contraatacă noțiunile omului; nu este amestecată cu o culoare religioasă nedeslușită. Rezultatele lucrării Lui nu pot fi obținute de un om care nu a fost desăvârşit de El și sunt peste puterea de gândire a omului.

Lucrarea din mintea omului este foarte ușor de realizat de către el. Pastorii și liderii din lumea religioasă, de exemplu, se bazează pe darurile și pozițiile lor pentru a-și săvârși lucrarea. Oamenii care îi urmează pentru o perioadă lungă vor fi infectați de darurile lor și vor fi influențați de ceea ce sunt ei. Ei se concentrează pe darurile, abilitățile și cunoștințele oamenilor și acordă atenție unor lucruri supranaturale și multor doctrine profunde și nerealiste (desigur, aceste doctrine profunde sunt inaccesibile). Ei nu se concentrează pe schimbările firii omului, ci mai degrabă se concentrează asupra formării modului de a predica și asupra abilităților de lucru ale oamenilor, îmbunătățind cunoștințele oamenilor și doctrinele religioase bogate. Ei nu se concentrează pe cât de mult se schimbă firea omului sau cât de mult înțeleg oamenii adevărul. Ei nu se preocupă de esenţa omului, cu atât mai puțin încearcă să cunoască starea normală și anormală a oamenilor. Ei nu contracarează noțiunile oamenilor și nu își dezvăluie noțiunile, cu atât mai puțin nu le corectează lipsurile sau corupția. Majoritatea oamenilor care îi urmează îi servesc prin darurile lor naturale, iar ceea ce exprimă ei este cunoaștere și un adevăr religios neclar, care nu au legătură cu realitatea și sunt complet incapabile să îi ofere omului viață. De fapt, esenţa lucrării lor este cultivarea talentului, cultivarea unei persoane în nimic mai mult decât un absolvent talentat al unui seminar care, mai târziu, va merge să lucreze și să conducă. În șase mii de ani de lucrare a lui Dumnezeu, ai putut să găsești legi în aceasta? Există foarte multe legi și restricții în lucrarea pe care o săvârșește omul, iar creierul uman este prea dogmatic. Deci, ceea ce exprimă omul reprezintă unele cunoștințe și realizări din cadrul tuturor experiențelor lui. Omul nu poate exprima nimic mai mult de atât. Experiența omului sau cunoștințele nu provin din darurile lui înnăscute sau din instinctul lui; acestea apar datorită îndrumării lui Dumnezeu și a păstoritului direct al lui Dumnezeu. Omul are doar capacitatea de a accepta acest păstorit, dar nu și capacitatea de a exprima direct ce este divinitatea. Omul nu poate fi sursa, el poate fi doar vasul care acceptă apa de la sursă; acesta este instinctul uman, organul pe care trebuie să îl avem ca ființe umane. Dacă o persoană pierde capacitatea de a accepta cuvântul lui Dumnezeu și instinctul uman, acea persoană pierde, de asemenea, ceea ce este cel mai de preț și datoria omului creat. Dacă o persoană nu are cunoștințe sau experiență cu privire la cuvântul lui Dumnezeu și lucrarea Lui, acea persoană își pierde datoria pe care ar trebui să o săvârșească în calitate de ființă creată și demnitatea unei ființe create. Este instinctul lui Dumnezeu să exprime ce este divinitatea, fie că aceasta este exprimată prin trup sau direct de către Duh; aceasta este lucrarea de slujire a lui Dumnezeu. Omul își exprimă propriile experiențe sau cunoștințe (adică exprimă ceea ce este el) în timpul lucrării lui Dumnezeu sau după aceea; acestea sunt instinctul și datoria omului, ceea ce ar trebui omul să îndeplinească. Deși expresia omului nu este la înălțimea a ceea ce exprimă Dumnezeu și există o mulțime de reguli în ceea ce exprimă omul, el trebuie să îndeplinească datoria pe care ar trebui să o îndeplinească și să facă ceea ce trebuie să facă. Omul ar trebui să facă tot ce este cu putință pentru a-și îndeplini datoria și nu ar trebui să existe nicio urmă de reţinere.

