Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să mă cunosc

de Miao Xiao, Coreea de Sud

Cuvintele lui Dumnezeu spun: „În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. […] Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul Se arată în trup). Citind cuvintele lui Dumnezeu, pot vedea că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă este făcută prin exprimarea adevărului pentru a ne judeca și purifica, astfel încât să ne putem cunoaște, prin cuvintele lui Dumnezeu, propriile naturi satanice și să vedem adevărul referitor la cât de profund am fost corupți de Satana. După aceea, suntem capabili să simțim remușcări, să ne urâm și să ne căim cu adevărat. Obișnuiam să cred că sunt un om cu umanitate bună, că sunt tolerantă și răbdătoare cu ceilalți și că, atunci când vedeam că cineva trece printr-o perioadă dificilă, făceam tot ce puteam să ajut. Credeam că sunt un om bun. Însă, după ce am acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și am experimentat judecata și revelația cuvintelor Sale, am văzut că, deși păream că mă comport bine la exterior și nu comiteam păcate evidente, în interior, aveam multe firi satanice: aroganță, falsitate, răutate. Nu mă puteam abține să nu acționez contrar adevărului și să mă împotrivesc lui Dumnezeu. Am văzut că fusesem atât de profund coruptă de Satana și că aveam nevoie, cu adevărat, de judecata și curățirea cuvintelor lui Dumnezeu.

Îmi amintesc că, în martie 2018, am avut datoria de a face videoclipuri în biserică. Eram nouă în echipă și am auzit-o pe o soră spunând că fratele Zhao, conducătorul echipei, era destul de sever și că avea standarde de lucru stricte. M-am gândit: „Să fii strict este un lucru responsabil și ne poate îndemna să ne facem datoria mai bine. Acesta este un lucru bun.” „De altfel”, m-am gândit, „sunt o persoană tolerantă și mă pot înțelege cu oricine. Nu-mi pot imagina că voi avea probleme lucrând cu fratele Zhao.”

Fratele Zhao a descărcat niște videoclipuri pe care să le analizăm pentru a ne ajuta să ne familiarizăm mai repede cu lucrarea, tratând lucruri ca estetica, lumina, compoziția cadrelor și coordonarea culorilor. Să învăț despre toate acestea era cam plictisitor pentru mine și îmi tot pierdeam atenția. M-am gândit: „E atât de multă informație încât o voi uita numaidecât. Voi învăța, încetul cu încetul, prin practică. Acum, ar fi mai bine să învățăm să facem videoclipuri mai bune, cu programe noi, ca să ne ajute să învățăm și să ne stârnească interesul.” Am menționat ideea mea, gândindu-mă că fratele Zhao o va lua în considerare, dar, spre surprinderea mea, m-a ascultat, iar apoi a spus foarte sever: „Învățarea acestor abilități profesionale este foarte importantă. Trebuie să le înțelegem pentru a putea face videoclipuri bune. Trebuie să ne orientăm și să o luăm pas cu pas. Să nu ne întindem mai mult decât ne e plapuma. Învățăm toate aceste lucruri pentru a ne face datoria bine. Adaptându-ne modul de gândire, vom fi mai motivați să învățăm și nu va părea plictisitor.” Imediat după ce a spus asta, ceilalți frați și surori s-au uitat la mine. Întreaga față și gâtul mi s-au făcut roșu aprins. Mi-era atât de rușine. M-am gândit: „Ce vor crede despre mine când tu îmi vorbești așa? Vor crede că nu mă implic în datoria mea? Cum îmi voi putea arăta fața după asta?” Dar apoi m-am gândit: „Nu pot fi atât de îngustă la minte. Fratele Zhao spune acest lucru în beneficiul nostru. Cum voi putea coopera în această datorie dacă sunt atât de meschină în toate?” De atunci, am început să învăț serios aceste abilități și am obținut destul de repede o înțelegere de bază asupra unor aspecte ale acestora. La scurt timp, mă simțeam destul de mândră, crezând că sunt de calibru bun și pot învăța lucrurile repede.

