Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Judecata începe de la Casa lui Dumnezeu

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Dumnezeu Însuși, Unicul (V)

Sfințenia lui Dumnezeu (II)

Frați și surori, haideți să cântăm un imn astăzi. Găsiți unul care vă place și pe care l-ați cântat adesea înainte. (Am dori să cântăm un imn al cuvântului lui Dumnezeu „Dragostea pură fără cusur.”)

1. „Iubirea” se referă la o emoție care este pură și fără cusur, în care îți folosești inima pentru a iubi, a simți și a fi grijuliu. În dragoste, nu există niciun fel de condiții, obstacole și distanțe. În dragoste, nu există nicio bănuială, nicio înșelăciune și nicio viclenie. În dragoste, nu există nicio distanță și nimic necurat. Dacă iubești, atunci nu vei înșela, nu te vei plânge, nu vei trăda, nu te vei răzvrăti, nu vei pretinde și nu vei căuta să câștigi ceva sau să obții o anumită sumă.

2. „Iubirea” se referă la o emoție care este pură și fără cusur, în care îți folosești inima pentru a iubi, a simți și a fi grijuliu. În dragoste, nu există niciun fel de condiții, obstacole și distanțe. În dragoste, nu există nicio bănuială, nicio înșelăciune și nicio viclenie. În dragoste, nu există nicio distanță și nimic necurat. Dacă iubești, atunci te vei sacrifica cu bucurie și vei îndura greutăți și vei deveni compatibil cu Dumnezeu. Vei renunța la toate pentru Dumnezeu: familia ta, viitorul tău, tinerețea și căsnicia ta. În caz contrar, dragostea ta nu ar fi deloc dragoste, ci mai degrabă înșelăciune și trădare!

Acest cântec a fost unul bine ales. Vă place să cântați această melodie? (Da.) Ce simțiți după ce o cântați? Puteți simți acest fel de dragoste în interiorul vostru? (Nu tocmai, încă). Ce parte a cântecului te impresionează cel mai profund? („În dragoste, nu există niciun fel de condiții, obstacole și distanțe. În dragoste, nu există nicio bănuială, nicio înșelăciune și nicio viclenie. În dragoste, nu există nicio distanță și nimic necurat.” Dar, în interiorul meu, văd încă multă necurăție și, de asemenea, acolo unde încerc să fac înțelegeri cu Dumnezeu, văd situații în care eu nu corespund, astfel că astăzi, atunci când mă gândesc la mine, într-adevăr nu am atins un tip de iubire care este pură și fără cusur.) Dacă nu ai atins un fel de dragoste care este pură și fără cusur, atunci ce fel de dragoste ai? Ce nivel de dragoste ai în interiorul tău? (Sunt doar în stadiul în care sunt dispus să caut și tânjesc.) Ce nivel ai atins, bazându-te pe statura ta și folosindu-ți propriile cuvinte din experiența personală? Ai înșelăciune, ai plângeri? Ai cerințe în inima ta, există lucruri pe care le vrei și le dorești de la Dumnezeu? (Da, sunt aceste lucruri denaturate.) În ce împrejurări apar? (Când situația, pe care Dumnezeu a stabilit-o pentru mine, nu se potrivește cu ideile mele despre ce ar trebui să fie sau când dorințele mele nu au fost îndeplinite, voi arăta acest fel de fire stricată.) Cântați adesea această melodie? Puteți discuta cum înțelegeți „iubirea pură fără cusur”? Și de ce Dumnezeu definește dragostea în acest fel? (Îmi place foarte mult acest cântec pentru că pot vedea cu adevărat că aceasta este o iubire completă. Cu toate acestea, mă simt destul de departe de acest standard. Acum sunt doar în stadiul în care sacrific anumite lucruri și suport un anumit preț căutând adevărul, dar de îndată ce ceva influențează propriul meu viitor și destin, simt un conflict interior. Văd că am puțină încredere în Dumnezeu.) (Acum simt că sunt încă foarte departe de a obține dragostea adevărată. Există câteva lucruri în care am reușit să avansez spre ea. O cale prin care eu fac acest lucru este puterea pe care mi-o dau cuvintele lui Dumnezeu și o altă cale este aceea că, în aceste situații, conlucrez cu Dumnezeu prin rugăciune. Cu toate acestea, atunci când dragostea implică părerile mele despre existență, uneori nu le pot depăși.) Te-ai gândit vreodată la lucrurile care ar putea să te blocheze în acea perioadă în care nu le poți depăși? Te-ai autoexaminat în legătură cu aceste probleme? (Da, m-am autoexaminat și, în cea mai mare parte, propria-mi mândrie și vanitate, precum și așteptările legate de viitorul și destinul meu, reprezintă un mare impediment.) Te-ai gândit vreodată de ce ar fi astfel când viitorul și destinul tău devin o mare piedică pentru tine? Ce vrei de la destinul și de la viitorul tău? (Nu sunt pe deplin lămurit despre această problemă. Uneori mă confrunt cu anumite medii în care simt că nu am un viitor sau un destin sau, câteodată, simt chiar că nu am o destinație atunci când sunt demascat de către Dumnezeu. În aceste perioade mă simt foarte slab și simt că acest lucru a devenit propria mea piedică enormă. Prin rugăciune și după o perioadă de experiență, această stare a mea poate ajunge la un punct de cotitură, dar mă simt adesea tulburat de această problemă.) Când spui „viitor și destin”, la ce te referi mai precis? Poți indica ceva anume? Este o imagine sau ceva ce ți-ai închipuit sau este ceva ce ai putea vedea efectiv? Este un lucru real? Voi toți, fiecare în inima sa, ar trebui să vă gândiți la ce anume se referă preocuparea din inima voastră referitoare la viitorul și destinul propriu? (Este preocuparea de a fi mântuit, de a supraviețui și speranța de a deveni treptat potrivit pentru a fi folosit de Dumnezeu și de a-mi îndeplini, prin acest proces, datoria la înălțimea standardelor. Cu toate acestea, sunt deseori expus de Dumnezeu în aceste zone și simt că nu corespund, de parcă n-aș avea niciun viitor.) Alți frați și alte surori ar trebui să discute despre cum înțeleg ei „iubirea pură fără cusur”? (Nu există nimic necurat de la individ, iar acestea nu sunt controlate de viitorul și destinul lui. Indiferent de modul în care Se comportă Dumnezeu cu ei, aceștia sunt capabili să se supună pe deplin lucrării Lui, precum și să asculte de orchestrarea Sa și să-L urmeze chiar până la sfârșit. Numai acest mod de a-L iubi pe Dumnezeu este iubire pură și fără cusur. Doar atunci când mă compar cu acest lucru, descopăr că, în cei câțiva ani în care am crezut în Dumnezeu, poate că, în aparență, am sacrificat anumite lucruri sau am suportat un anumit preț, dar nu am putut să-mi dăruiesc Lui, cu adevărat, inima. Când Dumnezeu mă dezvăluie, simt ca și cum aș fi fost caracterizat drept cineva care nu poate fi mântuit și că trăiesc în această stare negativă. Văd că îmi îndeplinesc datoria, dar, în același timp, încerc să negociez cu Dumnezeu și nu pot să-L iubesc cu toată inima, iar eu mă gândesc mereu la destinația mea, la viitorul și destinul meu.)

Se pare că ați cântat deseori această melodie și aveți o oarecare înțelegere a acesteia și că există unele legături cu experiențele voastre actuale. Cu toate acestea, aproape toată lumea are niveluri diferite de acceptare a fiecărei fraze din cântecul „Dragostea pură fără cusur”. Unii oameni sunt dornici, alți oameni caută să-și lase deoparte viitorul, alții, să-și lase deoparte familiile, iar unii nu caută să primească nimic. Totuși, alții își impun lor înșiși să nu aibă nicio înșelăciune, nicio plângere și să nu se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. De ce ar vrea El să sugereze acest tip de dragoste și să ceară ca oamenii să-L iubească în felul acesta? Acesta este un tip de dragoste pe care îl pot obține oamenii? Adică, oamenii sunt capabili să iubească astfel? Oamenii pot vedea că nu sunt în stare, pentru că nu au deloc acest tip de dragoste. Când ei nu au și nu cunosc dragostea în esență, Dumnezeu rostește aceste cuvinte, care lor nu le sunt familiare. Pentru că oamenii trăiesc în această lume și în firea lor coruptă, dacă ei ar avea acest fel de iubire sau ar putea să dețină acest tip de dragoste, fără a avea cereri și solicitări, fiind dispuși să se dăruiască, să îndure suferință și să renunțe la tot ce au, cum ar fi privit de ochii altor oameni cineva care deține acest tip de dragoste? Aceea nu ar fi o persoană desăvârșită? (Ba da.) Există o astfel de persoană desăvârșită în această lume? Nu există, nu-i așa? Bineînțeles că acest tip de persoană nu există în această lume, decât dacă ar trăi într-un vid, nu-i așa? Prin urmare, unii oameni – prin experiențele lor – investesc un mare efort pentru a fi cum au descris aceste cuvinte. Ei se ocupă de ei înșiși, se abțin și chiar se leapădă de ei înșiși în mod constant: îndură suferințe și renunță la concepțiile greșite pe care le-au avut. Renunță la modurile în care au fost răzvrătiți față de Dumnezeu, la dorințele și nevoile lor. Dar, în cele din urmă, ei tot nu pot îndeplini acele cerințe. De ce se întâmplă acest lucru? Dumnezeu spune aceste lucruri ca să le ofere oamenilor un standard de urmat, astfel încât oamenii vor cunoaște nivelul cerut de Dumnezeu pentru ei. Dar El spune vreodată că oamenii trebuie să obțină acest lucru imediat? Spune El vreodată în cât timp oamenii trebuie să realizeze acest lucru? (Nu.) Dumnezeu spune vreodată că oamenii trebuie să-L iubească în felul acesta? Acest pasaj spune acest lucru? Nu, nu spune. Dumnezeu doar le spune oamenilor despre dragostea la care S-a referit. Care sunt cerințele Lui de la oamenii care pot să-L iubească și să-L abordeze în felul acesta? Nu este necesar să le atingi deodată sau imediat, deoarece oamenii nu pot face acest lucru. V-ați gândit vreodată ce fel de condiții trebuie să îndeplinească oamenii pentru a iubi în acest fel? Dacă oamenii citesc frecvent aceste cuvinte, vor avea această iubire încetul cu încetul? (Nu.) Atunci care sunt condițiile? În primul rând, cum pot fi eliberați oamenii de bănuieli legate de Dumnezeu? (Numai oamenii cinstiți pot realiza acest lucru.) Dar despre eliberarea de înșelăciune? (De asemenea, ei trebuie să fie oameni cinstiți.) Să fie cineva care nu vrea să trateze cu Dumnezeu? Aceea, de asemenea, trebuie să fie o persoană cinstită. Ce spui despre lipsa de viclenie? La ce se referă când spune că nu există nicio alegere în dragoste? Se referă toate la faptul de a fi o persoană cinstită? Aici, există o mulțime de detalii; abilitatea lui Dumnezeu de a aduce în discuție sau de a defini acest fel de dragoste, ca să spun astfel, ce confirmă acest lucru? Putem spune că Dumnezeu posedă acest fel de dragoste? (Da.) Unde vedeți aceasta? (În dragostea pe care El o are pentru om.) Este condiționată dragostea Lui față de om? (Nu.) Există bariere sau distanță între Dumnezeu și om? (Nu.) Oare are El bănuieli despre om? (Nu.) Dumnezeu observă omul și îl înțelege cu adevărat. Este El înșelător față de om? (Nu.) Oare inima sau substanța lui Dumnezeu ar fi atât de desăvârșite întrucât El vorbește atât de perfect despre această dragoste? (Da.) Oare oamenii au descris vreodată dragostea în acest fel? În ce condiții a definit omul dragostea? Cum vorbește el despre aceasta? Este ea generoasă sau darnică? (Da.) Această definiție a dragostei este simplă și lipsită de substanță.

Definirea dragostei de către Dumnezeu și modul în care El vorbește despre ea sunt legate de un aspect al substanței Sale, dar care anume? Ultima oară am împărtășit despre un subiect foarte important, este un subiect pe care oamenii l-au discutat adeseori și despre care au adus vorba înainte și este un cuvânt care apare adesea în cursul credinței în Dumnezeu. Totuși, este un cuvânt care pare atât familiar cât și ciudat pentru oameni. Dar de ce se întâmplă acest lucru? Este un cuvânt care vine din limbajele oamenilor, iar, printre oameni, definiția lui este deopotrivă distinctă și nedeslușită. Care este acest cuvânt? (Sfințenie.) Sfințenia: acesta a fost ultimul subiect pe care l-am împărtășit. Am discutat puțin despre acest subiect, dar părtășia noastră a fost incompletă. Bazându-ne pe partea despre care am discutat ultima dată, a primit toată lumea o nouă înțelegere despre substanța sfințeniei lui Dumnezeu? (Da.) Care credeți că a fost noua înțelegere? Adică, ce anume din acea înțelegere sau din acele cuvinte v-a făcut să simțiți că înțelegerea voastră despre sfințenia lui Dumnezeu a fost diferită sau diversă de ceea ce am împărtășit despre acest subiect? V-a lăsat o impresie? (Dumnezeu spune că ceea ce simte în inima Lui este pur. Acesta este un aspect al sfințeniei.) Aceasta este o parte din ea, mai este ceva de adăugat? (Există sfințenie când Dumnezeu este mânios față de om; acest lucru este fără cusur.) (În autoritatea lui Dumnezeu văd perfecțiunea, loialitatea, înțelepciunea și stăpânirea Sa asupra tuturor lucrurilor. Înțeleg aceste lucruri.) „Stăpânirea peste toate lucrurile”, care este despre autoritatea lui Dumnezeu; acum vorbim despre sfințenia Sa. (În ceea ce privește sfințenia Lui, înțeleg că, în firea Sa dreaptă, există mânia și mila Lui; acest lucru a lăsat asupra mea o impresie foarte puternică. Firea Sa dreaptă este unică; în trecut nu am avut o astfel de înțelegere sau astfel de definiție pentru ea. Dar în părtășia Ta, ai discutat că mânia lui Dumnezeu este diferită de mânia omului. Este ceva ce nicio creație nu deține. Mânia Sa este un lucru pozitiv și de principiu; este trimis datorită substanței Lui inerente. Este pentru că El vede ceva negativ și, astfel, Își eliberează mânia. Mila lui Dumnezeu este, de asemenea, ceva ce nicio creație nu deține. Chiar dacă omul are fapte bune sau acțiuni drepte, care sunt considerate asemănătoare cu mila, ele sunt necurate și există un motiv în spatele lor. Unele tipuri de așa-numită milă sunt chiar false și goale. Dar am văzut mântuirea lui Dumnezeu, atunci când El arată milă oamenilor, iar această îndurare pune omul direct pe cărarea spre mântuire. Ea pune oamenii pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu, astfel încât ei să primească destinația lor minunată. Deci, mila Sa este deținută de substanța Lui. Chiar dacă Dumnezeu ar distruge un oraș datorită mâniei Lui, pentru că El are o substanță miloasă, ar putea în orice moment sau loc să arate îndurare pentru a mântui și a proteja oamenii din acel oraș. Aceasta este înțelegerea mea.) Tu ai o oarecare înțelegere a firii drepte a lui Dumnezeu.

Subiectul nostru astăzi este sfințenia lui Dumnezeu. Oamenii conectează adesea firea Lui dreaptă cu sfințenia Sa, iar ei toți au auzit și au cunoscut ceva despre firea Sa dreaptă. În plus, mulți oameni vorbesc adesea despre sfințenia lui Dumnezeu împreună cu firea Sa dreaptă, spunând că firea Lui dreaptă este sfântă. Toată lumea este familiarizată cu cuvântul „sfânt”, iar el este un cuvânt folosit în mod obișnuit, dar, cu privire la conotațiile acestui cuvânt, ce manifestări ale sfințeniei lui Dumnezeu sunt capabili oamenii să vadă? Ce pot recunoaște oamenii din ce a dezvăluit El? Mi-e teamă că este ceva ce nu cunoaște nimeni. Spunem că firea lui Dumnezeu este dreaptă, dar apoi, pare puțin nedeslușit, puțin derutant dacă iei firea Sa dreaptă și spui că este sfântă; de ce este astfel? Spui că firea Lui este dreaptă sau că este sfântă, deci, în inima voastră, cum caracterizați sfințenia Sa, cum o înțelegeți? Adică, ce anume vor recunoaște oamenii ca fiind sfânt din ce a dezvăluit Dumnezeu sau din tot ceea ce are și este El? Te-ai gândit înainte la aceasta? Ceea ce am văzut este că oamenii adesea spun cuvinte utilizate în mod obișnuit sau au fraze care sunt rostite în mod repetat, totuși, ei nici măcar nu știu ce spun. Acela este doar modul în care toată lumea spune aceasta, iar ei o spun în mod obișnuit, astfel că devine o expresie stabilită. Cu toate acestea, dacă ar fi să investigheze și să studieze cu adevărat detaliile, ar afla că nu știu care este înțelesul real sau la ce se referă. La fel ca și cuvântul „sfânt”, nimeni nu știe exact la ce aspect al substanței lui Dumnezeu fac referire oamenii atunci când vorbesc despre sfințenia Sa. În ceea ce privește reconcilierea cuvântului „sfânt” cu Dumnezeu, nimeni nu știe, iar inimile oamenilor sunt confuze și modul în care recunosc că El este sfânt este generalizat. Dar cum este Dumnezeu sfânt? Știe cineva? Nimănui nu îi este destul de clară această problemă. Astăzi vom avea părtășie pe tema reconcilierii cuvântului „sfânt” cu Dumnezeu, astfel încât oamenii să poată vedea conținutul real al substanței sfințeniei Lui, iar acest lucru îi va împiedica pe unii oameni să folosească în mod obișnuit acest cuvânt cu nepăsare și să spună lucrurile la întâmplare, atunci când nu știu ce înseamnă sau chiar dacă acestea sunt sau nu corecte și exacte. Dintotdeauna, oamenii au spus acest lucru astfel; tu l-ai spus, eu l-am spus și a devenit un fel de a vorbi și, în acest mod, oamenii au întinat fără să-și dea seama cuvântul „sfânt”.

În ceea ce privește cuvântul „sfânt”, la prima vedere pare foarte ușor de înțeles, nu? Cel puțin, oamenii cred că vorba „sfânt” înseamnă a fi curat, imaculat, sacru și pur, sau există unii oameni care asociază cuvântul „sfânt” cu „dragostea”, în imnul „Dragostea pură fără cusur”, pe care tocmai l-am cântat acum, ceea ce este corect; aceasta este o parte a cuvântului „sfânt”. Dragostea lui Dumnezeu face parte din substanța Lui, dar nu este totalitatea ei. Totuși, în opiniile oamenilor, ei văd cuvântul și tind să-l asocieze cu lucruri pe care ei înșiși le consideră pure și curate sau cu lucruri pe care ei, personal, le consideră ca fiind imaculate sau nepătate. De exemplu, unii oameni au spus că floarea de lotus este curată; cum au ajuns oamenii să definească astfel floarea de lotus? (Această floare crește în noroi și, totuși, înflorește fără pată.) Ea înflorește fără pată din apa murdară, astfel că oamenii au început să folosească cuvântul „sfânt” pentru floarea de lotus. Unii oameni au văzut povești de dragoste pe care ceilalți le-au făcut sfinte sau ar putea vedea niște vrednici protagoniști inventați ca fiind sfinți. În plus, unii considerau oamenii din Biblie sau alții despre care s-au scris în cărți spirituale – cum ar fi sfinți, apostoli sau alții care L-au urmat cândva pe Dumnezeu în timp ce-Și făcea lucrarea – ca având experiențe spirituale sfinte. Acestea toate sunt lucruri imaginate de oameni, iar acestea sunt concepții deținute de aceștia. De ce există oameni care dețin asemenea concepții? Există un motiv și este foarte simplu: este pentru că oamenii trăiesc în firi corupte și locuiesc într-o lume a răului și a mizeriei. Tot ceea ce ei văd, tot ceea ce ating, tot ceea ce experimentează este răul și corupția Satanei, precum și uneltirile, conflictele interne și războiul care apar între oameni sub influența acestuia. De aceea, chiar atunci când Dumnezeu Își realizează lucrarea în oameni și chiar atunci când le vorbește și Își dezvăluie firea și substanța, ei nu sunt în stare să cunoască sau să vadă care este sfințenia și substanța Sa. Oamenii spun adesea că Dumnezeu este sfânt, dar nu au deloc o înțelegere adevărată; ei spun doar cuvinte goale. Pentru că oamenii trăiesc în mijlocul mizeriei și a corupției și sunt în sfera Satanei, ei nu văd lumina, nu știu nimic despre lucruri pozitive și, în plus, nu cunosc adevărul. De aceea, nimeni nu știe cu adevărat ce înseamnă sfânt. Acestea fiind spuse, există oare lucruri sfinte sau oameni sfinți în această umanitate coruptă? (Nu.) Putem spune cu certitudine că nu există, pentru că numai substanța lui Dumnezeu este sfântă.

În ceea ce privește sfințenia substanței lui Dumnezeu, ultima oară am împărtășit puțin despre ea și aceasta a servit drept sursă de inspirație pentru cunoașterea oamenilor despre sfințenia Lui, dar nu este suficient. Aceasta nu-i poate ajuta suficient pe oameni să cunoască pe deplin sfințenia lui Dumnezeu și nici să înțeleagă că aceasta este unică. Mai mult, ea nu le poate permite suficient oamenilor să înțeleagă aspectul adevăratului sens al sfințeniei, așa cum este complet întrupată în Dumnezeu. Prin urmare, este necesar să continuăm părtășia noastră pe acest subiect. Ultima dată, am discutat despre trei subiecte în părtășia noastră, așa că ar trebui să discutăm acum despre al patrulea și vom începe citirea Scripturilor.

Ispita Satanei

Matei 4:1-4 Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. Isus a postit timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi apoi a flămânzit. Atunci ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca aceste pietre să devină pâini!” Însă Isus i-a răspuns: „Este scris: «Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu».”

Acestea sunt cuvintele cu care diavolul a încercat prima dată să-L ispitească pe Domnul Isus. Care este conținutul a ceea ce a spus diavolul? („Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca aceste pietre să devină pâini!”) Diavolul a spus aceste cuvinte, care erau destul de simple, dar există o problemă cu conținutul lor esențial? (Da.) Care este problema? Acesta a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu,” dar, în inima lui, a știut că Domnul Isus era Fiul lui Dumnezeu? A știut că El era Hristos? (Da.) Atunci de ce a spus: „Dacă ai fi”? (Încerca să-L ispitească pe Dumnezeu.) Bineînțeles, încerca să-L ispitească, dar care era scopul lui ca să facă astfel? Satana a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu.” În inima lui, știa că Domnul Isus Hristos era Fiul lui Dumnezeu, acest lucru era foarte clar în inima sa, dar, în ciuda acestui lucru, I s-a supus sau I s-a închinat Lui? (Nu.) Ce a vrut el să facă? A vrut să facă acest lucru și să spună aceste cuvinte pentru a-L mânia pe Domnul Isus și apoi să-L ademenească să ia momeala și să-L păcălească să facă lucruri în conformitate cu modul lui de gândire și să cadă în capcana lui. Nu aceasta a intenționat el? În inima lui, Satana știa cu claritate că Acesta era Domnul Isus Hristos, dar, totuși, a spus oricum acest lucru. Nu este aceasta natura Satanei? Care este natura lui? (Să fie viclean, malefic și să nu aibă nicio venerație față de Dumnezeu.) Nu are nicio venerație față de El. Care este lucrul negativ pe care l-a făcut Satana aici? Oare n-a vrut să-L atace pe Dumnezeu? A vrut să folosească această metodă pentru a-L ataca și a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca aceste pietre să devină pâini!”; nu este aceasta intenția rea a Satanei? (Ba da.) Ce a încercat el cu adevărat să facă? Scopul său este foarte clar: încerca să folosească această metodă pentru a respinge poziția și identitatea Domnului Isus Hristos. Satana a spus: „Dacă Tu ești Fiul lui Dumnezeu, prefă aceste pietre în pâine. Dacă nu faci aceasta, atunci Tu nu ești Fiul Lui și, pur și simplu, nu faci această lucrare.” Despre aceasta a fost vorba aici? Voia să folosească această metodă pentru a-L ataca pe Dumnezeu, a vrut să desființeze și să distrugă lucrarea Lui; aceasta este rea-voința Satanei. Răutatea lui este o expresie firească a naturii acestuia. Chiar dacă știa că Domnul Isus Hristos era Fiul lui Dumnezeu, chiar întruparea lui Dumnezeu Însuși, nu se putea abține să nu facă un asemenea lucru, să-L urmărească din spate și să continue să-L atace și să se străduiască din răsputeri să tulbure și să distrugă lucrarea lui Dumnezeu.

Acum, haideți să analizăm această expresie pe care a folosit-o Satana: „porunceşte ca aceste pietre să devină pâini!”. Să transforme pietrele în pâine – înseamnă aceasta ceva? Dacă există hrană, de ce să n-o mănânci? De ce este necesar să transformi pietrele în hrană? Există aici un înțeles? (Nu.) Deși postea în acel moment, oare Domnul Isus avea cu siguranță ce să mănânce? Avea El hrană? (Avea.) Deci, aici, vedem absurditatea utilizării de către Satana a acestei fraze. Satana face o serie de lucruri; vezi natura lui perfidă și răutăcioasă și faptul că distruge lucrarea lui Dumnezeu și că este atât de detestabilă și agasantă. Dar, pe de altă parte, găsești o natură copilărească și absurdă în spatele cuvintelor și acțiunilor sale? (Da.) Aceasta este o revelație despre natura Satanei; el are o astfel de natură și va face un astfel de lucru. Astăzi, pentru oameni, expresia este absurdă și ridicolă. Dar astfel de cuvinte pot fi într-adevăr rostite de Satana. Putem spune că este ignorant? Absurd? Răutatea Satanei este pretutindeni și este dezvăluită în mod constant. Și cum îi răspunde Domnul Isus? („Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”.) Aceste cuvinte au vreo putere? (Da, au.) De ce spunem că au putere? (Ele sunt adevărul.) Corect. Aceste cuvinte sunt adevărul. Așadar, omul trăiește numai cu pâine? Domnul Isus a postit timp de 40 de zile și nopți. A murit de foame? (Nu.) El n-a murit de foame, așa că Satana L-a abordat, îndemnându-L să transforme pietrele în hrană, spunând lucruri de felul acesta: „Dacă transformi pietrele în hrană, oare nu vei avea ce mânca? Deci, atunci, nu va mai trebui să postești, nu va trebui să flămânzești?” Dar Domnul Isus a spus: „Omul nu trăieşte numai cu pâine,” ceea ce înseamnă că, deși omul trăiește într-un corp fizic, ceea ce-i dă viață, ceea ce-i permite corpului său fizic să trăiască și să respire, nu este mâncarea, ci toate cuvintele rostite prin gura lui Dumnezeu. Pe de-o parte, omul consideră aceste cuvinte drept adevăr. Cuvintele îi dau credință, îl fac să simtă că poate depinde de Dumnezeu, că Dumnezeu este adevăr. Pe de altă parte, există un aspect practic al acestor cuvinte? (Există.) De ce? Pentru că Domnul Isus a postit timp de 40 de zile și nopți și, totuși, rămâne acolo ferm, încă în viață. Nu este aceasta o ilustrare? El n-a mâncat nimic, niciun fel de hrană timp de 40 de zile și nopți. El este încă în viață. Aceasta este dovada puternică din spatele frazei Sale. Fraza este simplă, dar, în ceea ce-L privește pe Domnul Isus, această expresie din inima Lui a fost învățată de la altcineva sau S-a gândit El la ea, doar din cauza a ceea ce Îi spusese Satana? Gândește-te la acest lucru. Pentru a spune aceasta în alt mod, Dumnezeu este adevărul, viața, dar adevărul și viața Sa sunt ceva adăugat după aceea? S-a născut din experiență? (Nu.) Nu, este înnăscut în Dumnezeu, ceea ce înseamnă că adevărul și viața sunt substanța Sa. Orice I S-ar întâmpla, ceea ce revelă El este adevărul. Acest adevăr, această frază – indiferent dacă este lungă sau scurtă – poate lăsa omul să trăiască, să-i dea viață; îi poate permite acestuia să găsească, în sine, adevărul, limpezimea despre calea vieții umane și să-i permită să aibă credință în Dumnezeu. Cu alte cuvinte, izvorul folosirii de către Dumnezeu a acestei fraze este pozitiv. Deci, putem spune că acest lucru pozitiv este sfânt? (Da.) Fraza Satanei vine din natura lui. El își dezvăluie natura rea, malițioasă, pretutindeni și în mod constant. Așadar, Satana face aceste dezvăluiri în mod natural? (Da.) Oare îl provoacă cineva? Îl ajută cineva? Sau îl constrânge cineva? (Nu.) El le distribuie toate din proprie inițiativă. Aceasta este natura diabolică a Satanei. Orice și oricum face Dumnezeu, Satana Îl urmează imediat. Substanța și adevăratele trăsături ale acestor lucruri pe care le spune și le face Satana, sunt substanța lui – substanța diabolică, răutăcioasă. Acum, citind mai departe, ce mai spune Satana? Să continuăm lectura mai jos.

Matei 4:5–7 Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus să stea pe streaşina Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: «El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine» şi «Ei Te vor purta pe braţele lor, ca nu cumva să-Ţi loveşti piciorul de vreo piatră!»” Isus i-a răspuns: „De asemenea este scris: «Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău!»”

Să vorbim mai întâi despre această expresie a Satanei. El a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos”, iar apoi a citat din Scripturi: „El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine” şi „Ei Te vor purta pe braţele lor, ca nu cumva să-Ţi loveşti piciorul de vreo piatră!” Cum te simți când auzi cuvintele Satanei? Oare nu sunt foarte copilărești? Sunt copilărești, absurde și dezgustătoare. De ce-aș spune aceasta? Satana pune întotdeauna la cale ceva nebunesc, se crede foarte inteligent; și citează de multe ori Scripturile – chiar și cuvântul lui Dumnezeu – încearcă să întoarcă aceste cuvinte împotriva Lui pentru a-L ataca și a-L ispiti. Scopul lui în acest sens este de a distruge planul lucrării lui Dumnezeu. Cu toate acestea, observi ceva în ceea ce a spus Satana? (Există intenții diabolice în el.) Satana a fost întotdeauna un ispititor; el nu vorbește cinstit, ci pe ocolite, folosind ispita, înșelăciunea și seducția. Satana Îl ispitește atât pe Dumnezeu, cât și pe om: crede că ambii sunt atât de neștiutori, nebuni și nu pot să distingă limpede lucrurile așa cum sunt. Satana crede că atât Dumnezeu, cât și omul nu vor înțelege substanța lui și că ambii nu vor percepe înșelăciunea și intenția sa sinistră. Oare nu din acest lucru își obține Satana nebunia? Mai mult, Satana citează fățiș Scripturile; crede că făcând acest lucru îi dă credibilitate și că nu vei fi în măsură să identifici niciun defect în asta sau să eviți să fii păcălit de acest lucru. Oare nu prin acest lucru Satana este absurd și imatur? (Ba da.) Aceasta este exact ca atunci când unii oameni răspândesc Evanghelia și Îi sunt martori lui Dumnezeu, oare necredincioșii nu vor spune ceva asemănător cu ceea ce a spus Satana? I-ați auzit pe oameni spunând ceva asemănător? (Da.) Cum te simți când auzi astfel de lucruri? Ești dezgustat? (Da.) Când te simți dezgustat, te simți, de asemenea, respins și revoltat? (Da.) Când ai aceste sentimente, ești în stare să recunoști că Satana și firea coruptă pe care el o prelucrează în om sunt rele? În inima ta, înțelegi vreodată că: „Dumnezeu nu vorbește niciodată astfel. Cuvintele Satanei provoacă atacuri și ispită, cuvintele lui sunt absurde, ridicole, imature și dezgustătoare. Cu toate acestea, în discursul și în acțiunile lui Dumnezeu, El n-ar folosi vreodată astfel de metode ca să vorbească sau ca să-Și îndeplinească lucrarea și n-a făcut niciodată astfel?” Bineînțeles, în această situație, oamenii au doar un dram de sentiment să continue și nu au o realizare a sfințeniei lui Dumnezeu, nu-i așa? Cu statura voastră actuală, simțiți doar acest lucru: „Tot ceea ce spune Dumnezeu este adevărul, este folositor pentru noi și trebuie să-l acceptăm”; indiferent dacă sunteți sau nu în stare să acceptați acest lucru, fără excepție spuneți că vorbele lui Dumnezeu sunt adevăr și că El este adevăr, dar nu știți că adevărul este sfințenie în sine și că El este sfânt.

Deci, care a fost răspunsul Domnului Isus la cuvintele Satanei? (Isus i-a răspuns: De asemenea este scris: „Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău!”) Există adevăr în această frază pe care a spus-o Domnul Isus? (Da.) Există adevăr în ea. În aparență, pare că este o poruncă pe care s-o urmeze oamenii, este o frază foarte simplă, dar este una pe care atât omul cât și Satana au încălcat-o adesea. Deci, Domnul Isus i-a spus: „Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău,” pentru că așa făcea deseori Satana și a depus toate eforturile pentru a face acest lucru; ați putea chiar spune că el a făcut fără rușine astfel. Este natura esențială a Satanei să nu-i fie frică de Dumnezeu și să nu aibă nicio venerație pentru El în inima sa. Deci, chiar atunci când Satana era alături de Dumnezeu și putea să-L vadă, Satana nu putea să se abțină să nu-L ispitească. De aceea, Domnul Isus i-a spus Satanei: „Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.” Aceasta este o frază pe care Dumnezeu i-a spus-o adesea. Oare nu este potrivit să folosim această expresie și astăzi? (Ba da.) De ce? (Pentru că, de multe ori, Îl ispitim și noi pe Dumnezeu). Oamenii Îl ispitesc deseori, dar de ce fac ei de obicei acest lucru? Este din cauză că oamenii sunt plini de fire satanică viciată? (Da.) Deci ceea ce a spus Satana mai sus este un lucru pe care oamenii îl spun adesea? (Da.) În ce situații? S-ar putea spune că oamenii spun lucruri de acest fel, indiferent de timp și loc. Aceasta dovedește că firea oamenilor este exact aceeași ca și firea coruptă a Satanei. Domnul Isus a spus o frază simplă care reprezintă adevărul și de care oamenii au nevoie. Totuși, în această situație, Domnul Isus S-a certat cu Satana? A fost ceva agresiv în ceea ce i-a spus? (Nu.) Cum a văzut, în inima Lui, ispitirea Satanei? S-a simțit dezgustat și I-a provocat repulsie? (Da.) Domnul Isus a simțit repulsie și dezgust, dar nu S-a certat cu Satana, cu atât mai puțin a vorbit despre vreun principiu măreț, nu-i așa? (Ba da.) De ce? (Domnul Isus nu a vrut să-l recunoască pe Satana.) De ce n-a vrut să-l recunoască? (Fiindcă Satana este întotdeauna astfel, nu se poate schimba niciodată.) Am putea spune că Satana este irațional? (Da, am putea.) Poate el să recunoască faptul că Dumnezeu este adevăr? Satana nu va recunoaște niciodată că Dumnezeu este adevăr și nu va admite niciodată acest lucru; aceasta este natura lui. În plus, există și altceva despre natura Satanei care este respingător. Ce anume? În încercările sale de a-L ispiti pe Domnul Isus, Satana a crezut că, chiar dacă L-ar ispiti și nu ar reuși, oricum ar încerca. Chiar dacă ar fi pedepsit, ar face-o oricum. Chiar dacă nu ar obține nimic bun din acest lucru, ar face-o oricum și ar persista și s-ar opune lui Dumnezeu până la sfârșit. Ce fel de natură este aceasta? Nu este diabolică? (Ba da.) Oare cel care se înfurie când Dumnezeu este menționat L-a văzut pe Dumnezeu? Oare Îl cunoaște cel care se mânie când se amintește de El? Acesta nu știe cine este Dumnezeu, nu crede în El, iar Dumnezeu nu i-a vorbit. Dumnezeu nu l-a tulburat niciodată, deci de ce ar fi mâniat? Am putea spune că această persoană este rea? Ar fi acesta cineva cu o natură malefică? Indiferent ce tendințe au loc în lume, fie că este vorba de distracție, mâncare, oameni celebri sau frumoși, niciunul dintre aceste lucruri nu l-ar deranja, dar se supără dacă se menționează o dată cuvântul „Dumnezeu”; acesta nu ar fi un exemplu de natură malefică? Aceasta este o dovadă satisfăcătoare a naturii diabolice a omului. Acum, vorbind cu voi înșivă, sunt momente când se menționează adevărul sau când sunt pomenite testele lui Dumnezeu pentru omenire sau când se amintesc cuvintele de judecată ale lui Dumnezeu împotriva omului, iar voi vă supărați, vă simțiți respinși și nu vreți să auziți despre acest lucru? Inima vă poate spune: cum este acest adevăr? Nu spun toți oamenii că Dumnezeu este adevăr? Acesta nu este adevăr, ci sunt, în mod clar, doar cuvintele Sale de admonestare față de om! Unii oameni ar putea chiar să fie dezgustați în inimile lor: acest lucru este pomenit în fiecare zi, testele Lui pentru noi sunt întotdeauna menționate ca fiind judecata Sa; când se vor sfârși toate acestea? Când vom primi destinația cea bună? Nu se știe de unde provine această furie nerațională. Ce fel de natură este aceasta? (Natură diabolică.) Ea este determinată de natura malefică a Satanei. Cât despre Dumnezeu, în ceea ce privește natura malefică a Satanei și firea coruptă a omului, El niciodată nu argumentează sau nu Se ceartă cu oamenii și nu face vreodată vâlvă atunci când ei acționează din neștiință. Nu veți vedea că Dumnezeu are puncte de vedere asemănătoare cu privire la lucrurile pe care le au oamenii și, în plus, nu Îl veți vedea folosind punctul de vedere al oamenilor, cunoștințele, știința sau filosofia lor sau imaginația omului pentru a se ocupa de lucruri. În schimb, tot ceea ce face și tot ce dezvăluie Dumnezeu este legat de adevăr. Adică, fiecare cuvânt pe care l-a spus și fiecare acțiune pe care a făcut-o privesc adevărul. Acest adevăr și aceste cuvinte nu sunt o fantezie neîntemeiată ci, mai degrabă, ele sunt exprimate de Dumnezeu datorită substanței și vieții Sale. Deoarece aceste cuvinte și substanța a tot ceea ce Dumnezeu a făcut sunt adevăr, putem spune că substanța Sa este sfântă. Cu alte cuvinte, tot ceea ce spune și face Dumnezeu le aduce vitalitate și lumină oamenilor; le permite acestora să vadă lucruri pozitive și realitatea acelor lucruri pozitive și le permite să meargă pe calea cea dreaptă. Aceste lucruri sunt determinate datorită substanței lui Dumnezeu și datorită substanței sfințeniei Sale. Voi ați văzut-o, nu-i așa? Vom continua cu citirea Scripturilor.

Matei 4:8–11 Diavolul L-a mai dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate regatele lumii şi splendoarea lor. Apoi I-a zis: „Toate acestea Ţi le voi da Ţie dacă te vei prosterna şi mi te vei închina.” Atunci Isus i-a răspuns: „Pleacă, Satan, căci este scris: «Domnului, Dumnezeul tău, să te închini şi numai Lui să-I slujeşti!»” Atunci diavolul a plecat de la El. Şi iată că nişte îngeri au venit să-I slujească.

Satana, diavolul, care a eșuat la cele două șarlatanii anterioare, totuși, a mai încercat unul: I-a arătat Domnului Isus toate împărățiile lumii și slava lor și I-a cerut să Se închine diavolului. Ce înțelegeți din această situație despre adevăratele trăsături ale diavolului? Nu este absolut nerușinat diavolul Satana? (Ba da.) Cât de nerușinat poate fi? Toate au fost create de către Dumnezeu, dar Satana o întoarce și I Le prezintă spunând: „Privește bogăția și slava tuturor acestor împărății. Dacă mi Te închini, Ți le voi da pe toate Ție.” Nu este aceasta o inversare a rolului? Oare nu este nerușinat Satana? Dumnezeu a făcut totul, dar a fost pentru bucuria Sa? El a dat totul omenirii, dar Satana a vrut să acapareze totul și, după aceea, a spus: „Închină-Te mie! Închină-Te mie și Îți voi da toate acestea.” Aceasta este fața urâtă a Satanei; el este absolut nerușinat, nu-i așa? Satana nici măcar nu cunoaște semnificația cuvântului „rușine”, iar acesta este doar un alt exemplu al răutății lui. El nici măcar nu știe ce este rușinea. Satana știe în mod clar că Dumnezeu a creat totul și că El conduce și stăpânește totul. Totul Îi aparține lui Dumnezeu, nu omului, cu atât mai puțin Satanei, totuși, diavolul Satana a spus, cu neobrăzare, că-I va da lui Dumnezeu totul. Oare Satana nu face din nou ceva absurd și fără rușine? Dumnezeu îl urăște chiar mai mult pe Satana acum, nu-i așa? Totuși, indiferent de ce a încercat Satana să facă, oare Domnul Isus a căzut în capcana lui? (Nu.) Ce a spus El? („Să te închini Domnului Dumnezeului tău.”) Are această frază un înțeles practic? (Da.) Ce fel de înțeles practic? Vedem răutatea și nerușinarea Satanei în discursul lui. Deci, care ar fi concluzia dacă omul i s-ar închina lui Satana? Ar primi el bogăția și slava tuturor împărățiilor? (Nu.) Ce ar primi? Omenirea ar deveni la fel de nerușinată și ridicolă ca Satana? (Da.) Atunci, oamenii nu ar fi deloc diferiți de acesta. Prin urmare, Domnul Isus a spus această frază care este importantă pentru fiecare persoană: „Să te închini Domnului Dumnezeului tău și numai pe El să-L slujești”, care afirmă că, în afară de Domnul, cu excepția lui Dumnezeu Însuși, dacă slujești pe altul, dacă te închini diavolului Satana, atunci te scalzi în aceeași mizerie ca și acesta. Atunci vei împărtăși nerușinarea și răutatea lui și, la fel ca el, Îl vei ispiti și ataca pe Dumnezeu. Atunci care va fi sfârșitul tău? Ai fi detestat, lovit și distrus de Dumnezeu, nu-i așa? După ce Satana L-a ispitit pe Domnul Isus fără succes de câteva ori, a mai încercat iarăși? El n-a încercat din nou și apoi a plecat. Ce dovedește acest lucru? Aceasta dovedește că natura diabolică, răutatea, absurditatea și exagerarea Satanei nu merită să fie menționate înaintea lui Dumnezeu. Domnul Isus l-a înfrânt pe Satana prin doar trei propoziții, după care acesta a fugit înspăimântat, cu coada între picioare, prea rușinat ca să-și arate din nou fața și niciodată nu L-a mai ispitit. De vreme ce Domnul Isus a învins această ispitire a Satanei, El ar putea acum să continue cu ușurință lucrarea pe care trebuia s-o facă și să preia sarcinile care stau înaintea Lui. Oare tot ceea ce a spus și a făcut Domnul Isus în această situație poartă o semnificație practică pentru toată lumea dacă este aplicat acum? (Da.) Ce fel de înțeles practic? Oare înfrângerea Satanei este un lucru ușor de făcut? (Nu.) Care ar fi atunci? Oare oamenii trebuie să aibă o înțelegere clară a naturii malefice a Satanei? Trebuie ca oamenii să aibă o înțelegere exactă despre ispitele lui? (Da.) Dacă, în viața ta, vei experimenta vreodată ispitele Satanei și dacă ești capabil să înțelegi natura lui diabolică, vei putea să-l înfrângi? Dacă știi despre absurditatea și exagerarea lui, ai fi în continuare alături de Satana și L-ai ataca pe Dumnezeu? (Nu, nu am face astfel.) Dacă înțelegi cum este revelată prin tine răutatea și nerușinea Satanei – dacă recunoști și știi în mod clar aceste lucruri – încă L-ai ataca și ispiti pe Dumnezeu în acest fel? (Nu, nu am face astfel.) Ce veți face? (Ne vom răzvrăti împotriva Satanei și-l vom abandona.) Oare acesta este un lucru ușor de făcut? (Nu.) Nu este ușor de făcut; pentru a face acest lucru, oamenii trebuie să se roage în mod frecvent, trebuie să se așeze adesea înaintea lui Dumnezeu și să se examineze mereu pe ei înșiși. Ei trebuie să se supună disciplinei, judecății și mustrării lui Dumnezeu și, numai în acest fel, se vor îndepărta treptat de amăgirea și controlul Satanei.

Putem rezuma lucrurile care alcătuiesc substanța Satanei din aceste lucruri pe care el le-a spus. În primul rând, substanța lui poate fi, în general, considerată a fi malefică, ceea ce stă în contrast cu sfințenia lui Dumnezeu. De ce spun că substanța Satanei este malefică? Trebuie să examinăm consecințele a ceea ce le face Satana oamenilor pentru a vedea acest lucru. Acesta corupe și controlează omul, iar omul acționează sub firea coruptă a Satanei și locuiește într-o lume coruptă de Satana și trăiește printre oameni corupți. Masele sunt posedate și asimilate fără știre de Satana; omul are, așadar, firea lui coruptă, care este natura Satanei. Din tot ceea ce a spus și a făcut Satana, i-ați văzut aroganța? I-ați văzut înșelăciunea și răutatea? Cum arată în primul rând aroganța lui? Oare Satana vrea mereu să ocupe poziția lui Dumnezeu? Satana vrea întotdeauna să sfâșie lucrarea și poziția Lui și să o ia pentru sine însuși, astfel încât oamenii să-l urmeze, să-l sprijine și să-l venereze; aceasta este natura arogantă a Satanei. Când acesta corupe oamenii, oare le spune direct ce ar trebui ei să facă? Când Satana Îl ispitește pe Dumnezeu, iese el și spune: „Te ispitesc, Te voi ataca”? Indiscutabil, nu. Ce metodă folosește Satana? El seduce, ispitește, atacă și își întinde capcanele, chiar și când citează Scripturile. Satana vorbește și acționează în moduri diferite pentru a-și atinge motivele sinistre. După ce el a făcut acest lucru, ce se poate vedea din ceea ce se manifestă în om? Oare nu sunt aroganți oamenii? Omul a suferit din cauza corupției Satanei timp de mii de ani și, astfel, omul a devenit arogant, înșelător, malițios și nerațional. Toate aceste lucruri sunt provocate de natura Satanei. De vreme ce natura lui este rea, el i-a dat omului această natură malefică și i-a adus această fire coruptă diabolică. Prin urmare, omul trăiește sub firea coruptă satanică și, la fel ca Satana, se împotrivește lui Dumnezeu, Îl atacă și Îl ispitește în măsura în care nu I se închină Lui și nu Îl venerează în inima sa.

În ceea ce privește sfințenia lui Dumnezeu, deși poate fi un subiect familiar, în discuție ar putea deveni puțin abstract pentru unii oameni, iar conținutul ar putea fi întrucâtva profund. Acest lucru este cauzat de faptul că, în trecut, oamenii au abordat rareori aspectul practic al acestui subiect. Dar nu vă faceți griji, o vom lua încet și vă voi ajuta să înțelegeți ce este sfințenia lui Dumnezeu. Să spunem mai întâi acest lucru: dacă vreți să ajungeți să cunoașteți pe cineva, uitați-vă doar la ceea ce face el și la rezultatele acțiunilor lui sau ale ei și veți putea vedea substanța persoanei – haideți să împărtășim despre sfințenia lui Dumnezeu din această perspectivă mai întâi. Cu alte cuvinte, substanța Satanei este diabolică, astfel că acțiunile lui față de om au fost pentru a-l corupe la nesfârșit. Satana este malefic, astfel că poporul pe care l-a corupt el este cu siguranță rău, nu-i așa? Ar spune cineva: „Satana este diabolic, poate că cineva corupt de el este sfânt”? Ce glumă, nu? Este măcar posibil acest lucru? (Nu.) Deci, nu te gândi astfel la acest lucru, să vorbim despre el din această perspectivă. Satana este diabolic, există o parte esențială și practică a acestui lucru și nu este doar o discuție goală. Noi nu încercăm să-l calomniem pe Satana; noi doar împărtășim despre adevăr și realitate. Acest lucru ar putea să-i rănească pe unii oameni sau o anumită parte dintre ei, dar nu există intenții vindicative aici; probabil că veți auzi acest lucru astăzi și vă veți simți puțin inconfortabil, dar, într-o bună zi, curând, când veți fi în stare să recunoașteți, vă veți disprețui pe voi înșivă și veți simți că ceea ce am vorbit astăzi vă este foarte util și foarte de preț. Oare putem spune că substanța Satanei este diabolică, astfel încât rezultatele acțiunilor lui sunt rele în mod inevitabil sau, cel puțin, sunt legate de răutatea sa? (Da.) Deci, cum acționează Satana ca să-l corupă pe om? Mai întâi, trebuie să aruncăm o privire mai ales la răul vizibil cauzat de el în lume și în rândul omenirii, rău pe care oamenii îl pot simți; v-ați gândit vreodată la acest lucru înainte? Poate nu v-ați gândit prea mult înainte la acest lucru, așa că haideți să aduc în discuție câteva puncte principale. Toată lumea știe despre teoria evoluției pe care o propune Satana, nu-i așa? Nu este aceasta o arie de cunoaștere studiată de om? (Ba da.) Deci, Satana folosește mai întâi cunoașterea pentru a-l corupe pe om și îl învață prin propriile sale metode. Apoi, folosește știința ca să-i corupă pe oameni, provocându-le interesul pentru cunoaștere, știință și lucruri misterioase sau pentru lucrurile pe care ei doresc să le exploreze. Următoarele lucruri pe care Satana le folosește pentru coruperea omului sunt cultura tradițională și superstiția, iar, după aceea, utilizează tendințele sociale. Toate acestea sunt lucruri cu care oamenii intră în contact în viața lor de zi cu zi și toate sunt legate de lucruri apropiate oamenilor, ceea ce ei văd, ceea ce aud, ceea ce ating și ce experimentează. S-ar putea spune că ele îi înconjoară pe toți, sunt inevitabile și încurcate. Omenirea nu are cum să evite să fie influențată, infectată, controlată și legată de aceste lucruri; oamenii nu sunt capabili să le îndepărteze.

1. Cum folosește Satana cunoașterea pentru a-l corupe pe om

Mai întâi, vom vorbi despre cunoaștere. Nu ar considera-o toată lumea drept un lucru pozitiv? Sau, cel puțin, oamenii cred că însemnătatea cuvântului „cunoaștere” este mai degrabă pozitivă decât negativă. Deci, de ce menționăm aici că Satana folosește cunoașterea pentru a-l corupe pe om? Teoria evoluției nu este un aspect al cunoașterii? Oare legile științifice ale lui Newton nu sunt parte din aceasta? Atracția gravitațională a pământului face parte din cunoaștere, nu-i așa? (Ba da.) Deci, de ce este enumerată cunoașterea printre lucrurile pe care Satana le folosește pentru coruperea omenirii? Care este părerea voastră despre acest lucru? Oare cunoașterea are măcar o fărâmă de adevăr în ea? (Nu.) Atunci, care este substanța cunoașterii? (Se împotrivește adevărului.) Pe ce bază sunt însușite cunoștințele învățate de om? Se bazează ele pe teoria evoluției? Cunoașterea pe care omul a explorat-o, însumarea ei, nu este bazată pe ateism? (Ba da.) Vreuna dintre aceste cunoștințe are o legătură cu Dumnezeu? Are legătură cu divinizarea Sa? Este legată de adevăr? (Nu.) Deci, cum folosește Satana cunoașterea pentru a corupe omul? Tocmai am spus că niciuna dintre aceste cunoștințe nu este legată de divinizarea lui Dumnezeu sau de adevăr. Unii oameni se gândesc la acest lucru astfel: „S-ar putea să nu aibă nimic de-a face cu adevărul, dar nu corupe oamenii”. Care este părerea voastră despre acest lucru? Ați fost învățați de cunoaștere că fericirea oamenilor depinde de ceea ce au creat cu propriile lor mâini? Te-a învățat vreodată cunoașterea că soarta omului era în propriile lui mâini? (Da.) Ce fel de discuție este aceasta? (Este absurdă.) Exact! Este absurdă! Cunoașterea este un lucru complicat de discutat. Puteți spune pur și simplu că un domeniu al cunoașterii nu este altceva decât cunoștințe. Acesta este un domeniu al cunoașterii care este însușit pe baza neînchinării la Dumnezeu și a lipsei de înțelegere a faptului că El a creat toate lucrurile. Când oamenii studiază acest tip de cunoaștere, ei nu-L văd pe Dumnezeu ca având stăpânire peste toate lucrurile sau ca fiind responsabil de ele ori ca gestionându-le pe toate. În schimb, tot ceea ce fac ei este cercetarea fără sfârșit, explorarea acelei zone de cunoaștere și căutarea răspunsurilor bazate pe cunoaștere. Totuși, dacă oamenii nu cred în Dumnezeu, ci, în schimb, caută doar cercetarea, ei nu vor găsi niciodată răspunsurile adevărate, nu-i așa? Cunoștințele îți dau doar un mijloc de trai, îți oferă doar un loc de muncă, venituri, astfel încât să nu flămânzești, dar nu te vor face niciodată să I te închini lui Dumnezeu și nu te vor ține vreodată departe de rău. Cu cât dobândești mai multe cunoștințe, cu atât mai mult vei dori să te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu, să-L cercetezi, să-L ispitești și să I te împotrivești. Deci, acum, ce vedem că-i învăță cunoașterea pe oameni? Totul este filosofia Satanei. Filosofiile și regulile lui de supraviețuire aflate în oamenii corupți au vreo legătură cu adevărul? (Nu.) Ele nu au nimic de-a face cu adevărul și, de fapt, sunt opusul adevărului. Oamenii spun adesea: „Viața este mișcare”; ce fel de discurs este acesta? (Absurd.) Oamenii spun, de asemenea: „Omul este fier, orezul este oțel, omul se simte înfometat dacă sare peste o masă”; ce înseamnă acest lucru? Este o falsitate și mai gravă și este dezgustător să aud acest lucru. Deci, cunoașterea este ceva despre care toată lumea știe. În așa-numita cunoașterea a omului, Satana a impregnat destul de mult din filosofia vieții și a gândirii sale. Și, în timp ce face acest lucru, el îi permite omului să adopte gândirea, filosofia și punctul lui de vedere, astfel încât acesta să poată nega existența lui Dumnezeu, să nege stăpânirea Lui asupra tuturor lucrurilor și asupra soartei omului. Deci, în timp ce studiile omului progresează, el simte că existența lui Dumnezeu devine nedeslușită atunci când el dobândește mai multă cunoaștere și poate simți chiar că El nu există. De vreme ce Satana a adăugat puncte de vedere, noțiuni și gânduri în mintea omului, oare el nu este corupt de acest lucru atunci când Satana pune aceste gânduri în mintea lui? (Ba da.) Pe ce-și bazează acum omul viața? Oare este el într-adevăr dependent de această cunoaștere? Nu; omul își bazează viața pe gândurile, viziunile și filosofiile Satanei care sunt ascunse în această cunoaștere. Aici apare nucleul corupției lui Satana asupra omului, acesta este scopul și metoda lui de corupere a omului.

Vom vorbi mai întâi despre aspectul cel mai superficial al acestui subiect. Gramatica și cuvintele din lecțiile de limbă pot să corupă oamenii? Pot oare cuvintele să-i corupă pe aceștia? (Nu.) Cuvintele nu corup oamenii; ele sunt un instrument care le permite să poată vorbi și cu care oamenii comunică cu Dumnezeu. În plus, limbajul și cuvintele sunt modul în care El comunică acum cu oamenii, sunt instrumente, sunt o necesitate. Unu plus unu este egal cu doi – aceasta este cunoaștere, nu-i așa? Doi înmulțit cu doi este egal cu patru – aceasta este cunoaștere, corect? Dar aceasta te poate corupe? Acesta este bunul simț și o regulă, astfel încât nu poate corupe oamenii. Deci, ce cunoaștere corupe oamenii? Este o cunoaștere care are amestecate cu ea punctele de vedere și gândurile Satanei, iar el caută să impregneze prin cunoaștere aceste puncte de vedere și gânduri în umanitate. De exemplu, într-un eseu, este ceva în neregulă cu vorbele scrise? (Nu.) Unde ar fi problema? Punctele de vedere și intenția autorului atunci când a scris eseul, precum și conținutul gândurilor sale – acestea sunt lucruri spirituale – sunt capabile să corupă oamenii. De exemplu, dacă te-ai uita la o emisiune de televiziune, ce fel de lucruri din ea ți-ar putea schimba părerea? Ar putea corupe oamenii ceea ce ar spune artiștii, cuvintele în sine? (Nu.) Ce fel de lucruri i-ar corupe? Ar fi profunzimea gândurilor și conținutul spectacolului, care ar reprezenta viziunile regizorului, iar informațiile transmise în aceste puncte de vedere ar putea influența inimile și mințile oamenilor. Așa este? (Da.) Știți la ce Mă refer în discuția mea despre Satana folosind cunoașterea pentru a corupe oamenii? (Da, știm.) Nu veți înțelege greșit, nu-i așa? Deci, când citești din nou un roman sau un eseu, poți sau nu evalua dacă gândurile exprimate în eseu corup sau ajută umanitatea? (Putem evalua într-o mică măsură.) Acesta este un lucru care trebuie studiat și experimentat într-un ritm lent, nu este ceva ușor de înțeles imediat. De exemplu, atunci când cercetezi sau studiezi o arie a cunoașterii, unele aspecte pozitive ale aceleia te pot ajuta să înțelegi oarecum gândirea practică despre acel domeniu și ce ar trebui să evite oamenii. Ia ca exemplu „electricitatea” – acesta este un câmp al cunoașterii, nu? Ai fi ignorant dacă nu ai ști că electricitatea poate curenta oamenii, nu-i așa? Dar, odată ce ai înțeles această zonă a cunoașterii, nu vei fi neglijent ca să atingi ceva electric și vei ști cum să utilizezi energia electrică. Acestea sunt ambele lucruri pozitive. Vă este clar ceea ce discutăm despre modul în care cunoașterea corupe oamenii? (Da, ne este clar.) Dacă înțelegeți, nu vom continua să vorbim despre aceasta mai departe, deoarece există multe tipuri de cunoștințe studiate în lume și trebuie să vă faceți timp pentru a le diferenția voi înșivă.

2. Cum folosește Satana știința pentru a-l corupe pe om

Ce este știința? Oare știința nu este ținută la mare cinste și considerată profundă în mintea aproape oricărei persoane? (Ba da, este.) Când se menționează știința, oamenii nu sunt de părere că: „Este ceva ce oamenii obișnuiți nu pot înțelege, acesta este un subiect pe care numai cercetătorii sau experții științifici îl pot menționa în treacăt. Nu are nicio legătură cu noi, oamenii obișnuiți”? Are totuși o legătură? (Da.) Cum folosește Satana știința pentru a corupe oamenii? Nu vom vorbi despre alte lucruri decât cele pe care oamenii le întâlnesc frecvent în viața lor. Ai auzit de gene? Sunteți cu toții familiarizați cu acest termen, nu? Acestea au fost descoperite prin știință? (Da.) Ce înseamnă, mai exact, genele pentru oameni? Nu-i fac pe oameni să simtă că trupul este un lucru misterios? Când oamenilor le este prezentat acest subiect, nu vor exista persoane – în special cele curioase – care vor vrea să știe mai mult sau vor vrea mai multe detalii? Acești oameni curioși își vor concentra energia asupra acestui subiect și, când nu sunt ocupați, vor căuta informații în cărți și pe Internet pentru a afla mai multe detalii despre el. Ce este știința? Ca să vorbim pe înțeles, știința reprezintă gândurile și teoriile lucrurilor despre care omul este curios, lucruri care sunt necunoscute și care nu le sunt spuse de către Dumnezeu; știința reprezintă gândurile și teoriile tainelor pe care omul vrea să le exploreze. Care este raza de acțiune a științei? Ai putea spune că înglobează toate lucrurile, dar cum face omul lucrarea științei? Prin cercetare? Aceasta implică cercetarea detaliilor și a legilor acestor lucruri și apoi propunerea unor teorii dubioase despre care gândește toată lumea: „Acești oameni de știință sunt cu adevărat minunați! Ei știu atât de multe și au atât de multe cunoștințe pentru înțelegerea acestor lucruri!” Ei au atât de multă admirație pentru acei oameni, nu-i așa? Ce fel de opinii au oamenii care studiază știința? Oare ei nu doresc să cerceteze universul și lucrurile misterioase din zona lor de interes? (Ba da.) Care este rezultatul final al acestui lucru? Referitor la unele științe, oamenii trag propriile concluzii prin supoziții, alții se bazează pe experiența umană pentru a trage concluzii, pe când în alte domenii științifice, oamenii vor trage propriile concluzii oamenii vor trage propriile concluzii pe baza experienței sau a observațiilor istorice și de context. Așa este? (Da.) Deci, ce face știința pentru oameni? Știința doar le permite oamenilor să vadă obiectele din lumea fizică și satisface numai curiozitatea acestora; ea nu le permite oamenilor să vadă legile prin care Dumnezeu stăpânește peste toate lucrurile. Omul pare să găsească răspunsuri din partea științei, dar acestea sunt enigmatice și oferă doar satisfacție temporară, o satisfacție care servește doar la îngrădirea inimii omului în lumea fizică. Omul simte că a primit deja răspunsurile de la știință, deci, indiferent ce problemă se ivește, el încearcă s-o dovedească sau s-o accepte pe baza părerilor sale științifice. Inima omului devine posedată de știință și sedusă de ea până la punctul în care pe om nu-l mai interesează să-L cunoască pe Dumnezeu, să I se închine și să creadă că toate lucrurile vin de la El, și că spre El ar trebui să caute pentru răspunsuri. Nu este adevărat acest lucru? Cu cât o persoană crede mai mult în știință, cu atât devine mai absurdă, crezând că totul are o soluție științifică și că cercetarea poate rezolva orice. Ei nu-L caută pe Dumnezeu și nu cred că El există; chiar și unii oameni, care L-au urmat timp de mulți ani, vor merge să cerceteze bacteriile dintr-un capriciu sau vor căuta unele informații pentru a răspunde la o problemă. O astfel de persoană nu ia în considerare problemele din perspectiva adevărului și, în majoritatea cazurilor, vrea să se bazeze pe opinii științifice și cunoștințe sau răspunsuri științifice pentru rezolvarea problemelor; dar ea nu se bazează pe Dumnezeu și nu Îl caută. Oare oameni ca această persoană Îl au pe Dumnezeu în inima lor? (Nu.) Există chiar și unii oameni care doresc să-L cerceteze pe Dumnezeu în același mod în care studiază știința. De exemplu, există mulți experți religioși care s-au dus la locul din care a venit arca să se odihnească după marele potop. Ei au văzut-o, însă nu văd existența lui Dumnezeu în apariția arcei. Ei cred doar în povestiri și istorie, iar acest lucru este rezultatul cercetării lor științifice și al studierii lumii fizice. Dacă vei cerceta lucruri materiale, fie că este vorba despre microbiologie, astronomie sau geografie, nu vei găsi niciodată un rezultat care să spună că există Dumnezeu sau că El are stăpânire asupra tuturor lucrurilor. Este corect acest lucru? (Da.) Deci, ce face știința pentru om? Nu îl îndepărtează de Dumnezeu? Acest lucru nu permite oamenilor să-L studieze pe Dumnezeu? Oare aceasta nu face ca oamenii să se îndoiască mai mult de existența Sa? (Ba da.) Deci, cum vrea Satana să folosească știința pentru a corupe omul? Oare nu vrea el să folosească concluzii științifice pentru a-i înșela și a-i face insensibili pe oameni și pentru a folosi răspunsurile ambigue pentru a se agăța de inima lor, astfel încât ei nu-L vor căuta pe Dumnezeu sau nu vor crede în existența Lui? (Ba da.) De aceea, spunem că acesta este unul dintre modurile în care Satana corupe oamenii.

3. Cum folosește Satana cultura tradițională pentru a-l corupe pe om

Există multe lucruri care sunt considerate parte a culturii tradiționale? (Da.) Ce înseamnă aceasta? (Este transmisă de la strămoși.) Este transmisă de la strămoși – acesta este un aspect. De la început, familiile, grupurile etnice și chiar rasa umană și-au transmis modul lor de viață, obiceiuri, zicale și reguli care s-au impregnat în gândirea oamenilor. Ce fac oamenii din aceste lucruri? Ei le consideră inseparabile de viața lor. Ei iau aceste lucruri și le privesc ca reguli și viață care trebuie respectate și chiar nu vor să le schimbe vreodată sau să le abandoneze pentru că au fost transmite de la strămoșii lor. Există și alte aspecte ale culturii tradiționale, cum ar fi ceea ce a fost transmis de la Confucius sau Mencius sau lucrurile despre care i-a învățat pe oameni taoismul chinez și confucianismul și care au devenit parte a fiecărei persoane până în măduva oaselor. Nu-i așa? (Ba da.) Ce include cultura tradițională? Ea include și sărbătorile oamenilor? De exemplu, Festivalul de primăvară, Festivalul felinarelor, Ziua curățirii mormântului, Festivalul bărcii-dragon, precum și Festivalul fantomei și Festivalul mijlocului toamnei. Unele familii sărbătoresc chiar atunci când cei în vârstă ating o anumită etate sau atunci când copiii ajung la vârsta de o lună și când au o sută de zile. Acestea toate sunt sărbători tradiționale. Oare cadrul acestor sărbători nu este format din cultura tradițională? Care este nucleul culturii tradiționale? Are ceva de-a face cu închinarea la Dumnezeu? Are legătură cu a le spune oamenilor să practice adevărul? (Nu.) Există sărbători în care oamenii să-I ofere jertfă lui Dumnezeu, să meargă la altarul Lui și să-I primească învățăturile? Există sărbători de acest fel? (Nu.) Ce fac oamenii în toate aceste sărbători? (Se închină la Satana. Mănâncă, beau și fac activități de agrement.) În vremurile moderne, acestea sunt văzute ca ocazii de a mânca, a bea și a se distra. Care este sursa din spatele culturii tradiționale? De la cine este aceasta? (Satana.) Este de la Satana. În fundalul acestor sărbători tradiționale, Satana insuflă lucruri în om. Care sunt aceste lucruri? Unul dintre ele este să se asigure că oamenii își amintesc de strămoșii lor? De exemplu, în timpul Festivalului curățirii mormântului, oamenii fac ordine pe morminte și oferă sacrificii strămoșilor lor, astfel încât ei nu-i vor uita. De asemenea, Satana se asigură că oamenii își amintesc să fie patrioți, la fel ca în cazul Festivalul bărcii-dragon. Dar Festivalul de la jumătatea toamnei? (Reuniuni de familie.) Care este contextul întâlnirilor în familie? Care este motivul pentru acest lucru? (Emoțiile.) Să comunice și să se conecteze emoțional. Desigur, dacă sărbătorim ajunul Anului Nou Lunar sau Festivalul felinarelor, există multe moduri de a descrie motivele contextului. Oricum ar descrie cineva motivul din spatele lor, fiecare este modul Satanei de a-și insufla filosofia și gândirea în oameni, astfel încât ei să se îndepărteze de Dumnezeu și să nu știe că El există și să ofere ofrande fie strămoșilor lor, fie Satanei, sau să fie doar o scuză pentru a mânca, a bea și a se distra de dragul dorințelor trupului. Când fiecare dintre aceste sărbători este celebrată, gândurile și părerile Satanei sunt plantate adânc în mintea oamenilor, iar ei nici măcar nu știu acest lucru. Când oamenii ajung la vârsta matură sau mai târziu, aceste gânduri și punctele de vedere ale Satanei sunt deja adânc înrădăcinate în inimile lor. Mai mult de-atât, oamenii fac tot posibilul pentru a transmite aceste idei, indiferent dacă sunt bune sau rele, până la următoarea generație, fără discriminare și fără reținere. Este adevărat acest lucru? (Da.) Cum îi corup pe oameni cultura tradițională și aceste sărbători? Știți? (Oamenii devin constrânși și legați de regulile acestor tradiții, astfel încât nu au timp sau energie să-L caute pe Dumnezeu.) Acesta este un aspect. De exemplu, toată lumea sărbătorește în timpul Anului Nou Lunar. Dacă n-ai face acest lucru, oare n-ai fi trist? Există tabuuri la care ții? Nu ai gândi: „Uf, eu nu am sărbătorit Anul Nou. Această zi a Anului Nou Lunar a fost îngrozitoare; va fi rău anul acesta întreg?” Nu te-ai simți imediat rău și puțin înfricoșat? Există chiar unii oameni care nu au adus jertfe pentru strămoșii lor de ani de zile și, dintr-o dată, ei visează că o persoană decedată le cere bani. Ei cum se vor simți? „Cât este de trist că această persoană decedată are nevoie de bani de cheltuială! Voi arde niște bani de hârtie pentru ea; dacă nu aș face astfel, n-ar fi corect. Noi, cei vii, putem da de unele necazuri dacă eu nu ard niște bani din hârtie – cine poate spune când va lovi tragedia?” Ei vor avea întotdeauna acest mic nor de teamă și îngrijorare în inimile lor. Cine le dă această îngrijorare? (Satana.) Satana o aduce. Nu este aceasta una din căile prin care el îl corupe pe om? Satana folosește diferite mijloace și scuze pentru a te controla, pentru a te amenința și a te lega, în măsura în care cazi într-o stare de zăpăceală, te dai bătut și i te supui; acesta este modul în care el îl corupe pe om. Adesea, atunci când oamenii sunt slabi sau nu sunt pe deplin conștienți de situație, ei ar putea face neintenționat ceva, într-un mod confuz, adică, ei cad fără a-și da seama sub strânsoarea Satanei și ar putea să facă ceva fără intenție și să nu știe ce fac. Acesta este modul în care el îl corupe pe om. Acum există chiar și destul de mulți oameni care sunt reticenți să se despartă de tradițiile culturale adânc înrădăcinate și, pur și simplu, nu pot renunța la ele. Mai ales atunci când sunt slabi și pasivi, ei doresc să celebreze astfel de sărbători și doresc să-l întâlnească pe Satana și să-l mulțumească din nou, lucru prin care se pot încuraja pe ei înșiși în interior. Care este contextul acestor tradiții culturale? Oare mâna neagră a Satanei este cea care trage sforile în spatele scenei? Oare este natura lui diabolică cea care manipulează și controlează lucrurile? Controlează el toate aceste lucruri? (Da.) Când oamenii trăiesc într-o cultură tradițională și celebrează aceste tipuri de sărbători tradiționale, am putea spune că acesta este un mediu în care sunt păcăliți și corupți de Satana și, în plus, sunt fericiți să fie corupți de el? (Da.) Acesta este un lucru pe care îl recunoașteți toți, despre care știți.

4. Cum folosește Satana superstiția pentru a-l corupe pe om

Sunteți familiarizați cu termenul „superstiție”, nu-i așa? Există unele asemănări, care se suprapun, între superstiție și cultura tradițională, dar astăzi nu vom vorbi despre acestea; în schimb, voi discuta despre cele mai frecvent întâlnite: ghicitul, prezicerea viitorului, arderea tămâii și închinarea la Buddha. Unii oameni ghicesc, alții se închină la Buddha și ard tămâie, în timp ce alții pun să li se prezică viitorul sau permit ca cineva să le citească trăsăturile faciale pentru a le ghici norocul. Câți dintre voi ați pune să vi se ghicească viitorul sau să vă citească cineva în trăsăturile feței? Acesta este un lucru de care sunt interesați majoritatea oamenilor, nu-i așa? (Da.) De ce? Ce fel de avantaje obțin oamenii din prezicerea viitorului și ghicit? Ce fel de satisfacție obțin ei din acest lucru? (Curiozitate.) Este doar curiozitate? Nu poate fi asta. Care este scopul ghicitului? De ce a fost făcut acest lucru? Nu este pentru a vedea viitorul? Unii oameni pun să li se citească trăsăturile feței pentru a prezice viitorul, alții o fac pentru a vedea dacă vor avea sau nu noroc. Unii oameni fac acest lucru pentru a vedea cum va fi căsnicia lor, iar alții, încă o fac pentru a vedea ce noroc le va aduce anul viitor. Unii oameni pun să li se citească trăsăturile feței pentru a vedea care sunt perspectivele lor și ale fiilor sau fiicelor lor și pentru a vedea toate aspectele acestor lucruri; unii oameni de afaceri o fac pentru a vedea cât de mulți bani vor face pentru a putea obține îndrumări despre ceea ce ar trebui să facă. Este acest lucru doar pentru a satisface curiozitatea? (Nu.) Când oamenii pun să li se citească în trăsăturile feței sau fac astfel de lucruri, este pentru folosul lor personal, iar ei cred că toate acestea sunt strâns legate de soarta lor. Este util oricare dintre aceste lucruri? (Nu.) De ce nu este util? Nu este un lucru bun să știi puțin despre aceasta? Acest lucru te ajută să știi când te poate lovi un necaz, deci, l-ai putea evita dacă ai ști despre el în prealabil, nu-i așa? Dacă ți s-a citit viitorul, acest lucru ar putea permite să fii ghidat, astfel încât anul viitor să fie bun, iar tu să te îmbogățești făcând afaceri. Nu este util acest lucru? (Nu.) Dacă este sau nu util, nu are nicio legătură cu noi, nu vom avea părtășie despre el astăzi; discuția noastră nu implică acest conținut și acest subiect. Cum folosește Satana superstiția pentru a corupe omul? Ceea ce știu oamenii despre lucruri precum ghicitul, citirea feței și prezicerea viitorului este pentru ca aceștia să poată ști care le va fi norocul în viitor și cum va arăta drumul în față, dar, în cele din urmă, ale cui mâini controlează deja aceste lucruri? (Mâinile lui Dumnezeu.) Ele sunt în mâinile lui Dumnezeu. Folosind aceste metode, ce vrea Satana ca oamenii să știe? El vrea să folosească citirea trăsăturilor feței și prezicerea viitorului, spunând oamenilor că le cunoaște dinainte norocul, iar el vrea să le spună acestora că știe aceste lucruri și că-i controlează. Satana vrea să profite de această oportunitate și să folosească aceste metode pentru a controla oamenii, astfel încât să aibă încredere oarbă în el și să-i asculte fiecare cuvânt. De exemplu, dacă ți se citește în trăsăturile feței, dacă omul care îți prezice viitorul își închide ochii și îți spune tot ce ți s-a întâmplat în ultimele decenii, cu claritate perfectă, cum te-ai simți înăuntrul tău? Ai simți dintr-o dată: „Chiar îl admir pe acest prezicător, este atât de precis! Nu am povestit niciodată trecutul meu cuiva, cum a știut despre el?” Nu i-ar fi prea greu Satanei să-ți cunoască trecutul, corect? Dumnezeu te-a condus până astăzi, iar Satana a corupt, de asemenea, oamenii tot timpul și te-a urmat. Zecile de ani care trec pentru tine nu înseamnă nimic pentru Satana și nu este dificil ca el să știe aceste lucruri. Oare nu-ți dai lui inima când știi că ceea ce a spus este corect? Nu faci ca viitorul și norocul tău să depindă de controlul lui? Într-o clipă, inima ta va simți oarecare respect sau venerație pentru el, iar unora le pot fi deja smulse sufletele de către el. Și-l vei întreba imediat pe ghicitor: „Ce ar trebui să fac în continuare? Ce ar trebui să evit în anul următor? Ce lucruri nu trebuie să fac?” Iar atunci, va spune că nu trebuie să mergi acolo, nu trebuie să faci asta, să nu porți haine de o anumită culoare, că nu ar trebui să mergi într-un loc sau în altul, că ar trebui să faci mai mult anumite lucruri… Nu vei pune imediat la inimă tot ce spune el? Acestea le vei ține minte mai repede decât cuvântul lui Dumnezeu. De ce le-ai ține minte atât de repede? Pentru că ai vrea să te bazezi pe Satana pentru noroc. Nu acum este momentul când el pune mâna pe inima ta? Când faci ceea ce spune și, astfel, cuvintele sale se adeveresc, așa cum a fost prezis, nu ai vrea să te întorci imediat la el pentru a afla ce soartă îți va aduce anul viitor? (Ba da.) Vei face tot ceea ce-ți spune Satana să faci și vei evita lucrurile pe care spune să le eviți; oare nu respecți tot ceea ce spune? Vei fi adus repede sub aripa sa, stricat și ținut sub controlul lui. Acest lucru se întâmplă deoarece crezi că ceea ce spune este adevărul și că el știe despre viața ta din trecut, despre viața ta de acum și despre ceea ce va aduce viitorul. Aceasta este metoda pe care Satana o folosește pentru a-i controla pe oameni. Dar, în realitate, cine deține cu adevărat controlul? Este Dumnezeu Însuși, nu Satana. El doar își folosește tertipurile în acest caz pentru a-i păcăli pe oamenii neștiutori, care nu văd lumea fizică decât ca pe ceva în care să creadă și pe care să se bazeze. Apoi, ei vor cădea la mâna Satanei și îi vor asculta fiecare cuvânt. Dar se oprește vreodată acesta când oamenii vor să creadă și să-L urmeze pe Dumnezeu? Satana nu se oprește. În această situație, oamenii cad într-adevăr sub strânsoarea Satanei? (Da.) Am putea spune că purtarea lui în această privință este cu adevărat fără rușine? (Da.) De ce am spune acest lucru? (Satana folosește înșelăciunea.) Șmecheriile lui sunt necinstite și înșelătoare. El este fără rușine și îi înșală pe oameni să creadă că el controlează totul și le controlează soarta. Acest lucru face ca oamenii neștiutori să ajungă să-l asculte complet și să-i tragă pe sfoară doar cu o propoziție sau două și, în uimirea lor, oamenii se pleacă în fața lui. Deci, ce fel de metode folosește Satana, ce spune ca să te facă să crezi în el? De exemplu, ai putea să nu-i fi spus Satanei câte persoane sunt în familia ta, dar s-ar putea spune că există trei persoane în ea, inclusiv o fiică de șapte ani, precum și vârstele părinților tăi. Dacă la început ai avea bănuieli și îndoieli, n-ai considera că este puțin mai credibil după ce ai auzit acest lucru? Și apoi Satana ar putea spune: „Munca a fost dificilă pentru tine astăzi, superiorii tăi nu-ți acordă recunoașterea pe care o meriți și acționează permanent împotriva ta”. După ce ai auzi acest lucru, ai putea gândi: „Exact așa se întâmplă! Lucrurile nu au mers bine la locul de muncă.” Așa că l-ai crezut pe Satana puțin mai mult. Atunci ar spune altceva ca să te înșele, făcându-te să-l crezi chiar mai mult. Puțin câte puțin, te-ai găsi în imposibilitatea de a te împotrivi sau de a-l mai bănui. Satana folosește doar câteva trucuri triviale, chiar tertipuri mărunte, pentru a te vrăji. Pe măsură ce te vrăjește, nu vei putea să te orientezi, vei fi dezorientat cu privire la ce să faci și vei începe să urmezi ceea ce spune Satana. Aceasta este metoda „o, atât de genial” pe care el o folosește pentru a-l corupe pe om prin care tu, în mod involuntar, cazi în capcana lui și ești sedus. Satana îți spune câteva lucruri pe care oamenii și le imaginează că sunt lucruri bune, iar apoi îți spune ce să faci și ce să eviți și, astfel, pornești fără să-ți dai seama pe acest drum. Odată ce cobori pe acea cale, nu vor fi nimic altceva pentru tine decât necazuri; vei continua să te gândești la ceea ce a spus Satana și la ce ți-a spus să faci, iar tu vei fi, fără să știi, posedat de el. De ce este aceasta? Este pentru că omenirii îi lipsește adevărul și deoarece oamenii nu sunt capabili să se opună ispitei și seducției Satanei. Confruntată cu răutatea și cu înșelăciunea, trădarea și malițiozitatea, omenirea este atât de ignorantă, imatură și slabă, nu-i așa? Nu este aceasta una din căile prin care Satana îl corupe pe om? (Ba da.) Oamenii sunt înșelați și păcăliți fără să știe, puțin câte puțin, prin diferitele metode ale Satanei, deoarece nu au capacitatea de a face diferența între pozitiv și negativ. Le lipsește această statură și capacitatea de a triumfa asupra Satanei.

5. Cum folosește Satana tendințele sociale pentru a-l corupe pe om

Când au început tendințele sociale? Sunt un fenomen nou? (Nu.) Deci, ar putea spune cineva că tendințele sociale au apărut atunci când Satana a început să-i corupă pe oameni? (Da.) Ce includ acestea? (Stil de îmbrăcăminte și machiaj.) Acesta este un lucru cu care oamenii intră adesea în contact. Stilul de îmbrăcăminte, moda și tendințele, acesta este un aspect neînsemnat. Mai este și altceva? Contează, de asemenea, zicerile populare despre care vorbesc adesea oamenii? Contează stilurile de viață pe care și le doresc oamenii? Contează vedetele de muzică, celebritățile, revistele și romanele care le plac oamenilor? (Da.) În mintea voastră, care aspect al acestor tendințe poate corupe omul? Care dintre aceste tendințe este cea mai atrăgătoare pentru voi? Unii oameni spun: „Toți am ajuns la o anumită vârstă, suntem trecuți de patruzeci, cincizeci, șaizeci, șaptezeci sau optzeci de ani, când nu ne putem încadra în aceste tendințe, iar acestea nu ne mai atrag atenția”. Așa este? Alții spun: „Nu urmărim celebritățile, acest lucru îl fac cei tineri în adolescență și la vârsta de douăzeci de ani; noi, de asemenea, nu purtăm haine la modă, aceasta este ceva ce fac oamenii preocupați de propria imagine”. Deci, care dintre acestea este capabilă să vă corupă? (Zicalele populare.) Pot să corupă oamenii aceste zicale? Iată una, iar voi puteți vedea dacă ea îi corupe sau nu pe oameni: „Banii fac lumea să se învârtă”; este aceasta o tendință? Acesta nu este un lucru mult mai rău comparativ cu tendințele în modă și în arta culinară pe care le-ați amintit? (Ba da.) „Banii fac lumea să se învârtă” este filosofia Satanei și predomină în întreaga omenire, în fiecare societate umană. Ați putea spune că este o tendință deoarece a fost împărtășită tuturor și este acum atașată în inima lor. La început, oamenii nu au acceptat această zicală, apoi s-au obișnuit cu ea, astfel încât, atunci când au venit în contact cu viața reală, au aprobat-o tacit, i-au recunoscut existența și, în sfârșit, au acceptat-o. Nu este acesta procesul Satanei care-l corupe pe om? Poate că oamenii nu înțeleg această zicală în aceeași măsură, dar fiecare are grade diferite de interpretare și recunoaștere a ei pe baza lucrurilor care s-au întâmplat în jurul lor și a propriilor experiențe personale, nu-i așa? Indiferent cât de multă experiență are cineva cu această expresie, care este efectul negativ pe care îl poate avea asupra inimii cuiva? (Oamenii ar prețui banii.) Ceva este dezvăluit prin firea umană a oamenilor din această lume, inclusiv a fiecăruia dintre voi. Cum este interpretat acest lucru? Este divinizarea banilor. Este greu să scoți acest lucru din inima cuiva? Este foarte greu! Se pare că stricăciunea omului de către Satana este cu adevărat minuțioasă! Deci, după ce acesta folosește această tendință pentru a-i corupe pe oameni, cum se manifestă în ei? Oare nu credeți că nu ați putea supraviețui în această lume fără niciun ban, că și chiar o singură zi ar fi imposibilă? (Ba da.) Statutul oamenilor se bazează pe cât de mulți bani au, deoarece aceasta reprezintă respectabilitatea lor. Spatele celor săraci este îndoit de rușine, în timp ce bogații se bucură de statutul lor înalt. Ei stau drepți și mândri, vorbind tare și trăind arogant. Ce le aduc oamenilor această zicală și această tendință? Oare nu sunt mulți cei care consideră că merită orice preț ca să obții bani? Oare mulți nu-și sacrifică demnitatea și integritatea în căutarea a mai mulți bani? Oare nu sunt mai mulți oameni care pierd oportunitatea de a-și îndeplini datoria și de a-L urma pe Dumnezeu de dragul banilor? Oare nu este acest lucru o pierdere pentru oameni? (Ba da.) Satana nu este malefic când folosește această metodă și această zicală pentru a-l corupe pe om într-o asemenea măsură? Acesta nu este un tertip rău intenționat? Pe măsură ce treci de la a obiecta la această vorbă populară și până la a o accepta, în cele din urmă, ca adevăr, inima ta se află complet în strânsoarea Satanei și, prin urmare, ajungi fără să știi să trăiești prin ea. În ce măsură te-a afectat această expresie? S-ar putea să cunoști adevărata cale, să știi adevărul, dar nu ai putere s-o urmărești. S-ar putea să cunoști în mod clar cuvântul lui Dumnezeu, însă nu ești dispus să plătești prețul și să suferi pentru a-l plăti. În schimb, ai prefera să-ți sacrifici propriul viitor și destin pentru a te împotrivi lui Dumnezeu chiar până la sfârșit. Nu contează ce spune sau ce face El, indiferent de cât de mult înțelegi că dragostea lui Dumnezeu pentru tine este profundă și mare, vei merge până la capăt cu încăpățânare și vei plăti prețul pentru această zicală. Adică, această expresie îți controlează deja purtarea și gândurile, iar tu, mai degrabă, ți-ai lăsa soarta controlată de aceasta decât să renunți la tot. Oamenii fac acest lucru, sunt controlați de această vorbă și manipulați de ea. Acesta nu este efectul Satanei care-l corupe pe om? Aceasta nu este filozofia și firea coruptă a Satanei care se înrădăcinează în inima ta? Oare nu și-a atins el scopul dacă faci acest lucru? (Ba da.) Vezi cum l-a corupt astfel Satana pe om? (Nu.) N-ai văzut acest lucru. Poți să simți aceasta? (Nu.) Tu n-ai simțit-o. Vezi răutatea Satanei aici? (Da.) El îl corupe pe om în orice moment și în orice loc. Satana face imposibil pentru om să se apere de această stricăciune și-l face neajutorat. El te face să-i accepți gândurile, punctele de vedere și lucrurile rele care vin de la el, în situațiile în care tu ești inconștient și nu recunoști ceea ce se întâmplă cu tine. Oamenii acceptă pe deplin aceste lucruri și nu fac nicio excepție de la ele. Ei prețuiesc și păstrează aceste lucruri ca pe o comoară, le lasă să-i manipuleze și să se joace cu ei, acesta fiind modul în care coruperea omului de către Satana devine din ce în ce mai profundă.

El folosește aceste metode pentru a-l corupe pe om. Omul deține cunoștințe și unele teorii științifice, el trăiește cu influența culturii tradiționale, iar fiecare este un moștenitor al acesteia. Omul este obligat să continue cultura tradițională care îi este oferită de Satana, precum și să acționeze în concordanță cu tendințele sociale pe care acesta le oferă omenirii. Omul este inseparabil de Satana, cooperând cu tot ceea ce face el în orice moment, acceptându-i înșelăciunea, aroganța, relele intenții și răutatea. Odată ce omul a ajuns să posede aceste firi ale Satanei, oare a fost fericit sau trist trăind în această omenire și în această lume? (Trist.) De ce ai spune acest lucru? (El este legat de aceste lucruri și viața lui este o luptă amară.) Hm. Cineva care poartă ochelari și are chiar aparența înțelepciunii; el ar putea să nu strige niciodată, să fie mereu elocvent, rezonabil și, în plus, datorită vârstei sale înaintate, s-ar putea să fi trecut prin multe lucruri și să fie foarte experimentat; el ar putea să vorbească în detaliu despre chestiuni mari și mici și să aibă o bază solidă pentru ceea ce spune; ar putea, de asemenea, să aibă un set de teorii pentru a evalua autenticitatea și rațiunea lucrurilor; iar oamenii ar putea să-i privească arătarea, comportamentul, să vadă cum se comportă, să-i vadă integritatea și caracterul, negăsindu-i nicio vină. Oameni ca acesta se ocupă în mod special de tendințele sociale actuale și nu sunt niciodată considerați ca fiind depășiți. Chiar dacă această persoană ar putea fi mai în vârstă, nu este niciodată demodată și prea bătrână ca să învețe. Aparent, nimeni nu-i poate găsi vină, totuși, în interior, ea este total și complet coruptă de Satana. La prima vedere, nu este nimic greșit, ea este blândă, rafinată, deține cunoștințe și o anumită moralitate; are integritate și lucrurile pe care le știe sunt comparabile cu ceea ce știu tinerii. Cu toate acestea, în ceea ce privește natura și substanța sa, această persoană este un model complet și viu al Satanei, este leit cu el și este chipul acestuia. Acest lucru este „rodul” corupției omului de către Satana. Ceea ce am spus poate fi vătămător pentru voi, dar este în totalitate adevărat. Cunoștințele pe care le studiază omul, știința pe care o înțelege și mijloacele pe care el alege să se potrivească cu tendințele sociale, fără excepție, sunt instrumente ale corupției lui Satana. Acest lucru este absolut adevărat. Prin urmare, omul trăiește într-o fire complet coruptă de acesta, iar omul nu are cum să știe ce este sfințenia sau care este substanța lui Dumnezeu. Acest lucru este cauzat de faptul că, în aparență, cineva nu poate da vina pe modurile în care Satana îl corupe pe om; nu se poate spune din purtarea cuiva că orice este greșit. Toată lumea își desfășoară munca în mod normal și trăiește o viață normală; oamenii citesc cărți și ziare, studiază și vorbesc în mod normal; unii oameni au învățat chiar să aibă aparența moralității, astfel încât să poată saluta, să fie politicoși, amabili, înțelegători cu alții, să fie prietenoși, să-i ajute pe alții, să fie caritabili și să evite să fie exigenți cu ceilalți și să evite să profite de alții. Cu toate acestea, firea lor satanică stricată este înrădăcinată adânc în ei; această substanță nu poate fi schimbată, bazându-se pe eforturi externe. Omul nu poate cunoaște sfințenia lui Dumnezeu din cauza acestei substanțe și, în ciuda faptului că esența sfințeniei Sale este făcută publică omului, acesta n-o ia în serios. Acest lucru este cauzat de faptul că Satana a ajuns deja să dețină complet sentimentele, ideile, punctele de vedere și gândurile omului prin diferite mijloace. Această deținere și această corupție nu sunt temporare sau ocazionale; sunt prezente peste tot și în orice moment. Prin urmare, mulți oameni care au crezut în Dumnezeu timp de trei sau patru ani – chiar și cinci sau șase ani – încă se agață de gândurile și părerile pe care Satana le-a insuflat în ei ca și cum ar strânge o comoară. Deoarece omul a acceptat lucrurile rele, arogante și răuvoitoare din natura Satanei, există adesea, în mod inevitabil, conflicte în relațiile interpersonale ale omului, există adeseori argumente și incompatibilități, care sunt create ca urmare a naturii arogante a Satanei. Dacă Satana ar fi dat omenirii lucruri pozitive – dacă, de exemplu, confucianismul și taoismul culturii tradiționale pe care omul le-a acceptat ar fi considerate lucruri bune – asemenea tipuri de persoane ar trebui să fie capabile să se înțeleagă bine una cu cealaltă după acceptarea acelor lucruri, nu? Deci, de ce există o atât de mare diviziune între oamenii care au acceptat aceleași lucruri? De ce este astfel? Este din cauză că aceste lucruri provin de la Satana și el creează împărțirea între oameni. Lucrurile pe care le oferă, indiferent de cât de demne sau de mari apar la suprafață, îi aduc omului și scot din viața lui numai aroganță și nimic mai mult decât înșelăciunea naturii malefice a Satanei. Nu-i așa? Cineva care ar putea să se ascundă, să posede o bogăție de cunoștințe sau să aibă o educație bună ar avea dificultăți în a-și disimula firea satanică stricată. Adică, indiferent în câte moduri s-ar ascunde această persoană, dacă te-ai gândi la ea ca la un sfânt, dacă ai crede că este desăvârșită sau că este un înger, indiferent cât de pură ai crede că este, cum ar fi viața ei în spatele scenei? Ce substanță ai vedea în dezvăluirea firii ei? Fără îndoială, ai vedea natura malefică a Satanei. Ar putea cineva să spună acest lucru? (Da.) De exemplu, spui că știi pe cineva apropiat vouă, pe care l-ai crezut o persoană bună, poate cineva pe care l-ai idolatrizat. Cu statura ta actuală, ce crezi despre ea? În primul rând, examinezi dacă acest tip de persoană are sau nu omenie, dacă este cinstită, dacă are dragoste adevărată pentru oameni, iar cuvintele și acțiunile ei sunt folositoare și îi ajută pe ceilalți. (Nu.) Ce sunt cu adevărat așa-numita bunăvoință, iubire sau bunătate care sunt dezvăluite aici? Totul este fals, totul este o fațadă. Această aparență din spatele scenei are un scop diabolic ulterior: este acela de a face ca acea persoană să fie adorată și idolatrizată. Vedeți acest lucru în mod clar? (Da.)

Ce aduc metodele folosite de Satana pentru a corupe omenirea? Există ceva pozitiv în această privință? (Nu.) În primul rând, omul poate face diferența între bine și rău? Vezi tu, în această lume, dacă este vorba despre o persoană grozavă sau de o revistă, oamenii vor spune că acest lucru sau celălalt este bun sau rău, așa este? Este corect? (Nu.) Evaluările lor despre evenimente și oameni sunt corecte? Există adevăr în ele? (Nu.) Oare lumea sau umanitatea evaluează lucruri pozitive și negative bazate pe standardul adevărului? (Nu.) De ce oamenii nu au acea abilitate? Oamenii au dobândit atât de multe cunoștințe și știu atât de mult despre știință; oare abilitățile lor nu sunt destul de bune? De ce nu pot face diferența între lucrurile pozitive și cele negative? De ce este astfel? (Pentru că oamenii nu au adevăr, știința și cunoștințele nu sunt adevăr.) Tot ceea ce Satana îi aduce umanității este răutatea și corupția și îi lipsește adevărul, viața și calea. Cu răul și corupția pe care Satana le aduce omului, poți să spui că Satana are dragoste? Poți spune că omul are dragoste? Unii oameni ar putea spune: „Te înșeli, există mulți oameni din întreaga lume care îi ajută pe oamenii săraci sau fără adăpost. Acei oameni nu sunt buni? Există și organizații caritabile care fac fapte bune; nu este lucrarea pe care o fac ei pentru a face binele?” Deci, ce spunem despre aceasta? Satana folosește multe metode și teorii diferite pentru a corupe omul; această stricăciune a omului este un concept nedeslușit? Nu, nu este. De asemenea, Satana face unele lucruri practice și promovează, de asemenea, un punct de vedere sau o teorie în această lume și în societate. În fiecare dinastie și epocă, el promovează o teorie și insuflă unele gânduri în oameni. Aceste gânduri și teorii se înrădăcinează treptat în inimile oamenilor, iar apoi aceștia încep să trăiască prin ele; oare, fără să știe, aceștia nu devin Satana? Oamenii nu sunt una cu el? Când oamenii au devenit una cu Satana, care este atitudinea lor față de Dumnezeu în cele din urmă? Nu este aceeași atitudine pe care Satana o are față de Dumnezeu? Nimeni nu îndrăznește să recunoască acest lucru, nu-i așa? Este foarte înfricoșător! De ce spun eu că natura Satanei este diabolică? Acest lucru este determinat și analizat pe baza a ceea ce a făcut Satana și a lucrurilor pe care le-a descoperit el; nu este lipsit de valoare să spunem că Satana este diabolic. Dacă tocmai aș spune că el este diabolic, voi ce ați crede? V-ați gândi: „Evident, Satana este rău”. Deci, te voi întreba: „Care aspect al lui este malefic?” Dacă spui: „Satana care I se împotrivește lui Dumnezeu este rău”, tu tot nu vei vorbi clar. Așadar, am spus detaliile în acest fel; aveți o înțelegere cu privire la conținutul specific al substanței răului Satanei? (Da.) Acum, că ați avut această înțelegere a naturii lui malefice, cât de mult înțelegeți despre voi înșivă? Sunt legate aceste lucruri? (Da.) Vă face rău această legătură? (Nu.) Vă este utilă? (Da.) Cât de folositoare este? (De un foarte mare ajutor!) Să vorbim despre particularități; nu vreau să aud cuvinte ambigue. La cât de mult se referă acest „foarte mare”? (Cunoaștem lucrurile pe care Dumnezeu le urăște, cele care se îndreaptă împotriva Lui; inimile noastre sunt destul de clare cu privire la acestea.) Mai este de adăugat și altceva? Când împărtășesc despre substanța sfințeniei lui Dumnezeu, este necesar să am părtășie și despre substanța diabolică a Satanei. Care este părerea voastră? (Da, este necesar.) De ce? (Răutatea lui scoate mult în evidență sfințenia lui Dumnezeu). Așa este? Acest lucru este parțial corect în faptul că fără răul Satanei, oamenii nu vor ști despre sfințenia lui Dumnezeu; acest lucru este corect. Totuși, este corect dacă spui că sfințenia Sa există numai datorită contrastului cu răutatea Satanei? Acest argument este greșit. Sfințenia lui Dumnezeu este substanța Sa; chiar dacă El îl dezvăluie prin faptele Sale, aceasta este încă o expresie firească a substanței lui Dumnezeu și este substanța Sa inerentă; ea a existat întotdeauna și Îi este intrinsecă Lui Însuși, dar omul nu o poate vedea. Acest lucru se datorează faptului că omul trăiește în mijlocul firii corupte a Satanei și sub influența lui și nu știe despre sfințenie, cu atât mai puțin despre conținutul specific al sfințeniei lui Dumnezeu. Deci, este necesar să avem părtășie mai întâi despre substanța diabolică a Satanei? (Da, este.) Vezi tu, noi am avut părtășie despre mai multe aspecte ale unicității lui Dumnezeu și nu am amintit despre substanța Satanei, nu-i așa? Unii oameni pot exprima unele îndoieli, cum ar fi: „Tu împărtășești despre Dumnezeu Însuși, de ce întotdeauna vorbești despre cum îi corupe Satana pe oameni și în ce mod este malefică natura lui?” Ai pus capăt acestor îndoieli? (Da.) Cum le-ai pus capăt? (Prin părtășia lui Dumnezeu, am deosebit ceea ce este rău.) Când oamenii au discernământ despre rău și au o definiție precisă a acestuia, când ei pot vedea cu claritate conținutul specific și manifestarea răului, sursa și substanța lui – atunci când sfințenia lui Dumnezeu este acum discutată – oamenii vor realiza atunci sau vor recunoaște, în mod clar, acest lucru ca pe sfințenia Lui, ca pe o adevărată sfințenie. Dacă nu discut despre răul Satanei, unii vor crede în mod eronat că ceea ce fac oamenii în societate și printre ceilalți – sau ceva în această lume – poate fi legat de sfințenie. Nu este greșit acest punct de vedere? (Ba da.)

Am avut astfel părtășie cu privire la substanța Satanei. Ce fel de înțelegere a sfințeniei lui Dumnezeu ați obținut prin experiențele voastre din ultimii ani, din înțelegerea cuvântului și experimentarea lucrării Sale? Haideți să vorbim despre acest lucru. Nu trebuie să folosești cuvinte plăcute urechilor, doar să vorbești din experiențele proprii – sfințenia lui Dumnezeu reprezintă doar dragostea Lui? Este doar dragostea Sa cea pe care o descriem ca sfințenie? Acest lucru ar fi prea unilateral, nu? Nu ar fi unilateral? (Ba da.) În afară de dragostea Sa, sunt alte aspecte ale substanței lui Dumnezeu pe care le-ați văzut? (Da.) Ce ați văzut? (Dumnezeu detestă festivalurile și sărbătorile, obiceiurile și superstițiile, aceasta este sfințenia Lui.) Ai spus doar că Dumnezeu urăște anumite lucruri; El este sfânt, de aceea El detestă aceste lucruri – asta vrea să însemne? (Da.) La baza ei, ce este sfințenia lui Dumnezeu? Sfințenia Sa nu are un conținut substanțial, ci doar că El detestă lucrurile? În mintea voastră gândiți: „Pentru că Dumnezeu urăște aceste lucruri rele, de aceea se poate spune că Dumnezeu este sfânt”? Nu este această o speculație? Oare aceasta nu este o formă de deducție și de judecată? Care este cel mai mare tabu atunci când vine vorba de înțelegerea substanței lui Dumnezeu? (Să lași realitatea în urmă.) Lucrul considerat cel mai inacceptabil este atunci când lăsăm realitatea în urmă pentru a vorbi despre doctrine. Altceva? (Speculații și imaginație.) Speculațiile și imaginația, acestea sunt, de asemenea, tabuuri foarte puternice. De ce speculațiile și imaginația nu sunt utile? Poți vedea, cu adevărat, lucruri despre care ai făcut presupuneri și pe care ți le-ai imaginat? (Nu.) Acestea sunt adevărata substanță a lui Dumnezeu? (Nu.) Ce altceva este tabu? Este doar enumerarea multor cuvinte frumos răsunătoare pentru a descrie substanța lui Dumnezeu? (Da.) Oare acest lucru nu reprezintă laudă și lipsă de sens? Judecata și speculațiile sunt fără sens, așa cum este și alegerea cuvintelor care sună bine. Lauda goală este, de asemenea, lipsită de sens, nu-i așa? (Ba da.) Lui Dumnezeu îi place să asculte oamenii vorbind despre acest gen de prostii? (Nu, nu-I place.) Care este sinonimul pentru a „nu se bucura” de ceva? (Să te simți inconfortabil.) El Se simte inconfortabil auzind acest lucru! Dumnezeu conduce și mântuiește un grup de oameni și, după ce acest grup aude cuvintele Lui, oamenii nu înțeleg niciodată ce vrea El să spună. Cineva poate întreba: „Dumnezeu este bun?”, iar ei ar răspunde: „Bun!” „Cât de bun?” „Atât de bun!” „Dumnezeu îl iubește pe om?” „Da!” „Cât de mult?” „Foarte, foarte mult!” „Poți să descrii dragostea Lui?” „Este mai adâncă decât marea, mai înaltă decât cerul!” Nu este acest lucru absurd? Nu este această aberație asemănătoare cu ceea ce ați spus despre: „Dumnezeu urăște firea coruptă a Satanei, de aceea El este sfânt”? (Ba da.) Ceea ce tocmai ați spus nu este o absurditate? De unde vin majoritatea lucrurilor fără sens care sunt rostite? (De la Satana.) Ele vin de la Satana. Lucrurile absurde care se spun provin în primul rând din iresponsabilitatea și lipsa de respect a oamenilor față de Dumnezeu. Am putea spune acest lucru? (Da.) Tu n-ai înțeles deloc și, totuși, ai spus lucruri aberante, nu este iresponsabil acest lucru? Nu este aceasta lipsă de respect față de Dumnezeu? Ai dobândit câteva cunoștințe, ai înțeles ceva despre raționament și puțină logică, pe care le-ai folosit aici și, în plus, ai făcut acest lucru în cunoașterea lui Dumnezeu. Crezi că El Se simte inconfortabil să audă aceasta? Cum puteți încerca să-L cunoașteți pe Dumnezeu folosind aceste metode? Nu sună ciudat acest lucru? De aceea, când vine vorba de cunoașterea lui Dumnezeu, trebuie să fim foarte precauți; unde Îl cunoașteți, vorbiți doar despre aceasta. Vorbiți sincer și practic și nu vă împodobiți cuvintele cu complimente de rutină și nu folosiți lingușirea; Dumnezeu nu are nevoie de acest lucru, iar aceasta vine de la Satana. Firea lui Satana este arogantă și îi place să fie flatat și să audă cuvinte frumoase. Satana va fi mulțumit și fericit dacă oamenii vor enumera toate cuvintele frumoase pe care le-au învățat și le vor folosi pentru el. Dar Dumnezeu nu are nevoie de acest lucru; El nu are nevoie de adulare sau lingușire și nu cere ca oamenii să vorbească prostii și să-L preamărească orbește. Dumnezeu detestă aceasta și nici măcar nu va asculta lauda și lingușirea care depășesc realitatea. Deci, atunci când unii oameni Îl preamăresc orbește pe Dumnezeu, iar ceea ce spun nu se potrivește cu ceea ce se află în inima lor, atunci când Îi fac orbește jurăminte lui Dumnezeu și se roagă cu nepăsare, El nu-i ascultă deloc. Trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru ceea ce spui. Dacă nu știi ceva, spune; dacă știi ceva, exprimă acest lucru într-un mod practic. Așadar, cu privire la conținutul real al sfințeniei lui Dumnezeu, aveți o înțelegere detaliată a acestui lucru? (Când am dezvăluit răzvrătirea, când am avut abateri, am primit judecata și mustrarea lui Dumnezeu și am văzut în ea sfințenia Sa. Iar când am întâlnit medii care nu corespund așteptărilor mele, m-am rugat pentru aceste lucruri și am căutat intențiile lui Dumnezeu și, pe măsură ce El m-a luminat și m-a călăuzit prin cuvintele Sale, eu am văzut sfințenia Lui.) Aceasta este din experiența ta, nu-i așa? (Am văzut din ceea ce a spus El că omul este corupt și rănit de Satana în acest fel. Cu toate acestea, Dumnezeu a dat totul pentru a ne mântui, iar, din aceasta, eu văd sfințenia Sa.) Acesta este un mod realist de a vorbi și este o adevărată cunoaștere. Există vreo părere diferită despre acest lucru? (Nu știu dacă înțelegerea mea este corectă sau nu. Văd răul Satanei din cuvintele pe care le-a spus pentru a o ademeni pe Eva să păcătuiască și din ispitirea Domnului Isus de către el. Din cuvintele cu care Dumnezeu le-a spus lui Adam și Evei ce puteau sau nu să mănânce, văd că vorbele Lui sunt cinstite, curate și de încredere; din aceasta văd sfințenia Sa.) Din ceea ce ați auzit că spun acești oameni, la ale cui cuvinte spuneți cel mai mult „Amin”? Al cui discurs, a cui părtășie au fost cel mai aproape de subiectul nostru de astăzi, ale cui au fost cele mai realiste? Cum a fost părtășia ultimei surori? (Bună.) Spui „Amin” la ceea ce a spus, ce a spus ea a pus punctul pe i? Poți fi direct, să spui ceea ce trebuie și să nu-ți faci griji că ai greșit. (Din cuvintele pe care tocmai le-a spus sora, am auzit că vorbele lui Dumnezeu sunt sincere și foarte clare, nu sunt deloc ca vorbele spuse pe ocolite ale Satanei. Am văzut sfințenia lui Dumnezeu în acest lucru.) Aceasta este o parte. Ați auzit cu toții ce tocmai a fost spus? (Da.) A fost corect? (Da.) Să-i oferim surorii noastre un rând de aplauze. Foarte bine. Văd că ați câștigat ceva în aceste două părtășii recente, dar trebuie să continuați să munciți din greu. Motivul pentru care trebuie să munciți din greu este faptul că înțelegerea substanței lui Dumnezeu este o lecție foarte profundă; nu este un lucru pe care cineva ajunge să-l înțeleagă peste noapte sau despre care să poată vorbi clar în doar câteva cuvinte.

Fiecare aspect al firii satanice corupte, al cunoașterii, al filosofiei, al gândirii și părerilor oamenilor și al aspectelor personale îi împiedică foarte mult să cunoască substanța lui Dumnezeu; astfel că, atunci când auziți aceste subiecte, unele pot fi mai presus de înțelegerea voastră, altele pe care nu le înțelegeți, în timp ce unele subiecte nu se potrivesc în esență cu realitatea. Cu toate acestea, am auzit de înțelegerea voastră despre sfințenia lui Dumnezeu și știu că, în inimile voastre, începeți să recunoașteți ceea ce am spus și am împărtășit despre sfințenia Sa. Știu că în inima voastră începe să mijească dorința de a înțelege substanța sfințeniei Lui. Dar ce Mă face și mai fericit? Este faptul că unii dintre voi sunteți deja în stare să folosiți cele mai simple cuvinte pentru a vă descrie cunoștința despre sfințenia Sa. Chiar dacă acesta este un lucru simplu de spus și l-am mai spus înainte, în inima multora dintre voi, acest lucru trebuie încă să fie aprobat sau să facă o impresie. Cu toate acestea, unii dintre voi ați pus aceste cuvinte la inimă, iar asta este destul de bine și acesta este un început foarte bun. Sper că pe subiectele pe care voi le considerați profunde – sau pe cele care nu vă sunt la îndemână – veți continua să reflectați și să faceți din ce în ce mai multă părtășie. Pentru acele probleme care nu sunt la îndemâna voastră, va fi cineva care să vă ofere mai multă îndrumare. Dacă vă angajați în mai multă părtășie în ceea ce privește domeniile care se află acum la îndemâna voastră, Duhul Sfânt Își va face lucrarea, iar voi veți ajunge la o înțelegere mai mare. Înțelegerea și cunoașterea substanței lui Dumnezeu oferă un ajutor nemăsurat pentru intrarea în viață a oamenilor. Sper ca voi să nu ignorați acest lucru sau să îl vedeți ca pe un joc; deoarece cunoașterea lui Dumnezeu este baza esențială și fundamentul pentru credința omului în El și căutarea adevărului și a mântuirii de către om și ceva care nu trebuie eliminat. Dacă omul crede în Dumnezeu, dar încă nu-L cunoaște și dacă el trăiește printre niște slove și doctrine, nu vei atinge niciodată mântuirea, chiar dacă acționezi și trăiești în conformitate cu sensul superficial al adevărului. Cu alte cuvinte, când credința ta în Dumnezeu nu se bazează pe cunoașterea Lui, atunci ea nu înseamnă nimic. Înțelegeți, nu-i așa? (Da, înțelegem.) Părtășia noastră de astăzi se va încheia aici. (Îi mulțumim lui Dumnezeu!)

4 ianuarie 2014

All Scripture quotations in this publication are from Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide. Use of trademark Biblica, Inc.® requires the permission of Biblica, Inc.®.

Anterior:Dumnezeu Însuși, Unicul (IV)

Următorul:Dumnezeu Însuși, Unicul (VIII)

S-ar putea să vă placă și