După ce a lucrat ani de zile, omul va dobândi o oarecare experiență, precum și înțelepciunea și regulile acumulate. Acela care lucrează de multă vreme poate să simtă mișcarea lucrării Duhului Sfânt, știe când Sfântul Duh lucrează și când nu lucrează; știe cum să împărtășească atunci când poartă o povară, este conștient de starea normală a lucrării Duhului Sfânt și de starea normală a dezvoltării oamenilor pe parcursul vieții. Așa este o persoană care a lucrat ani de zile și cunoaște lucrarea Duhului Sfânt. Cei care au lucrat mult timp vorbesc cu siguranță și fără grabă; chiar și atunci când nu au nimic de spus sunt calmi. În sinea lor, ei continuă să se roage pentru a găsi lucrarea Duhului Sfânt fără oboseală sau anxietate; ei au experiență în muncă. O persoană care a lucrat multă vreme și are multe lecții și experiențe are multe în sinea sa care blochează lucrarea Duhului Sfânt; acesta este un defect al lucrării lui pe termen lung. Un om care abia a început să lucreze nu aduce lecții umane sau experiență, în special despre modul în care lucrează Duhul Sfânt. Cu toate acestea, în timpul lucrării lui, învață treptat să simtă cum lucrează Duhul Sfânt și devine conștient de ce trebuie să facă pentru a avea lucrarea Duhului Sfânt și pentru a atinge punctele vitale ale altora. El ajunge să afle lucruri cunoscute, pe care toți ceilalți ar trebui să le știe. Cu timpul, ajunge să aibă această înțelepciune și să ştie aspectele cunoscute despre lucrare aproape pe de rost și începe să le folosească cu ușurință atunci când lucrează. Cu toate acestea, atunci când Duhul Sfântă Își schimbă modul de lucru, el încă rămâne la stadiul vechilor lui cunoștințe de lucru și la vechile reguli de lucru și nu știe foarte multe despre noua mișcare a lucrării. Anii de lucru și plenitudinea prezenței și îndrumării Duhului Sfânt îi oferă tot mai multe lecții și experiențe de lucru. Aceste lucruri îi conferă încredere în sine, care nu este mândrie. Cu alte cuvinte, el este destul de mulțumit de lucrarea lui și foarte bucuros de lucrurile cunoscute pe care le-a aflat despre lucrarea Duhului Sfânt. În special, acele lucruri pe care alte persoane nu le-au obținut sau înţeles îi oferă și mai multă încredere în el; se pare că lucrarea Duhului sfânt în el nu poate fi niciodată distrusă, în timp ce alții nu se califică pentru acest tratament special. Doar persoanele de felul lui, care au lucrat ani de zile și sunt valoroase, sunt calificate pentru a se bucura de acest lucru. Aceste lucruri devin un obstacol mare în acceptarea noii lucrări a Duhului Sfânt. Chiar dacă acceptă noua lucrare, acest lucru nu se va întâmpla peste noapte. Cu siguranță va trece prin mai multe schimbări de situaţie și transformări înainte de a accepta. Această situație poate fi schimbată treptat, după ce se vor lua măsuri asupra vechilor lui noțiuni, iar firea lui veche va fi judecată. Fără să parcurgă acești pași, el nu va renunța și nu va accepta ușor noile învățături și lucrările care nu sunt în armonie cu vechile lui noțiuni. Acesta este cel mai dificil lucru de confruntat în ceea ce-l privește pe om și nu este ușor de schimbat. Dacă, în calitate de lucrător, el este capabil să obțină și să înțeleagă lucrarea Duhului Sfânt și să-i sintetizeze mișcarea, precum și să nu fie restricționat de experiența lui de lucru și să fie capabil să accepte lucrarea nouă în lumina celei vechi, el este un om înțelept și un lucrător calificat. De multe ori, oamenii lucrează mai mulți ani fără să fie capabili să-şi sintetizeze experiența de lucru sau sunt împiedicați să accepte lucrarea nouă după ce și-au sintetizat experiența de lucru și înțelepciunea și nu pot să înţeleagă bine sau să trateze corect lucrarea veche și pe cea nouă. Oamenii sunt cu adevărat dificil de stăpânit! Majoritatea dintre voi sunteți așa. Acelora care au experimentat ani de zile lucrarea Duhului Sfânt le este foarte greu să accepte lucrarea nouă, mereu plini de noțiuni la care renunță cu greu, în timp ce omului care abia a început să lucreze îi lipsesc cunoștințele comune și nu știe nici măcar cum să se descurce cu unele dintre cele mai simple probleme. Voi, oamenii, sunteți foarte dificili! Cei cu vechime