Într-o zi, fratele Zhao ne-a învățat cum să folosim un nou program. Eu mi l-am amintit imediat, dar alți frați și surori au trebuit să-l reia. Fratele Zhao l-a predat, cu răbdare, a doua oară, dar eu îmi pierdeam răbdarea. M-am gândit: „Ce-i așa de greu? Eu îl stăpânesc, nu e nevoie să-l repetăm.” Am început să răsfoiesc alte materiale. Văzând că nu prea mă concentram pe sarcina actuală, fratele Zhao a zis: „Soră, știi deja aceste lucruri? Vino și încearcă!” „Ce mare lucru e de făcut?” m-am gândit. „Pur și simplu nu mă crezi, nu?” Am încercat, plină de încredere, dar m-am blocat la jumătatea drumului. Nu știam ce să fac mai departe. Ceilalți frați și surori priveau, pur și simplu, de pe margine. Fața a început să-mi ardă. Chiar voiam să găsesc o gaură în care să mă târâi. Cu o expresie severă, fratele Zhao a spus: „Soră, ești prea arogantă, neprihănită de sine și, în general, neatentă la orice înveți. Cum poți să-ți faci datoria bine în felul acesta?” Nu am fost deloc de acord cu ceea ce a avut de spus. „Pur și simplu, nu mă placi, nu?” m-am gândit. „Nu întrebi pe nimeni altcineva, doar pe mine. Oare nu pentru că vrei să mă faci de râs? Și m-ai dojenit de față cu toată lumea; oare nu ca să-i faci pe toți ceilalți să creadă că sunt arogantă? Cum o să mă pot înțelege cu toată lumea după asta?” Cu cât mă gândeam mai mult la acest lucru, cu atât mai mult simțeam că fratele Zhao îmi cerea socoteală intenționat, că voia doar să mă facă de râs complet. Fără să vreau, am început să am prejudecăți față de el. De atunci, am început să-l evit fiind doar pe jumătate conștientă de asta. Când mă întreba ceva despre datoria mea, abia îl băgam în seamă, fiind, pur și simplu, evazivă. Mi-era teamă că mă va admonesta dacă descoperea și alte probleme în lucrarea mea. Dar cu cât încercam să-l evit, cu atât mă loveam de mai multe probleme și greșeli. Primeam constant atenționări și indicații de la el. Acest lucru chiar mă irita și mă făcea din ce în ce mai nemulțumită de fratele Zhao. M-am gândit: „Mereu mă faci de râs. Data viitoare când văd o greșeală de-a ta, o voi trâmbița, și eu, în fața tuturor, ca să guști din propria otravă.”

După o vreme, o altă soră s-a alăturat grupului nostru. I-am făcut orientarea de bază, iar când a venit vorba de fratele Zhao, mi-am vărsat toate părerile și prejudecățile despre el. M-am simțit puțin neliniștită după aceea, întrebându-mă dacă îl judec pe la spate. Dar apoi am privit lucrurile altfel. Îi ofeream părerea mea sinceră, altfel încât să poată ști ceva despre el și să-i trateze corespunzător punctele forte și slăbiciunile. Nu m-am mai gândit la acest lucru.