sunt atât de mândri și de încrezuți, încât au uitat de unde au venit. Ei îi privesc întotdeauna de sus pe cei tineri și, cu toate acestea, sunt incapabili să accepte lucrarea nouă și să renunțe la noțiunile pe care ei le-au strâns și păstrat de-a lungul anilor. Deși acei tineri ignoranți sunt capabili să accepte puțin din noua lucrare a Duhului Sfânt și sunt destul de entuziaști, ei devin întotdeauna confuzi și nu știu ce să facă atunci când apar probleme. Deși sunt entuziaști, ei sunt prea ignoranți. Ei au doar câteva cunoștințe despre lucrarea Duhului Sfânt și nu sunt capabili să le folosească în viețile lor; este doar o doctrină care nu este de niciun folos. Există prea mulți oameni ca voi; câți sunt potriviți pentru a fi folosiți? Câți sunt aceia care pot face o lucrare potrivită pentru Sfântul Duh? Se pare că voi ați fost foarte supuși până acum, dar, de fapt, nu ați renunțat la noțiunile voastre, încă mai căutați în Biblie, credeți în lucruri neclare sau vă rătăciți în noțiuni. Nu mai există nimeni care să investigheze cu atenție lucrarea actuală sau să o aprofundeze. Voi acceptați calea de astăzi cu noțiunile voastre vechi. Ce puteți obține cu o asemenea credință? S-ar putea spune că ascundeți în voi multe noțiuni care nu au fost dezvăluite și că doar depuneți un efort suprem pentru a le ascunde și pentru a nu le dezvălui cu ușurință. Nu acceptați noua lucrare cu sinceritate și nu intenționați să renunțați la vechile noțiuni; aveți prea multe, prea multe filosofii de viață cumplite. Voi nu renunțați la vechile noțiuni și acceptați cu reticență noua lucrare. Inimile voastre sunt prea sinistre și, pur și simplu, nu acceptați pașii noii lucrări. Pot astfel de risipitori ca voi să își asume lucrarea de răspândire a Evangheliei? Sunteți voi capabili să vă asumați lucrarea și să o răspândiți în întregul univers? Aceste practici ale voastre vă împiedică să vă transformați firea și cunoașterea lui Dumnezeu. Dacă veți continua așa, inevitabil veți fi eliminați.

Trebuie să știți cum să diferențiați lucrarea lui Dumnezeu de lucrarea omului. Ce poți vedea din lucrarea omului? Există multe elemente ale experienței omului în lucrarea omului; ceea ce exprimă omul este ceea ce este el. Lucrarea lui Dumnezeu, de asemenea, exprimă ce este El; dar ceea ce este El e diferit de ceea ce este omul. Ceea ce este omul e reprezentativ pentru experiența și viața lui (ceea ce omul experimentează sau întâlnește în viața lui sau filosofiile de viață pe care le are), iar oamenii care trăiesc în medii diferite exprimă ființe diferite. Indiferent dacă ai sau nu experiențe sociale, iar ceea ce trăiești și experimentezi de fapt în familia ta poate fi văzut în ceea ce exprimi, tu nu poți vedea din lucrarea Dumnezeului întrupat dacă El are sau nu experiențe sociale. El cunoaște foarte bine esența omului, El poate revela toate tipurile de practici legate de toate tipurile de persoane. El se pricepe și mai bine la revelarea firii corupte a omului și a comportamentelor răzvrătite. El nu trăiește printre oamenii lumii, dar El este conștient de natura muritorilor și de corupția oamenilor lumii. Asta e ceea ce este El. Deși El nu are de-a face cu lumea, El cunoaște regulile lumii, deoarece El înțelege complet natura umană. El știe despre lucrarea Duhului pe care ochii omului nu o pot vedea și pe care urechile omului nu o pot auzi, atât pe cea de azi, cât și pe cea din trecut. Aceasta include înțelepciunea care nu este o filosofie de viață și mirarea că oamenilor le este greu să o înțeleagă. Aceasta e ceea ce este El, care a fost dezvăluit oamenilor și, de asemenea, ascuns de oameni. Ceea ce exprimă El nu este ceea ce reprezintă o persoană extraordinară, ci atributele inerente și ființa Duhului. El nu călătorește în jurul lumii, dar știe totul despre aceasta. El contactează „antropoizii” care nu au cunoștințe sau înțelegere, dar El exprimă cuvinte care sunt mai mărețe decât cunoașterea și deasupra celor mai mari oameni. El trăiește într-un grup de oameni obtuzi și amorțiți care nu au umanitate și care nu înțeleg convențiile umane și viața, dar El poate cere omenirii să trăiască umanitatea normală și, în același timp, să dezvăluie baza și umanitatea inferioară a omenirii. Acestea toate sunt ceea ce este El, mai măreț decât este orice persoană în carne și oase. Pentru El, nu este necesar să experimenteze o viață socială complicată, greoaie și sordidă pentru a săvârși lucrarea pe care trebuie să o săvârșească și să dezvăluie complet esența coruptă a omenirii. Viața socială sordidă nu edifică trupul Său. Lucrarea și cuvintele Lui dezvăluie doar nesupunerea omului și nu îi oferă omului experiența și lecțiile pentru a face față lumii. El nu trebuie să cerceteze societatea sau familia omului atunci când îi oferă omului viață. Expunerea și judecarea omului nu sunt o expresie a experienței trupului Lui; ci sunt pentru a dezvălui caracterul nedrept al omului după ce a știut multă vreme despre nesupunerea omului și corupția detestată a omenirii. Lucrarea pe care El o săvârșește este de a dezvălui omului firea Lui și de a-Şi exprima ființa. Doar El poate face această lucrare, nu este ceva ce poate fi săvârşit de o persoană în carne și oase. În ceea ce privește lucrarea Lui, omul nu poate distinge ce tip de persoană este El. De asemenea, omul nu e capabil să Îl clasifice pe El ca ființă creată în baza lucrării Lui. Ceea ce este El Îl face imposibil de clasificat drept o persoană creată. Omul Îl poate considera doar drept o persoană non-umană, dar nu știe în ce categorie să Îl includă, astfel că omul este silit să Îl încadreze în categoria lui Dumnezeu. Nu este complet nerezonabil ca omul să facă asta, deoarece El a lucrat mult în rândul oamenilor, fapt pe care omul nu este capabil să îl săvârșească.

Lucrarea pe care Dumnezeu o săvârșește nu reprezintă experiența trupului Lui; lucrarea pe care omul o săvârșește reprezintă experiența omului. Toată lumea vorbește despre experiența personală. Dumnezeu poate exprima direct adevărul, în timp ce omul poate exprima doar experiența corespondentă după experimentarea adevărului. Lucrarea lui Dumnezeu nu are reguli și nu este supusă restricţiilor temporale sau geografice. El poate exprima ce este El oricând, oriunde. El lucrează după cum dorește. Lucrarea omului are condiții și context; altfel, el nu este capabil să lucreze și nu este capabil să-și exprime cunoștințele cu privire la Dumnezeu sau experiența lui referitoare la adevăr. Trebuie doar să compari diferențele dintre acestea pentru a putea să-ţi dai seama dacă este lucrarea lui Dumnezeu sau lucrarea omului. Dacă nu există nicio lucrarea săvârșită de Dumnezeu Însuși și există doar lucrarea omului, vei ști că învățăturile oamenilor sunt mari, peste capacitățile celorlalți; tonul vocii lor, principiile în modul de gestionare a lucrurilor și experiența lor și maniera constantă de a lucra sunt inaccesibile altora. Voi toți îi admirați pe acești oameni cu umanitate superioară, dar nu puteți vedea din lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu cât de mare este umanitatea Lui. În schimb, El este obișnuit, iar atunci când lucrează, El este normal și real, dar și nemărginit pentru muritori, ceea ce îi face pe oameni să simtă un fel de venerație pentru El. Poate că experiența unei persoane în lucrarea sa este destul de mare sau imaginația și raționamentul acesteia sunt deosebit de dezvoltate, iar umanitatea sa este bună în special; acestea pot atrage doar admirația oamenilor, dar nu vor stârni venerație și teamă. Toţi oamenii îi admiră pe aceia care au capacitatea de a lucra și care au o experiență deosebit de profundă și pot practica adevărul, dar ei nu pot stârni venerație, doar admirație și invidie. Dar oamenii care au experimentat lucrarea lui Dumnezeu nu Îl admiră pe Dumnezeu, în schimb, ei simt că lucrarea Lui este inaccesibilă omului și este de nepătruns pentru om şi că este proaspătă și minunată. Când oamenii experimentează lucrarea lui Dumnezeu, primele lor cunoștințe despre El sunt că El este de nepătruns, înțelept și minunat și Îl venerează inconștient și simt misterul lucrării pe care o săvârșește El, care este inaccesibilă minții omului. Oamenii își doresc doar să fie capabili să-I îndeplinească cerințele, să-I satisfacă dorințele; ei nu își doresc să Îl depășească, deoarece lucrarea pe care El o săvârșește depășește gândirea și