Curând, am auzit că o soră i-a spus unei conducătoare a bisericii despre câteva dintre problemele pe care fratele Zhao le avea în datoria lui. M-am gândit: „Acesta este un prilej să-mi împărtășesc și eu gândurile. Conducătoarea îl va trata, probabil, pe fratele Zhao, pe baza spuselor noastre, așa că, de data asta, acesta va ști cum e. Și poate că după ce va fi tratat, va fi chiar îndepărtat din datoria sa, astfel încât nu va mai trebui să-l văd zi de zi.” Cu acest gând în minte, i-am spus conducătoarei despre corupțiile și greșelile lui. M-am gândit că va fi înlocuit dar, surprinzător, câteva zile mai târziu când a făcut rezumatul evaluărilor tuturor, conducătoarea a spus că fratele Zhao a dat la iveală puțină corupție, dar că avea, de asemenea, conștiință de sine, că și-a asumat responsabilitatea pentru datoria sa și că putea face lucrare practică. I s-a permis să-și păstreze rolul de conducător de echipă. Am fost destul de dezamăgită când am auzit acest lucru. Mai târziu, conducătoarea m-a căutat pentru părtășie. „Soră, când am discutat problemele fratelui Zhao, tu i-ai menționat numai corupțiile și greșelile. Ai prejudecăți față de el? El este o persoană foarte directă, așa că atunci când vede pe cineva că face un lucru greșit sau contrar principiilor adevărului, trece direct la subiect. Câteodată face exces de zel, dar el vrea doar să ajute frații și surorile și să sprijine lucrarea bisericii. Nu putem avea o abordare greșită aici. Dacă îi dăm altă datorie, acest lucru ar perturba lucrarea bisericii. Când vorbim despre problemele fratelui Zhao, trebuie să analizăm dacă ceea ce spuneam și făceam era sau nu conform adevărului, dacă motivele noastre erau potrivite și ce corupție a fost amestecată în acest lucru...” Atenționarea conducătoarei m-a făcut să mă gândesc că e posibil să am o problemă serioasă. Mi-am amintit cum mă comportasem cât timp îmi făcusem datoria alături de fratele Zhao și m-am simțit puțin neliniștită. Mi-am adus starea înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune.

Mai târziu, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Aceia dintre frați și surori care întotdeauna dau frâu liber negativității sunt lacheii Satanei și deranjează biserica. Acești oameni trebuie într-o zi să fie expulzați și eliminați. În credința lor în Dumnezeu, dacă oamenii nu păstrează înăuntrul lor o inimă care dă slavă lui Dumnezeu, dacă ei nu au o inimă care Îl ascultă pe Dumnezeu, atunci nu numai că nu vor putea face vreo lucrare pentru Dumnezeu, ci, din contră, vor deveni oameni care deranjează lucrarea lui Dumnezeu și care Îl sfidează pe Dumnezeu. Când cineva care crede în Dumnezeu nu Îl ascultă pe Dumnezeu sau nu Îl slăvește pe Dumnezeu, ci Îl sfidează, atunci aceasta este cea mai mare rușine pentru un credincios. […] Dumnezeu este întotdeauna în inimile celor care cred cu adevărat în El şi ei poartă întotdeauna înăuntrul lor o inimă care Îl slăvește și Îl iubește pe Dumnezeu. Cei care cred în Dumnezeu trebuie să facă lucrurile cu o inimă prevăzătoare şi prudentă şi tot ceea ce ei fac ar trebui să fie în conformitate cu cerinţele lui Dumnezeu şi să poată să mulţumească inima lui Dumnezeu. Nu ar trebui să fie încăpăţânaţi, făcând tot ceea ce le place; aceasta nu se potrivește unei însușiri evlavioase. Oamenii nu pot să etaleze steagul lui Dumnezeu şi să alerge înnebuniți cu el peste tot, mândrindu-se și înșelând pretutindeni; această acţiune este cel mai rebel comportament. Familiile au reguli şi naţiunile au legi; nu stau astfel lucrurile cu atât mai mult în casa lui Dumnezeu? Nu sunt standardele și mai stricte? Nu sunt şi mai multe decrete administrative? Oamenii sunt liberi să facă ceea ce doresc, dar decretele administrative ale lui Dumnezeu nu pot fi schimbate după bunul plac. Dumnezeu este un Dumnezeu care nu permite oamenilor să Îl jignească […]” („Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu au tăiat în carne vie. Am putut vedea că firea lui Dumnezeu nu admite ofensă, că există decrete administrative în casa lui Dumnezeu și că El are cerințe. Dacă cineva vorbește și se poartă fără venerație față de Dumnezeu, răzvrătindu-se ca un necredincios, judecându-i, în secret, pe alții, semănând discordie, formând clici și perturbând viața bisericii, atunci acea persoană este un slujitor al Satanei. Dumnezeu nu-i va permite niciodată unui asemenea om să rămână în biserică. M-am gândit la propriul comportament și la ce am dat la iveală în datoria mea alături de fratele Zhao. Avusesem prejudecăți față de el numai pentru că arătase o greșeală de-a mea în fața celorlalți, rănindu-mi mândria. Mi-am vărsat, de asemenea, prejudecățile despre el unei noi surori și l-am judecat pe la spate, încercând s-o atrag de partea mea și să-l izolez pe el. Când am auzit că altcineva raporta problemele din datoria acestuia, am profitat de ocazie ca să-l arăt cu degetul, dorind să fie înlocuit de conducătoarea bisericii și trimis la plimbare. Oare nu arătam o fire malefică și satanică? Cum era aceea asemănarea unei persoane de credință? Mi-am dat seama că, arătând greșelile și neajunsurile din datoria mea, fratele Zhao era responsabil pentru lucrarea casei lui Dumnezeu și că a făcut acest lucru ca să mă ajute. Dar am ajuns să am prejudecăți față de el pentru că acest lucru îmi rănise simțul mândriei. Am tot încercat să găsesc ceva împotriva lui, judecându-l și semănând zâzanie, sperând că va fi obligat să plece. Ce fel de rol jucam? Oare nu perturbam și sabotam lucrarea casei lui Dumnezeu? Oare nu eram slujitoarea Satanei? Acest gând m-a înspăimântat. Dacă acest lucru n-ar fi fost analizat de conducătoarea bisericii pe baza principiilor adevărului și dacă nu l-ar fi menținut în datoria lui, lucrarea echipei ar fi fost afectată. Am regretat, mi-am făcut reproșuri și m-am simțit puțin vinovată față de fratele Zhao. Am văzut că îmi lipsea, cu desăvârșire, umanitatea. Dacă nu ar fi fost judecata și revelația aspre ale cuvintelor lui Dumnezeu, atunci pe cât de amorțită eram, nu aș fi reflectat asupra mea și nu m-aș fi cunoscut deloc. Aș fi continuat să fac rău și să perturb lucrarea bisericii, iar Dumnezeu m-ar fi urât și eliminat. Mi-am dat seama, în cele din urmă, cât de periculos ar fi dacă firea mea malefică și satanică nu ar fi fost rezolvată. Am început să reflectez asupra lucrurilor, întrebându-mă care este adevărata rădăcină a firii satanice pe care o dădusem la iveală.