imaginația omului și nu poate fi săvârșită de om în locul Său. Nici măcar omul însuși nu își cunoaște imperfecțiunile, în timp ce El a deschis o cale nouă și a venit pentru a-l aduce pe om într-o lume mai nouă și mai frumoasă, astfel încât omenirea să facă un progres nou și să aibă un început nou. Ceea ce simte omul pentru El nu este admirație sau, mai degrabă, nu este numai admirație. Experiența lor cea mai profundă este venerație și dragoste, sentimentul lor este acela că Dumnezeu este cu adevărat minunat. El săvârșește lucrarea pe care omul este incapabil să o săvârșească, El spune lucrurile pe care omul este incapabil să le spună. Oamenii care au experimentat lucrarea Lui experimentează întotdeauna un sentiment indescriptibil. Oamenii cu experiențe mai profunde Îl iubesc în mod deosebit pe Dumnezeu. Ei simt întotdeauna frumusețea Lui, simt că lucrarea Lui este atât de înțeleaptă, de minunată, iar acest lucru generează o putere infinită asupra lor. Nu este teamă sau iubire ocazională și respect, ci un sentiment profund al compasiunii și toleranței lui Dumnezeu față de om. Totuși, persoanele care au experimentat mustrarea și judecata Lui simt că El este maiestuos și sacru. Chiar și persoanele care au experimentat mai mult din lucrarea Lui sunt, de asemenea, incapabile de a-L înțelege; toate persoanele care Îl venerează cu adevărat știu că lucrarea Lui nu este în concordanță cu noțiunile oamenilor, ci mereu se împotrivește noțiunilor lor. El nu are nevoie ca oamenii să-I ofere admirație deplină sau să dea impresia că se supun Lui ci, mai degrabă, să-L venereze şi să I se supună cu adevărat. În atât de multe dintre lucrările Lui, oricine cu experiență adevărată simte venerație pentru El, ceea ce este mai presus de admirație. Oamenii I-au văzut firea datorită lucrării lui de mustare și judecare și, astfel, Îl venerează în inimile lor. Menirea lui Dumnezeu este de a fi venerat și ascultat, deoarece ființa şi firea Lui nu sunt la fel ca acelea ale unei ființe create, ci sunt deasupra celor ale ființelor create. Dumnezeu nu este o ființă creată și doar El este vrednic de venerație și supunere; omul nu este calificat pentru aceasta. Deci, toate persoanele care au experimentat lucrarea Lui și Îl cunosc cu adevărat simt venerație pentru El. Cu toate acestea, aceia care nu renunță la noțiunile lor despre El, adică aceia care pur și simplu nu Îl privesc ca fiind Dumnezeu, nu au venerație pentru El și, chiar dacă Îl urmează, nu sunt cuceriți; sunt persoane neascultătoare prin natura lor. El săvârșește această lucrare pentru a face ca toate ființele create să Îl venereze pe Creator, să Îl adore și să se supună necondiționat stăpânirii Lui. Acesta este rezultatul final pe care toată lucrarea Lui vrea să îl obțină. Dacă oamenii care au experimentat o asemenea lucrare nu-L venerează pe Dumnezeu, nici măcar un pic, dacă nesupunerea lor din trecut nu se schimbă deloc, atunci acești oameni vor fi eliminați cu siguranță. Dacă atitudinea unei persoane față de Dumnezeu este doar de admirație sau respect de la distanță și nu Îl iubește câtuşi de puțin, aceasta este ceea ce primește o persoană incapabilă să-L iubească pe Dumnezeu, iar acelei persoane îi lipsesc condițiile de a fi desăvârşită. Dacă atâta muncă nu poate obține iubirea adevărată a unei persoane, acest lucru înseamnă că persoana nu L-a câștigat pe Dumnezeu și că nu urmărește sincer adevărul. O persoană care nu îl iubește pe Dumnezeu nu iubește adevărul și, astfel, nu Îl poate câștiga pe Dumnezeu, cu atât mai puțin nu pot să primească aprobarea lui Dumnezeu. Astfel de persoane, indiferent de cum au experimentat lucrarea Duhului Sfânt și, indiferent de cum au experimentat judecata, tot nu sunt capabile să Îl venereze pe Dumnezeu. Acestea sunt persoane a căror fire nu se poate scfhimba, care au o fire extrem de păcătoasă. Toți cei care nu Îl venerează pe Dumnezeu vor fi eliminați, vor fi pedepsiți și vor fi pedepsiți precum cei care fac rău, suferind mult mai mult decât cei care au săvârșit lucruri nedrepte.

Anterior:Diferența esențială dintre Dumnezeul întrupat și oamenii folosiți de Dumnezeu

Următorul:Dumnezeu este Domnul întregii creații

S-ar putea să vă placă și