Mai târziu, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Născut pe un pământ atât de murdar, omul a fost grav influențat de societate, a fost influențat de etici feudale și educat la «instituții de învățământ superior». Gândirea înapoiată, moralitatea coruptă, perspectiva plină de răutate asupra vieții, filozofia josnică, existența aceasta fără nicio valoare, stilul de viață și obiceiurile depravate – toate aceste lucruri au pătruns adânc în inima omului și i-au subminat și atacat grav conștiința. Drept rezultat, omul este și mai departe de Dumnezeu și I se împotrivește Lui mai mult ca niciodată. Firea omului devine mai vicioasă pe zi ce trece și nu există nicio singură persoană care va renunța de bunăvoie la ceva pentru Dumnezeu, nicio singură persoană care Îl va asculta de bunăvoie pe Dumnezeu și, mai mult chiar, nicio singură persoană care va căuta de bunăvoie arătarea lui Dumnezeu. În schimb, sub domeniul Satanei, omul nu face altceva decât să caute plăcere, să se dedea corupției trupului într-o lume plină de noroi. Chiar și când aud adevărul, cei care trăiesc în întuneric nu se gândesc la cum să îl pună în practică, nici nu sunt înclinați să Îl caute pe Dumnezeu, chiar dacă I-au văzut arătarea. Cum ar putea o omenire atât de depravată să aibă vreo șansă la mântuire? Cum ar putea o omenire atât de decăzută să trăiască în lumină?” („A avea o fire neschimbată înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup). „Oamenii gândesc astfel: «Dacă n-ai să fii amabil, atunci nici eu nu voi fi corect! Dacă ești nepoliticos cu mine, atunci și eu voi fi nepoliticos cu tine! Dacă nu mă tratezi cu demnitate, de ce te-aș trata eu cu demnitate?» Ce fel de gândire este aceasta? Nu este o gândire răzbunătoare? În opinia unei persoane obișnuite, nu este viabil acest tip de perspectivă? «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte»; «ca să-ți plătesc cu aceeași monedă» – în rândul necredincioșilor, toate acestea sunt raționamente rezonabile și se conformează întru totul noțiunilor umane. Totuși, în calitate de persoană care crede în Dumnezeu – ca persoană care caută să înțeleagă adevărul și caută o schimbare a firii – ai spune că astfel de cuvinte sunt corecte sau greșite? Ce ar trebui să faci pentru a le deosebi? De unde provin astfel de lucruri? Acestea provin din natura răuvoitoare a Satanei; ele conțin venin și adevărata față a Satanei, în toată răutatea și urâțenia sa. Conțin însăși esența acelei naturi. Care este caracterul perspectivelor, gândurilor, expresiilor, vorbirii și chiar al acțiunilor care conțin esența acelei naturi? Nu sunt ale Satanei? Sunt aceste aspecte ale Satanei în conformitate cu umanitatea? Sunt ele în concordanță cu adevărul sau cu realitatea adevărului? Sunt acestea acțiunile pe care ar trebui să le facă adepții lui Dumnezeu și gândurile și punctele de vedere pe care ar trebui să le aibă?” („Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos”). Am înțeles din cuvintele lui Dumnezeu că a arăta această fire malefică și satanică și a face acest fel de lucru inuman, nu însemna că arătam doar o corupție trecătoare, ci că eram controlată de otrăvurile și natura Satanei. Prin educația națională și prin condiționarea socială, Satana scufundă oamenii în atât de multe otrăvuri, cum ar fi: „Nu vom ataca decât dacă suntem atacaţi; dacă suntem atacaţi, cu siguranţă vom contraataca”, „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”, și „ca să-ți plătesc cu aceeași monedă”. Corupți și otrăviți de aceste filosofii satanice, oamenii devin din ce în ce mai aroganți, egoiști, înșelători, vicleni și devin dispuși să recurgă la orice mijloace pentru a-și apăra propriile interese și imaginea. Oamenii nu pot interacționa cum se cuvine, nu au nicio înțelegere și, cu atât mai puțin, răbdare. De îndată ce cuvintele sau acțiunile unei alte persoane le afectează interesele, ajung să aibă prejudecăți împotriva acesteia, disprețuind-o, excluzând-o sau chiar răzbunându-se. Este la fel ca PCC. Pentru a-și menține dictatura și a-și proteja imaginea de „măreț, glorios și corect”, nimănui nu i se permite să-i dea la iveală faptele rele, indiferent de numărul acestora. Oamenii pot doar să-i cânte osanale. Oricine spune adevărul și demască Partidul Comunist, aducând prejudicii imaginii sale „glorioase”, va fi, cu siguranță, pedepsit. Bagă la închisoare oamenii pe baza a tot felul de acuzații inventate și chiar îi omoară pentru a-i reduce la tăcere. Am fost otrăvită de toxinele marelui balaur roșu de când eram mică și sunt plină de firi satanice. Sunt atât de arogantă, nu accept adevărul și nu-i las pe alții să-mi dea la iveală corupția. Nu mă pot înțelege cu cineva care îmi compromite interesele și chiar îl tratez ca pe un dușman înverșunat. Când fratele Zhao a îndrăznit să fie cinstit, să-mi sublinieze adevăratele neajunsuri, nu numai că nu am reușit să mă comport cum se cuvine, să accept cu umilință ajutorul lui, ci am început să-i port ranchiună pentru că mi-a afectat reputația și statutul. Am bârfit, l-am subminat și abia așteptam să fie înlocuit. Mă purtam ca un lacheu al Satanei fără ca măcar să-mi dau seama, perturbând lucrarea bisericii. Abia atunci am văzut cât de profund mă corupsese Satana. Eram, prin natura mea, arogantă, vicleană, egoistă și rea. Mi-am dat la iveală numai firea satanică fără o asemănare umană potrivită. Am văzut că, dacă firea mea satanică nu era rezolvată, eram condamnată să fiu distrusă de Dumnezeu. Acum știu că, înainte, când mă considerasem tolerantă, răbdătoare cu ceilalți și de o umanitate bună, era din cauză că interesele mele personale nu fuseseră afectate, dar de îndată ce au fost, natura mea satanică s-a arătat. Am început să mă urăsc din ce în ce mai mult. Nu mai voiam să trăiesc în cadrul firii mele satanice și să mă mai împotrivesc lui Dumnezeu. Apoi, I-am spus o rugăciune de căință lui Dumnezeu, dispusă să caut adevărul, să accept judecata și curățirea cuvintelor lui Dumnezeu și să mă lepăd de îndată de firea mea satanică.

Puțin mai târziu, am citit acest lucru în cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă oamenii, în credința lor în Dumnezeu, nu trăiesc constant înaintea Lui, atunci nu vor reuși să aibă nicio venerație pentru El și, astfel, vor fi incapabili să se ferească de rău. Aceste lucruri se leagă unul de celălalt. Dacă inima ta trăiește adeseori înaintea lui Dumnezeu, vei fi ținut în frâu și te vei teme de Dumnezeu în multe aspecte. Nu vei merge prea departe și nu vei face niciun lucru care e imoral. Nu vei face ceea ce este detestat de Dumnezeu și nu vei vorbi cuvinte care nu au niciun sens. Dacă accepţi supravegherea lui Dumnezeu și disciplina Lui, vei evita să faci multe lucruri rele. Ca atare, nu te vei fi ferit de rău, nu-i așa?” („Doar dacă trăiești înaintea lui Dumnezeu în orice vreme poți păși pe calea mântuirii” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Am văzut, din cuvintele lui Dumnezeu, că este absolut crucial să ai venerație față de Dumnezeu în credință. Trebuie să trăim întotdeauna înaintea lui Dumnezeu și să acceptăm că Dumnezeu ne cercetează cuvintele și acțiunile. Chiar dacă este greu de acceptat sau ne putem simți potrivnici când un lucru ne afectează interesele, cu inima plină de venerație față de Dumnezeu, prin rugăciune, putem să ne lăsăm deoparte, să căutăm adevărul, să ne concentrăm pe lucrarea casei lui Dumnezeu și pe datoria noastră și să nu ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu sau să ne împotrivim Lui. Odată ce am început să practic conform cuvintelor lui Dumnezeu, am renunțat, încetul cu încetul, la prejudecățile mele față de fratele Zhao, am considerat că, dacă îmi sublinia problemele, mă putea ajuta să evoluez și că făcea asta ca să obținem rezultate mai bune în datoria noastră. Acum, când întâmpin o problemă, pot să-i cer sfatul gândind corect și, datorită sugestiilor și ajutorului său, mi-am îmbunătățit punctele slabe. Am început să mă descurc mai bine în datoria mea și m-am simțit liniștită și împăcată. Numai prin judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, am putut să experimentez această schimbare. Am văzut cât de practică este lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii.

Anterior: Cum să-ți privești datoria

Înainte: A trăi înaintea lui Dumnezeu

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Eliberarea inimii

deZheng Xin, Statele Unite Dumnezeu Atotputernic spune: „Lucrarea făcută de Dumnezeu în această epocă este în principal furnizarea...

Întorcându-mă acasă

de Muyi, Coreea de Sud „Iubirea abundentă a lui Dumnezeu este acordată necondiționat omului, îl înconjoară; omul este naiv și inocent, fără...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte