Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Dumnezeu Însuși, Unicul (IV)

Sfințenia lui Dumnezeu (I)

Astăzi, am avut încă o părtășie a autorității lui Dumnezeu și nu vom vorbi despre dreptatea Lui chiar acum. Astăzi vom vorbi despre un subiect complet nou – sfințenia lui Dumnezeu. Sfințenia Lui este încă un aspect al esenței Sale unice, astfel că este o mare nevoie de a avea părtășie aici despre acest subiect. Oare toate aceste aspecte sunt unice: acest aspect al esenței lui Dumnezeu, despre care Eu voi avea părtășie, împreună cu cele două aspecte ale firii drepte a lui Dumnezeu și ale autorității Sale, despre care am avut părtășie înainte? (Da.) Sfințenia Lui este, de asemenea, unică, astfel că baza acestei unicități, rădăcina ei, este tema pentru părtășia noastră de astăzi. Înțelegeți? Repetați după Mine: esența unică a lui Dumnezeu – sfințenia Lui. (Esența unică a lui Dumnezeu – sfințenia Lui.) Cum vă simțiți în inimile voastre după repetarea acestei fraze? Poate că unii dintre voi aveți unele îndoieli și întrebați: „De ce să avem părtășie despre sfințenia lui Dumnezeu?” Nu vă faceți griji, vă voi explica acest lucru cu încetul. De îndată ce-l veți auzi, veți ști de ce este atât de necesar pentru Mine să am părtășie despre acest subiect.

Mai întâi, să definim cuvântul „sfânt”. Folosindu-vă înțelegerea și din toate cunoștințele pe care vi le-ați însușit, ce înțelegeți prin definiția „sfânt”? Definiți aceasta pentru Mine. („Sfânt” înseamnă fără pată, fără nimic din corupția sau defectele omenirii. Tot ceea ce emite – fie în gândire, vorbire sau acțiune, tot ceea ce face – este complet pozitiv.) Foarte bine. („Sfânt” este divin, neîntinat, de neofensat de către om. Este unic, este simbolul caracteristic al lui Dumnezeu.) („Sfânt” este fără pată și este un aspect al firii divine, de neofensat.) Aceasta este definiția voastră. În inima fiecărei persoane, acest cuvânt, „sfânt”, are o rază de acțiune, o definiție și o interpretare. Cel puțin, atunci când vedeți cuvântul „sfânt”, mintea voastră nu este goală. Pentru acest cuvânt, aveți un anumit domeniu delimitat de aplicare, iar definiția unor oameni despre el se apropie de folosirea acestui cuvânt pentru definirea esenței firii lui Dumnezeu. Aceasta este foarte bine. Majoritatea oamenilor cred despre cuvântul „sfânt” că este unul pozitiv, iar acest lucru poate fi afirmat. Dar sfințenia lui Dumnezeu, pe care doresc să o împărtășesc astăzi, nu va fi numai definită, nici doar explicată. În schimb, voi folosi câteva fapte pentru verificare pentru a-ți permite să vezi de ce Eu spun că Dumnezeu este sfânt și de ce folosesc cuvântul „sfânt” pentru a descrie esența Lui. Până când se va încheia părtășia nostră, vei simți că folosirea cuvântului „sfânt” pentru a defini esența lui Dumnezeu și folosirea acestui cuvânt pentru a te referi la El, sunt atât binemeritate, cât și cele mai potrivite. Cel puțin, atât cât se întinde sfera de acoperire a limbilor actuale ale omenirii – folosirea acestui cuvânt pentru a ne referi la Dumnezeu este deosebit de potrivită, este singurul cuvânt din limba omenească cel mai potrivit pentru a se referi la Dumnezeu. Nu este un cuvânt gol atunci când este folosit cu referire la Dumnezeu, nici nu este laudă fără motiv sau un compliment gol. Scopul părtășiei noastre este să permitem fiecărei persoane să recunoască adevărul acestui aspect al esenței lui Dumnezeu. Dumnezeu nu Se teme de înțelegerea oamenilor, ci doar de neînțelegerea lor. Dumnezeu dorește ca fiecare persoană să-I cunoască esența și ceea ce are și este El. Deci, de fiecare dată când menționăm un aspect al esenței Sale, ne putem baza pe multe fapte pentru a le permite oamenilor să vadă că există într-adevăr acest aspect al esenței lui Dumnezeu.

Acum, că avem o definiție a cuvântului „sfânt”, să luăm câteva exemple. În ideile pe care le au oamenii, ei își imaginează multe lucruri „sfinte” și oameni „sfinți”. De exemplu, băieții și fetele virgine sunt definiți ca sfinți în dicționarele omenirii? (Da.) Sunt ei, de fapt, sfinți? (Nu.) Sunt așa-numitul „sfânt” și „sfântul”, despre care vom avea părtășie astăzi, unul și același? (Nu.) Privind la acei oameni cu principii înalte, cu exprimare rafinată și cultivată, care nu rănesc niciodată pe nimeni și care, atunci când vorbesc, îi fac pe ceilalți dezinvolți și plăcuți – sunt ei sfinți? Sunt sfinți savanții sau domnii confucianiști cu principii înalte, rafinate atât în ​​cuvânt, cât și în faptă? Sunt sfinți cei care fac deseori bine, sunt generoși și le oferă un mare ajutor celorlalți, cei care aduc multă bucurie în viața oamenilor? (Nu.) Sunt sfinți cei care nu ascund gânduri oportuniste, care nu fac nimănui vreo cerere aspră, care tolerează pe toată lumea? Sunt sfinți cei care nu au avut niciodată un conflict cu cineva și nici nu au profitat vreodată de cineva? Deci, sunt sfinți cei care lucrează pentru binele celorlalți, care sunt în folosul celorlalți și le aduc lămuriri altora în orice fel? Sunt sfinți cei care-și dau altora toate economiile lor de-o viață și trăiesc o existență simplă, care sunt severi cu ei înșiși, dar îi abordează pe alții în mod liber? (Nu.) Țineți minte că mamele voastre v-au purtat de grijă și v-au îngrijit în toate modurile posibil de imaginat – sunt ele sfinte? Sunt sfinți idolii pe care îi îndrăgiți, fie că sunt oameni celebri, staruri sau oameni minunați? (Nu.) Să privim acum la acei profeți din Biblie care au fost capabili să prezică viitorul care nu era cunoscut multor altora – au fost sfinte astfel de persoane? Au fost sfinți oamenii care au reușit să consemneze cuvintele lui Dumnezeu și faptele lucrării Sale în Biblie? Moise a fost sfânt? Avraam a fost sfânt? (Nu.) Dar Iov? A fost sfânt? (Nu.) De ce spuneți acest lucru? Iov a fost numit de către Dumnezeu un om drept, deci, de ce s-a spus chiar despre el că nu este sfânt? Simțiți o oarecare incertitudine aici, nu-i așa? Oare oamenii care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău nu sunt cu adevărat sfinți? Sunt sau nu sunt? (Nu.) Răspunsul vostru este negativ. Deci, pe ce se bazează răspunsul vostru negativ? (Dumnezeu este unic.) Aceasta este o bază bine stabilită. Descopăr că aveți o mare capacitate de a lua rapid lucrurile și de a folosi ceea ce ați învățat și că aveți toți aceste abilități speciale. Sunteți puțin incerți, nu prea siguri și nu îndrăzniți să spuneți „nu”, dar nici „da”, deci spuneți „nu” cu o oarecare dificultate. Permiteți-Mi să vă adresez o altă întrebare. Sunt sfinți mesagerii lui Dumnezeu – cei pe care El îi trimite pe pământ? (Nu.) Reflectați cu atenție. Dați răspunsul odată ce ați reflectat profund. Îngerii sunt sfinți? (Nu.) Este sfântă omenirea care nu a fost coruptă de Satana? (Nu.) Voi spuneți „nu” la fiecare întrebare. Pe ce bază? Oare fiecare frază pe care am spus-o chiar acum este motivul pentru care spuneți „nu”? Sunteți confuzi, nu-i așa? Deci, de ce se spune chiar și despre îngeri că nu sunt sfinți? Sunteți nesiguri acum, nu-i așa? Apoi, puteți descoperi pe ce bază oamenii, lucrurile sau ființele necreate, pe care le-am menționat anterior, nu sunt sfinte? Sunt sigur că nu puteți, corect? (Da.) Deci, răspunsul vostru „nu”, este atunci puțin iresponsabil? Nu răspunzi în mod spontan? Unii oameni reflectează: „Întrebi astfel, deci, cu siguranță, nu este”. Nu răspundeți doar în mod spontan. Gândiți-vă cu atenție dacă răspunsul este da sau nu. Veți ști, atunci când vom avea părtășie despre următorul subiect, de ce este „nu”. Vă voi da răspunsul în scurt timp. Să citim mai întâi ceva din Scriptură.

Porunca lui Iahve Dumnezeu pentru om

(Geneza 2:15-17) Iar Iahve Dumnezeu l-a luat pe om și l-a pus în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească. Și Iahve Dumnezeu i-a poruncit omului, zicând: „Din fiecare pom al grădinii, poți mânca fără restricție, dar să nu mănânci din pomul cunoașterii binelui și răului; deoarece în ziua în care vei mânca din acesta, cu siguranță vei muri.”

Înșelarea femeii de către șarpe

(Geneza 3: 1-5) Așadar, șarpele era mai șiret decât toate fiarele câmpului, pe care le-a făcut Iahve Dumnezeu. Și el i-a zis femeii: „Da, a zis Dumnezeu: «Să nu mâncați din toți copacii din grădină»?” Iar femeia i-a spus șarpelui: „Putem mânca din rodul pomilor grădinii; însă din fructele copacului care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: «Să nu mâncați din el, nici să nu-l atingeți, ca nu cumva să muriți.»” Iar șarpele i-a spus femeii: „Moartea voastră nu e o certitudine, pentru că Dumnezeu știe că, în ziua în care veți mânca din acesta, ochii voștri se vor deschide, iar voi veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”.

Din ce carte a Bibliei sunt aceste fragmente din cele două pasaje? (Geneza.) Sunteți toți familiarizați cu aceste două pasaje? Acesta este un lucru care s-a întâmplat la început, când omenirea a fost creată pentru prima dată; a fost un eveniment real. Mai întâi, să ne uităm la ce fel de poruncă le-a dat Iahve Dumnezeu lui Adam și Evei, deoarece conținutul acesteia este foarte important pentru subiectul nostru de astăzi. „Și Iahve Dumnezeu i-a poruncit omului, zicând...” Continuați să citiți următorul pasaj. („Din fiecare pom al grădinii, poți mânca fără restricție, dar să nu mănânci din pomul cunoașterii binelui și răului; deoarece în ziua în care vei mânca din acesta, cu siguranță vei muri.”) Ce conține porunca lui Dumnezeu dată omului, din acest pasaj? În primul rând, Dumnezeu îi spune omului ce poate mânca, fiind fructele unei varietăți de pomi. Nu există niciun pericol și nicio otravă, toate pot fi mâncate după cum dorește fiecare, fără nicio reținere. Aceasta este o parte. Cealaltă parte este un avertisment. Acest avertisment îi spune omului de pomul din care nu poate mânca fructele – nu trebuie să mănânce fructele din pomul cunoașterii binelui și răului. Ce se va întâmpla dacă o va face? Dumnezeu i-a spus omului: „Dacă mănânci fructul, cu siguranță vei muri”. Sunt aceste cuvinte cinstite? (Da.) Dacă Dumnezeu ți-ar spune aceasta, însă tu nu ai înțelege de ce, ai considera-o ca pe o regulă sau ca pe un ordin de urmat? Ar trebui urmat, nu-i așa? Dar chiar dacă omul este sau nu capabil să urmeze aceasta, cuvintele lui Dumnezeu sunt fără echivoc. Dumnezeu i-a spus omului foarte clar ce poate și ce nu poate el să mănânce și ce se va întâmpla dacă va mânca ceea ce nu ar trebui. Ai văzut vreuna dintre firile lui Dumnezeu în aceste cuvinte scurte pe care le-a spus? Sunt adevărate aceste cuvinte ale Sale? Există vreo înșelăciune? Există vreo falsitate? (Nu.) Există ceva amenințător? (Nu.) Dumnezeu i-a spus omului cu onestitate, cinstit și cu sinceritate ce poate și ce nu poate mânca, clar și pe înțeles. Există vreun înțeles ascuns în aceste cuvinte? Sunt clare aceste cuvinte? Mai este nevoie de supoziții? (Nu.) Nu este nevoie să ghiciți, corect? Sensul lor este evident dintr-o privire, iar voi înțelegeți de îndată ce îl vedeți. Este clar ca lumina zilei. Adică, ceea ce vrea să spună și ceea ce vrea să exprime Dumnezeu vin din inima Lui. Lucrurile pe care El le exprimă sunt curate, cinstite și clare. Nu există motive ascunse, nici vreun sens ascuns. El i-a vorbit direct omului, spunându-i ce poate și ce nu poate el să mânânce. Adică, prin aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, omul poate vedea că inima lui Dumnezeu este transparentă, este adevărată. Nu este absolut nicio falsitate aici, îți spun că nu poți mânca ceea ce este comestibil sau îți spun „Fă-o și vezi ce se întâmplă” cu lucruri pe care nu le poți mânca. Oare aceasta vrea El să spună? (Nu.) Nu. Orice crede Dumnezeu în inima Lui este ceea ce El spune. Dacă spun că Dumnezeu este sfânt pentru că, în acest fel, El Se arată și Se dezvăluie în aceste cuvinte, tu te poți simți puțin ca și cum Eu aș face mult zgomot pentru nimic sau că Mi-aș extinde interpretarea puțin prea departe. Dacă este astfel, nu-ți face griji, nu am terminat încă.

Haideți să vorbim despre „Înșelarea femeii de către șarpe”. Cine este șarpele? (Satana.) Satana joacă rolul contrastului în planul de gestionare (planul de mântuire) de șase mii de ani al lui Dumnezeu și este un rol pe care nu putem să nu-l menționăm atunci când avem părtășie despre sfințenia Sa. De ce spun acest lucru? Dacă nu cunoști răul și corupția Satanei sau natura lui, atunci nu ai nicio posibilitate să le recunoști, nici nu poți ști ce este cu adevărat sfințenia. În confuzie, oamenii cred că ceea ce face Satana este corect, pentru că ei trăiesc în astfel de fire coruptă. Fără niciun contrast, cu nimic cu care să fie comparat, nu poți ști atunci ce este sfințenia, astfel că acest subiect trebuie menționat aici. Nu am scos din senin acest subiect, ci, prin cuvintele și faptele lui, vom vedea cum acționează Satana, cum corupe omenirea, ce fel de natură are și cum este chipul lui. Deci, ce i-a spus această femeie șarpelui? Femeia i-a povestit din nou șarpelui ce îi spusese Iahve Dumnezeu. Luând în considerare ceea ce a spus, ea a confirmat validitatea a tot ceea ce-i spusese Dumnezeu? Ea n-a putut confirma acest lucru, nu-i așa? Ca cineva care era nou creat, ea nu avea nicio capacitate de a distinge binele de rău, nici de a cunoaște nimic în jurul ei. Judecând după cuvintele pe care le-a spus șarpelui, ea nu confirmase cuvintele lui Dumnezeu ca fiind corecte în inima ei; aceasta a fost atitudinea ei. Deci, atunci când șarpele a văzut că femeia nu a avut o atitudine clară față de cuvintele lui Dumnezeu, a spus: „Moartea voastră nu e o certitudine, pentru că Dumnezeu știe că, în ziua în care veți mânca din acesta, ochii voștri se vor deschide, iar voi veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. Există ceva în neregulă cu aceste cuvinte? (Da.) Ce este în neregulă? Când ați terminat de citit această propoziție, v-ați făcut o idee despre intențiile șarpelui? (Da.) Ce intenții are șarpele? (Să-l ispitească pe om să săvârșească păcatul.) Vrea s-o ispitească pe această femeie ca s-o împiedice să țină cont de cuvintele lui Dumnezeu, însă a vorbit el direct? (Nu.) El nu a vorbit direct, deci putem spune că este foarte viclean. Își exprimă intenția într-un mod viclean și evaziv pentru a-și atinge obiectivul plănuit pe care îl ține ascuns, în interiorul său, de om – aceasta este viclenia șarpelui. Satana a vorbit și a acționat astfel dintotdeauna. El spune „cu siguranță, nu”, fără a confirma într-un fel sau în altul. Dar, după ce a auzit acest lucru, a fost mișcată inima acestei femei neștiutoare? (Da.) Șarpele a fost mulțumit deoarece cuvintele lui avuseseră efectul dorit – aceasta era intenția vicleană a șarpelui. Mai mult, promițând un rezultat, pe care omul l-a crezut ca fiind unul bun, șarpele a sedus-o, spunând: „în ziua în care veți mânca din acesta, ochii voștri se vor deschide”. Deci, ea se gândește: „Este un lucru bun să am ochii deschiși!” Cu toate acestea, șarpele spune apoi cuvintele pe care omul le consideră a fi chiar mai bune, cuvinte necunoscute omului, cuvinte care exercită o mare putere de ispitire asupra celor care le aud: „iar voi veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. Nu sunt aceste cuvinte foarte seducătoare pentru om? Este ca și cum cineva ți-ar spune: „Fața ta are o formă minunată. Doar puțin scurtă de-a lungul arcadei nazale, dar dacă vei repara aceasta, vei fi o frumusețe de renume mondial!” I-ar mișca inima auzind aceste cuvinte cuiva care nu a vrut niciodată să-și facă o intervenție de chirurgie plastică? (Da.) Deci, sunt aceste cuvinte seducătoare? Este această seducție ispititoare pentru tine? Te pune la încercare? (Da.) Spune Dumnezeu lucruri de genul acesta? A fost vreun indiciu al acestui lucru în cuvintele Lui, pe care le-am examinat chiar acum? (Nu.) De ce? Dumnezeu spune ceea ce gândește în inima Lui? Omul poate să vadă inima lui Dumnezeu prin cuvintele Sale? (Da.) Dar când șarpele i-a spus femeii acele cuvinte, ai fost în stare să vezi inima lui? (Nu.) Și, din cauza neștiinței oamenilor, ei au fost cu ușurință seduși, prinși și conduși de cuvintele șarpelui. Deci ai fost capabil să vezi intențiile Satanei? Ai fost capabil să vezi scopul în spatele a ceea ce a spus? Ai fost capabil să vezi complotul și planul său viclean? (Nu.) Ce fel de fire este reprezentată de modul de a vorbi al Satanei? Ce fel de esență ai văzut în Satana prin aceste cuvinte? Este periculos? Poate că, aparent, el zâmbește la tine sau nu dezvăluie nicio expresie, de niciun fel. Dar, în inima sa, el calculează modul în care să-și atingă obiectivul pe care tu nu-l poți vedea. Ești apoi sedus de toate făgăduințele pe care ți le face, de toate avantajele despre care-ți vorbește. Tu le vezi ca fiind bune și simți că ceea ce spune este mai util, mai substanțial decât ceea ce spune Dumnezeu. Omul nu devine apoi un prizonier supus când se întâmplă acest lucru? (Da.) Deci, acest mijloc folosit de Satana nu este diabolic? Îți permiți să te scufunzi adânc. Fără ca Satana să trebuiască să miște un deget, cu aceste două propoziții, te bucuri să-l urmezi îndeaproape și să-l respecți. Obiectivul său a fost atins. Nu este sinistră această intenție? Nu este acesta chipul primordial al Satanei? Din cuvintele acestuia, omul poate vedea motivele sale sinistre, chipul său hidos și esența lui. Nu-i așa? (Da.) Comparând aceste propoziții, fără analiză, tu probabil poți simți ca și cum cuvintele lui Iahve Dumnezeu sunt plictisitoare, obișnuite și comune, că nu merită să faci caz pentru a lăuda onestitatea lui Dumnezeu. Au, totuși, aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, multă greutate pentru oamenii de astăzi când luăm cuvintele Satanei și chipul lui hidos și le folosim ca un contrast? (Da.) Prin acest contrast, omul poate simți perfecțiunea pură a lui Dumnezeu. Am dreptate să spun aceasta? (Da.) Toate sunt denaturate: fiecare cuvânt pe care îl spune Satana, precum și motivele, intențiile și modul în care el vorbește. Care este principala caracteristică a modului său de a vorbi? El folosește limbajul echivoc pentru a te seduce fără să te lase să-l vezi, nici nu-ți permite să distingi care este obiectivul său; îți permite să apuci momeala, făcându-te să-l lauzi și să-i cânți virtutea. Nu este aceasta stratagema permanentă a Satanei? (Da.) Haide să examinăm acum ce alte cuvinte și expresii ale Satanei îi permit omului să-i vadă chipul hidos. Haide să continuăm citirea din Scriptură.

Dialog între Satana și Iahve Dumnezeu

(Iov 1: 6-11) Așadar, a fost o zi când fiii lui Dumnezeu au venit să se prezinte înaintea lui Iahve, iar Satana a venit și el printre ei. Iar Iahve i-a spus Satanei: „De unde vii?” Atunci Satana I-a răspuns lui Iahve și a spus: „De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ”. Iar Iahve i-a spus Satanei: „Te-ai gândit la slujitorul meu Iov, că nu există nimeni altcineva ca el pe pământ, un om desăvârșit și neprihănit, unul care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău?”. Apoi, Satana I-a răspuns lui Iahve Dumnezeu și a spus: „Iov se teme de Dumnezeu fără motiv? Nu ai pus Tu un zid în jurul lui și al casei sale și în jurul a tot ceea ce are? I-ai binecuvântat lucrarea mâinilor, iar bunurile sale se înmulțesc pe pământ. Dar întinde-Ți mâna și atinge tot ceea ce are și Te va blestema făţiş.”

(Iov 2: 1-5) Din nou, a fost o zi când fiii lui Dumnezeu au venit să se prezinte înaintea lui Iahve, iar Satana a venit și el printre ei ca să se prezinte pe sine în fața lui Iahve. Iar Iahve i-a spus Satanei: „De unde vii?” Și Satana I-a răspuns lui Iahve și a spus: „De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ”. Iar Iahve Dumnezeu i-a spus Satanei: „Te-ai gândit la slujitorul meu Iov, că nu există nimeni altcineva ca el pe pământ, un om desăvârșit și neprihănit, unul care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău? Și încă își păstrează integritatea, deși M-ai convins să acționez împotriva lui, să-l distrug fără motiv.” Iar Satana I-a răspuns lui Iahve și a zis: „Piele pentru piele, da, un om va da tot ce are pentru viața lui. Dar întinde-Ți acum mâna și atinge-I carnea și oasele și el te va blestema făţiş.”

Aceste două pasaje reprezintă un dialog între Dumnezeu și Satana și consemnează ceea ce a spus Dumnezeu și ceea ce a spus Satana. A spus Dumnezeu foarte multe? (Nu.) Nu a spus prea mult și a vorbit foarte simplu. Putem vedea sfințenia lui Dumnezeu în cuvintele Lui simple? Unii vor spune că acest lucru nu este ușor. Deci, putem vedea hâdoșenia Satanei în răspunsurile sale? (Da.) Să examinăm mai întâi ce fel de întrebare i-a adresat Iahve Dumnezeu Satanei. („De unde vii?”) Este aceasta o întrebare directă? (Da.) Există vreun înțeles ascuns? (Nu.) Este doar o întrebare, limpede, fără niciun alt scop. Dacă ar fi să vă-ntreb: „De unde vii?”, atunci cum ați răspunde? Este o întrebare grea ca să răspundeți? Ați spune: „De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ”? (Nu.) Voi n-ați răspunde astfel, deci, cum vă simțiți atunci când îl vedeți pe Satana răspunzând în acest fel? (Simțim că Satana este absurd și șiret.) Tu simți astfel? Poți să spui ceea ce simt? De fiecare dată când văd aceste cuvinte, sunt dezgustat. Voi sunteți dezgustați? (Da.) De ce dezgustați? Pentru că vorbește fără să spună nimic! A răspuns la întrebarea lui Dumnezeu? (Nu.) De ce? Cuvintele lui nu au fost un răspuns, nu a existat niciun rezultat. Nu au fost un răspuns adresat întrebării lui Dumnezeu. „De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ”. Înțelegi aceste cuvinte? Înțelegi? De unde oare vine Satana? Ați primit un răspuns? (Nu.) Aceasta este „strălucirea” vicleniei Satanei, de a nu lăsa pe nimeni să descopere ceea ce spune de fapt. După ce ați auzit aceste cuvinte, tot nu puteți distinge ceea ce a spus, totuși, acesta a terminat de răspuns. El crede că a răspuns perfect. Tu cum te simți atunci? (Dezgustat.) Dezgustat; acum începi să fii dezgustat de aceste cuvinte. Satana nu vorbește direct, lăsându-te astfel să te scarpini în cap și să nu poți înțelege sursa cuvintelor sale. Satana vorbește în mod intenționat, cu șiretenie și este dominat de propria esență, de propria natură. Aceste cuvinte au ieșit direct din gura Satanei. Nu au fost luate în considerare pentru o lungă perioadă de timp și apoi au fost rostite de Satana, gândindu-se că este deștept; el le-a exprimat în mod natural. „De unde oare vine el?” Te simți foarte nedumerit, fără să știi vreodată de unde vine. Există vreunul printre voi care vorbește astfel? (Da.) Ce mod de a vorbi este acesta? (Este ambiguu și nu dă un anumit răspuns.) Ce fel de cuvinte ar trebui să folosim pentru a descrie acest mod de a vorbi? Este diversionist și înșelător, nu-i așa? Să presupunem că cineva nu vrea să-i lase pe ceilalți să știe unde a mers ieri. Tu îi întrebi: „Te-am văzut ieri. Unde mergeai?” Ei nu-ți răspund direct pentru a spune unde au mers ieri. Ei spun: „Ce zi a fost ieri. Atât de obosiți!” Ți-au răspuns la întrebare? Ei au făcut-o, însă acela nu este răspunsul pe care l-ai vrut. Aceasta este „strălucirea” subterfugiului omului. Tu nu poți niciodată să descoperi ceea ce vor să spună sau să înțelegi motivul sau intenția din spatele cuvintelor lor. Nu știi ce încearcă ei să evite, deoarece, în inima lor, au propria poveste – aceasta este perfidia. Voi, de asemenea, vorbiți deseori în acest fel? (Da.) Care este atunci scopul vostru? Uneori, este ca să vă protejați propriile interese, alteori, ca să vă păstrați propria poziție și imagine, să păstrați secretele vieții voastre private, să vă salvați reputația? Oricare ar fi scopul, este indisolubil și legat de interesele voastre. Nu este aceasta natura omului? Nu sunt toți, care au o astfel de natură, asemănători cu Satana? Putem spune aceasta, nu-i așa? General vorbind, această manifestare este detestabilă și dezgustătoare. Acum vă simțiți și voi dezgustați, nu-i așa? (Da.)

Uitându-ne din nou la primul pasaj, Satana Îi răspunde din nou lui Iahve Dumnezeu, spunând: „Iov se teme de Dumnezeu fără motiv?” Începe să atace testul lui Iahve Dumnezeu pentru Iov, iar acest atac este colorat de ostilitate. „Nu ai pus Tu un zid în jurul lui și al casei sale și în jurul a tot ceea ce are?” Aceasta este înțelegerea și evaluarea Satanei despre lucrarea lui Iahve Dumnezeu asupra lui Iov. Satana evaluează astfel, spunând: „I-ai binecuvântat lucrarea mâinilor, iar bunurile sale se înmulțesc pe pământ. Dar întinde-Ți mâna și atinge tot ceea ce are și Te va blestema făţiş.” Satana vorbește, în permanență, în mod ambiguu, dar aici vorbește cu certitudine. Totuși, aceste cuvinte spuse cu certitudine sunt un atac, o blasfemie și o înfruntare față de Iahve Dumnezeu, față de Dumnezeu Însuși. Cum vă simțiți când auziți acest lucru? Simțiți aversiune? Puteți să vedeți intențiile sale? Mai întâi, acest lucru respinge testul lui Iahve Dumnezeu pentru Iov, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău. Apoi respinge tot ceea ce spune și face Iov în frica lui Iahve Dumnezeu. Este acest lucru acuzator? Satana acuză, respinge și se îndoiește de tot ce face și spune Iahve Dumnezeu. El nu crede, spunând: „Dacă Tu spui că lucrurile sunt astfel, eu cum de nu am văzut aceasta? Tu i-ai dat atâtea binecuvântări, cum poate el să nu se teamă de Tine?” Nu este aceasta o respingere a tot ceea ce face Dumnezeu? Acuzarea, respingerea, blasfemia – nu sunt agresive cuvintele lui? Nu sunt o expresie adevărată a ceea ce gândește Satana în inima lui? Aceste cuvinte nu sunt cu siguranță aceleași cu cuvintele pe care le citim chiar acum: „De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ”. Ele sunt complet diferite de acelea. Prin aceste cuvinte, Satana dezvăluie complet atitudinea lui față de Dumnezeu și disprețul pentru frica lui Iov de Dumnezeu pe care Satana le ține în inima lui. Când se întâmplă acest lucru, răutatea și natura sa rea sunt expuse complet. El îi detestă pe cei care se tem de Dumnezeu, pe cei care se feresc de rău și, chiar mai mult, Îl urăște pe Iahve Dumnezeu pentru că dăruiește binecuvântări omului. Vrea să folosească această ocazie pentru a-l distruge pe Iov, pe care Dumnezeu l-a ridicat cu propria Lui mână, ca să-l ruineze, spunând: „Tu spui că Iov se teme de Tine și se ferește de rău. Eu văd altfel lucrurile.” El folosește diferite moduri de a-L provoca și de a-L ispiti pe Iahve Dumnezeu și diferite căi astfel încât Dumnezeu să-l încredințeze pe Iov lui Satana pentru a fi manipulat, rănit și mânuit fără rezerve. Satana vrea să profite de această ocazie pentru a-l extermina pe acest om care este drept și desăvârșit în ochii lui Dumnezeu. Este o toană de moment să ai o astfel de inimă? Nu, nu este. A fost mult timp în desfășurare. Dumnezeu lucrează, Se îngrijește de o persoană, o apreciază, iar Satana Îi urmărește fiecare pas. Pe oricine este preferat de Dumnezeu și Satana îl urmărește și se ține în urma lui. Dacă Dumnezeu dorește această persoană, Satana, pentru a-și atinge obiectivul ascuns, ar face orice-i stă în putere să-L împiedice pe Dumnezeu, folosind diferite moduri diabolice ca să ispitească, să hărțuiască și să ruineze lucrarea pe care o face Dumnezeu. Care este obiectivul lui? El nu vrea ca Dumnezeu să aibă pe nimeni; îi vrea pe toți cei pe care îi vrea Dumnezeu, ca să-i ocupe, să-i controleze, să preia controlul asupra lor pentru ca ei să i se închine și să comită fapte rele împreună cu el. Nu este acesta motivul sinistru al Satanei? În mod normal, spuneți adesea că Satana este atât de malefic, atât de rău, dar voi l-ați văzut? Puteți vedea numai cât de rău este omul și nu ați văzut în realitate cât de rău este de fapt Satana. Dar l-ați văzut în această chestiune cu privire la Iov? (Da.) Această problemă a făcut foarte clare chipul ascuns al Satanei și esența lui. Satana se află în război cu Dumnezeu, ținându-se scai după El. Obiectivul său este să dărâme întreaga lucrare pe care Dumnezeu vrea s-o facă, să-i ocupe, să-i controleze și să-i elimine complet pe cei pe care îi vrea Dumnezeu. Dacă nu sunt eliminați, atunci ei ajung în posesia Satanei pentru a fi folosiți de el – acesta este obiectivul său. Și ce face Dumnezeu? Dumnezeu spune doar o propoziție simplă în acest pasaj; nu există nicio consemnare a altor lucruri pe care le face El, dar vedem că există mult mai multe consemnări despre ceea ce face și spune Satana. În pasajul de mai jos al Scripturii, Iahve Dumnezeu l-a întrebat pe Satana. „De unde vii?” Care este răspunsul Satanei? (Încă este „De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ”.) Este încă acea propoziție. Cum a devenit acesta sloganul Satanei, capodopera lui? Satana nu este detestabil? Este suficient să facă o dată această afirmație dezgustătoare. De ce se întoarce Satana întotdeauna la această propoziție? Aceasta dovedește un singur lucru: natura Satanei este neschimbată. Fața lui hidoasă nu este ceva ce el poate păstra ascuns pentru mult timp. Dumnezeu îi adresează o întrebare, iar el răspunde astfel și nu contează cum tratează oamenii! Nu se teme de Dumnezeu, nu îi este frică de El și nu-L ascultă. Deci, el îndrăznește să fie un încrezut lipsit de scrupule înaintea lui Dumnezeu, să folosească aceleași cuvinte pentru a se opune întrebării lui Dumnezeu, să folosească același răspuns pentru a-I răspunde, să încerce să folosească acest răspuns pentru a-L zăpăci pe Dumnezeu – aceasta este fața urâtă a Satanei. El nu crede în atotputernicia și în autoritatea lui Dumnezeu și, cu siguranță, nu dorește să se supună sub stăpânirea Sa. El, în mod constant, I se împotrivește lui Dumnezeu, atacând permanent tot ce face El, încercând să ruineze tot ce face Dumnezeu – acesta este obiectivul său diabolic.

În planul de gestionare (planul de mântuire) de șase mii de ani al lui Dumnezeu, aceste două pasaje pe care Satana le spune și lucrurile pe care el le face în Cartea lui Iov sunt reprezentative pentru împotrivirea sa față de Dumnezeu, iar acesta este Satana care-și arată adevăratul caracter. Ați văzut cuvintele și faptele Satanei în viața reală? Când le vezi, nu le poți considera ca fiind lucruri rostite de Satana, ci crezi în schimb că sunt lucruri rostite de om, corect? Ce este reprezentat atunci când astfel de lucruri sunt rostite de om? Este înfățișat Satana. Chiar dacă recunoști acest lucru, încă nu poți înțelege că este într-adevăr rostit de Satana. Dar aici și acum ai văzut, fără urmă de îndoială, ceea ce a spus însuși Satana. Tu ai acum o înțelegere corectă și limpede ca lumina zilei despre chipul hidos și despre răutatea Satanei. Deci, sunt valoroase aceste două pasaje rostite de Satana pentru ca oamenii de astăzi să fie capabili să cunoască natura sa? Merită aceste două pasaje să fie colectate, pentru ca omenirea de astăzi să poată recunoaște fața oribilă a Satanei, să recunoască chipul lui inițial, adevărat? Deși a spune acest lucru poate să nu pară foarte potrivit, exprimându-l în acest fel poate fi totuși considerat corect. Nu pot decât să exprim astfel aceasta, iar dacă voi puteți înțelege, atunci este suficient. Satana atacă, iar și iar, lucrurile pe care le face Iahve Dumnezeu, aruncând acuzații despre teama lui Iov față de El. Încercă să-L provoace pe Iahve Dumnezeu prin diverse metode, făcându-L să-i permită lui să-l ispitească pe Iov. Cuvintele sale sunt, prin urmare, extrem de provocatoare. Deci, spune-Mi, odată ce Satana a rostit aceste cuvinte, Dumnezeu poate să vadă clar ce vrea Satana să facă? (Da.) Dumnezeu înțelege ce vrea el să facă? (Da.) În inima lui Dumnezeu, omul acesta, Iov, pe care Dumnezeu îl apreciază – acest slujitor al Lui, pe care Dumnezeu îl consideră ca fiind un om drept, un om desăvârșit – poate să reziste acestui fel de ispită? (Da.) De ce spune Dumnezeu „da” cu o asemenea certitudine? Dumnezeu examinează întotdeauna inima omului? (Da.) Deci, Satana este capabil să examineze inima omului? (Nu.) Satana nu poate. Chiar dacă Satana poate vedea inima omului, natura lui rea nu poate niciodată să creadă că sfințenia este sfințenie sau că josnicia este josnicie. Maleficul Satana nu poate niciodată să prețuiască nimic sfânt, drept sau luminos. El poate doar să nu scutească niciun efort pentru a acționa prin natura, răutatea sa și prin intermediul acestor metode pe care le folosește. Chiar cu prețul de a fi pedepsit sau distrus de către Dumnezeu, el nu ezită să I se împotrivească cu încăpățânare – acesta este răul, aceasta este natura Satanei. Deci, în acest pasaj, Satana spune: „Piele pentru piele, da, un om va da tot ce are pentru viața lui. Dar întinde-Ți acum mâna și atinge-I carnea și oasele și el te va blestema făţiş.” Satana crede că teama omului față de Dumnezeu este cauzată de faptul că omul a obținut atât de multe avantaje de la Dumnezeu. Omul obține avantaje de la Dumnezeu, deci spune că Dumnezeu este bun. Însă omul se poate teme de Dumnezeu în felul acesta nu deoarece Dumnezeu este bun, ci doar pentru că el obține atâtea avantaje: odată ce El îl privează de acestea, omul Îl abandonează. În natura lui diabolică, Satana nu crede că inima omului se poate teme într-adevăr de Dumnezeu. Din cauza naturii sale rele, Satana nu știe ce este sfințenia, cu atât mai puțin știe ce este venerația înfricoșată. Nu știe ce înseamnă să asculți sau să te temi de Dumnezeu. Pentru că el însuși nu se teme de Dumnezeu, crede că nici omul nu se poate teme de El, că este imposibil. Spune-Mi, nu este malefic Satana? (Da!) Satana este malefic. Cu excepția bisericii noastre, fie că este vorba de diferitele religii și confesiuni, fie de grupuri religioase și sociale, niciuna dintre acestea nu crede în existența lui Dumnezeu sau nu crede că El poate să lucreze, astfel că ei cred că nici Acela în care crezi tu nu este Dumnezeu. Un om de moravuri ușoare arată și îi vede pe toți ceilalți ca fiind promiscui, așa cum este el. Un om care minte tot timpul, arată și nu vede pe nimeni sincer, crede că toți spun minciuni. Un om rău vede pe toată lumea ca fiind rea și vrea să se lupte cu toți pe care îi vede. În timp ce acei oameni, care, prin comparație, sunt cinstiți, cred că toată lumea este cinstită, astfel că sunt întotdeauna amăgiți, mereu înșelați și nu pot face nimic în privința aceasta. Spun aceste câteva exemple pentru a vă asigura: natura malefică a Satanei nu este o constrângere temporară sau ceva cauzat de mediul său, nici nu este o manifestare temporară provocată de vreun motiv sau mediu. Categoric nu! Nu poate fi decât astfel! El nu poate face nimic bun. Chiar și atunci când spune ceva plăcut auzului, el doar te seduce. Cu cât cuvintele lui sunt mai plăcute, mai cu tact, mai blânde, cu atât devin mai răutăcioase, în spatele acestor cuvinte, intențiile sale sinistre. Ce fel de față, ce fel de natură arată Satana în aceste două pasaje? (Periculoasă, diabolică și răutăcioasă .) Caracteristica sa principală este răul, răutatea și malițiozitatea ieșite din comun.

Acum, că am terminat să vorbim despre Satana, să ne întoarcem să vorbim despre Dumnezeul nostru. În timpul planului de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu, foarte puțin din discursul Său direct a fost consemnat în Biblie, iar ceea ce a fost consemnat este foarte simplu. Deci, să începem de la capăt. Dumnezeu a creat omul și, de atunci, a condus întotdeauna viața omenirii. Fie că oferă binecuvântări omenirii, dându-le legile și poruncile Lui, fie stipulând diferitele reguli de viață, știți care este scopul intenționat de Dumnezeu atunci când face aceste lucruri? În primul rând, puteți spune cu siguranță că tot ce face El este pentru binele omenirii? (Da, putem.) Puteți crede că această propoziție este relativ extinsă și goală, dar, vorbind în mod specific, tot ceea ce face Dumnezeu este să-l conducă și să-l călăuzească pe om spre a trăi o viață normală. Indiferent dacă omul păstrează regulile sau ține legile Sale, scopul lui Dumnezeu este ca omul să nu i se închine Satanei, să nu fie rănit de Satana; acest lucru este fundamental și aceasta a fost ceea ce s-a făcut chiar la început. Încă de la început, când omul nu a înțeles voia lui Dumnezeu, El a luat câteva legi și reguli simple și a dat dispoziții care să acopere fiecare aspect imaginabil. Aceste dispoziții sunt foarte simple, însă conțin în ele voia lui Dumnezeu. Dumnezeu apreciază, prețuiește și iubește sincer omenirea. Nu acesta este cazul? (Da.) Deci, putem spune că inima Sa este sfântă? Putem spune că inima Lui este curată? (Da.) Are Dumnezeu vreo intenție ulterioară? (Nu.) Deci, acest scop al Său este drept și pozitiv? (Da.) Indiferent ce dispoziții a dat Dumnezeu, în timpul lucrării Sale, toate au un efect pozitiv asupra omului și deschid calea. Deci, în mintea lui Dumnezeu există unele gânduri în interes propriu? Dumnezeu are anumite scopuri suplimentare în ce-l privește pe om, sau vrea să-l folosească pe el în vreun fel? (Nu.) Deloc. Dumnezeu face așa cum spune și, de asemenea, gândește astfel în inima Lui. Nu există niciun scop mixt, nici gânduri în interes propriu. El nu face nimic pentru Sine, dar face absolut totul pentru om, fără scopuri personale. Deși are planuri și intenții pentru om, El nu face nimic pentru Sine. Tot ceea ce face El, este exclusiv pentru omenire, pentru a o proteja și pentru a evita ca aceasta să fie dusă pe un drum greșit. Deci, nu este neprețuită această inimă? (Da.) Puteți vedea în Satana chiar și cel mai mic indiciu al acestei inimi neprețuite? Puteți să-l vedeți? (Nu.) Nu puteți vedea niciun indiciu despre acest lucru în Satana. Tot ceea ce face Dumnezeu este dezvăluit în mod natural. Privind modul în care lucrează Dumnezeu, cum lucrează El? Dumnezeu ia aceste legi și cuvintele Sale și le leagă strâns pe capetele fiecărei persoane, precum incantația cercului de aur,[a] impunându-i-le fiecărui om? Lucrează El în acest fel? (Nu.) Deci, în ce fel Își face Dumnezeu lucrarea? (El ne călăuzește.) Acesta este un aspect. Altele? Dumnezeu lucrează asupra voastră în multe feluri, cum este posibil ca voi să fi rămas fără lucruri de spus doar după unul? (El sfătuiește și încurajează.) Există un al doilea. Altele? Dumnezeu amenință? Vă vorbește la nesfârșit? (Nu.) Când nu înțelegi adevărul, cum te călăuzește Dumnezeu? (El face lumină.) El face lumină peste tine spunându-ți limpede că acest lucru nu este în conformitate cu adevărul și ce ar trebui să faci. Din aceste moduri în care lucrează Dumnezeu, ce fel de relație simți că ai tu cu El? Acestea te fac să simțiți că Dumnezeu este dincolo de înțelegerea ta? (Nu.) Deci, cum te fac acestea să te simți? Dumnezeu este deosebit de apropiat de tine, nu există nicio distanță între voi. Când El te călăuzește, când îți oferă, te ajută și te sprijină, simți cordialitatea și respectabilitatea Sa, simți cât este de încântător, cât de cald este. Însă ce mod folosește Dumnezeu când îți reproșează stricăciunea ta sau când te judecă și te disciplinează pentru că te răzvrătești împotriva Lui? Îți reproșează în cuvinte? Te disciplinează prin mediul tău și prin oameni, subiecte și lucruri? (Da.) La ce nivel ajunge această disciplină? (La un nivel pe care omul îl poate îndura.) Nivelul Său de disciplină ajunge în același punct în care Satana îl rănește pe om? (Nu.) Dumnezeu lucrează într-un mod blând, iubitor, delicat și grijuliu, o modalitate care este în mod special măsurată și adecvată. Calea Lui nu te provoacă să simți emoții intense precum: „Dumnezeu trebuie să mă lase să fac aceasta” sau „Dumnezeu trebuie să mă lase să fac cealaltă”. Dumnezeu nu-ți dă niciodată acel fel de mentalitate intensă sau sentimente intense care fac lucrurile de nesuportat. Nu-i așa? Chiar și când accepți cuvintele de judecată și mustrare ale lui Dumnezeu, cum te simți atunci? Când simți autoritatea și puterea Lui, cum te simți atunci? Simți că Dumnezeu este divin și de neîncălcat? (Da.) Te simți departe de Dumnezeu în aceste vremuri? Te simți înspăimântat de Dumnezeu? (Nu.) Nu, simți, în schimb, respect înfricoșat față de El. Oare oamenii simt toate aceste lucruri numai ca urmare a lucrării lui Dumnezeu? (Da.) Deci, ar avea ei aceste sentimente dacă Satana ar lucra asupra omului? (Nu.) Dumnezeu Își folosește cuvintele, adevărul și viața Sa pentru a-i da, în mod continuu, omului, pentru a-l sprijini. Când omul este slab, când se simte la pământ, Dumnezeu, cu siguranță, nu-i vorbește aspru, spunând: „Nu fii deprimat. Pentru ce te simți astfel? Pentru ce ești slab? Pentru ce trebuie să fii slab? Tu ești atât de slab și întotdeauna atât de deprimat. Care este scopul vieții? Doar să mori!” Oare Dumnezeu lucrează în felul acesta? (Nu.) Are El autoritatea de a acționa în acest fel? (Da.) Dar acționează Dumnezeu astfel? (Nu.) Motivul pentru care El nu acționează în acest fel este datorat esenței Sale, esența sfințeniei Lui. Dragostea Sa față de om, aprecierea și prețuirea omului nu pot fi exprimate clar în doar una sau două propoziții. Nu este ceva cauzat de înălțarea omului, ci este ceva scos la iveală de Dumnezeu, în practica actuală; este revelația esenței Lui. Pot toate aceste moduri prin care lucrează Dumnezeu să-i permită omului să vadă sfințenia Sa? În toate aceste moduri în care lucrează Dumnezeu, incluzând intențiile Lui bune, efectele pe care El dorește să le obțină asupra omlui, diferitele moduri pe care le adoptă ca să lucreze asupra lui, felul de lucrare pe care El o face, ceea ce vrea El ca omul să înțeleagă – ai văzut vreun rău sau vreo șiretenie în bunele intenții ale lui Dumnezeu? (Nu.) Deci, în tot ceea ce face, tot ceea ce spune, tot ceea ce gândește Dumnezeu în inima Lui, precum și întreaga Sa esență pe care o dezvăluie – putem să-L numim pe Dumnezeu sfânt? (Da.) Oare vreun om a văzut vreodată această sfințenie în lume sau în sine? În afară de Dumnezeu, ai văzut-o vreodată în vreun om sau în Satana? (Nu.) Din ceea ce am vorbit până acum, putem să-L numim pe El Însuși Dumnezeul unic și sfânt? (Da.) Tot ceea ce-i dă Dumnezeu omului, inclusiv cuvintele Sale, diferitele moduri în care El lucrează asupra lui, ceea ce-i spune, despre ce-i amintește acestuia, ceea ce-l sfătuiește și-l încurajează pe om, toate provin dintr-o singură esență: totul provine din sfințenia lui Dumnezeu. Dacă nu ar exista un astfel de Dumnezeu sfânt, niciun om nu I-ar putea lua locul pentru a face lucrarea pe care o face El. Dacă Dumnezeu i-ar lua pe acești oameni și i-ar da în întregime pe mâna Satanei, v-ați gândi vreodată în ce fel de condiție ați fi astăzi cu toții? Ați sta toți aici, întregi și neatinși? (Nu.) Deci, cum ați fi? Ați spune, de asemenea: „De la cutreierarea şi de la plimbarea în sus și în jos pe pământ”? Te-ai făli astfel, ai fi atât de neobrăzat, te-ai lăuda fără rușine înaintea lui Dumnezeu și te-ai fâțâi peste tot, vorbind astfel? (Da.) Ai face aceasta sută la sută! Cu siguranță ai face-o! Atitudinea Satanei față de oameni le permite acestora să vadă că natura lui este complet diferită de Dumnezeu. Esența lui este complet diferită de Dumnezeu. Ce esență a Satanei este opusul sfințeniei lui Dumnezeu? (Răutatea lui.) Natura diabolică a Satanei este opusul sfințeniei lui Dumnezeu. Motivul pentru care majoritatea oamenilor nu recunosc această expresie și această esență a sfințeniei lui Dumnezeu este faptul că ei trăiesc sub domeniul Satanei, în corupția și în interiorul îngrădirii lui. Ei nu știu ce este sfințenia sau cum s-o definească. Chiar și atunci când percepi sfințenia Sa, încă nu o poți defini, cu nicio certitudine, ca fiind sfințenia lui Dumnezeu. Aceasta este o nepotrivire în cunoașterea omului cu privire la sfințenia lui Dumnezeu.

Ce fel de trăsătură reprezentativă este arătată de lucrarea Satanei asupra omului? Ar trebui să știți aceasta din propriile voastre experiențe – cea mai reprezentativă trăsătură a Satanei, lucrul pe care îl face cel mai mult și pe care încearcă să-l facă cu fiecare persoană. Are o caracteristică pe care probabil că nu o puteți vedea, astfel că nu vă gândiți cât de înspăimântător și detestabil este Satana. Știe cineva care este această trăsătură? Spuneți-Mi. (Tot ceea ce face el este să-i facă rău omului.) Face lucruri ca să-l rănească pe om. Cum îi face rău acestuia? Îmi puteți arăta mai exact și mai detaliat? (Îl seduce, îl ademenește și îl ispitește pe om.) Este corect, aceasta arată câteva aspecte. Altele? (Îl induce în eroare pe om.) El înșeală, atacă și acuză. Da, toate acestea. Mai sunt și altele? (Spune minciuni.) Înșelăciunea și minciuna sunt firești la Satana. O face atât de des, încât minciuna curge din gura lui fără să fie nevoie măcar să gândească. Altele? (Seamănă neînțelegeri.) Acest lucru nu este atât de important. Vă voi descrie ceva care vă va înspăimânta, însă nu o fac ca să vă sperii. Dumnezeu lucrează asupra omului, iar acesta este prețuit atât în atitudinea, cât și în inima Lui. Pe de altă parte, Satana prețuiește omul? El nu-l prețuiește. Oare ce vrea el cu omul? Vrea să-i facă rău, se gândește doar să-l rănească pe acesta. Nu-i așa? Atunci când se gândește mult să-l rănească pe om, face acest lucru într-o stare de spirit stăruitoare? (Da.) Deci, când vine vorba de lucrarea lui Satana asupra omului, am acum două cuvinte care pot descrie amănunțit natura răutăcioasă și rea a Satanei care vă permite cu adevărat să-i cunoașteți caracterul odios: în abordarea lui față de om, Satana vrea permanent să-l ocupe și să-l posede cu forța, pe fiecare în parte, astfel încât să poată ajunge până la punctul în care îl controlează complet pe om, rănindu-l, astfel încât să poată dobândi această ambiție obiectivă și sălbatică. Ce înseamnă „ocupă cu forța”? Se întâmplă cu sau fără consimțământul tău? Se întâmplă cu sau fără știrea ta? Este complet fără știrea ta! În situațiile în care nu ești conștient, eventual atunci când nu a spus nimic sau nu a făcut nimic, atunci când nu există nicio premisă, niciun context, el există în jurul tău, înconjurându-te. El caută o oportunitate de a exploata, apoi te ocupă forțat, te posedă, atingându-și obiectivul de a te controla și de a te răni în totalitate. Acestea sunt o intenție și un comportament tipic în lupta pentru omenire a Satanei împotriva lui Dumnezeu. Cum vă simțiți când auziți acest lucru? (Înspăimântați și înfricoșați în inimile noastre.) Sunteți dezgustați? (Da.) Când sunteți dezgustați, credeți că Satana este nerușinat? (Da.) Când credeți că el este nerușinat, simțiți atunci dezgust față de acei oameni din jurul vostru care vor întotdeauna să vă controleze, cei care au ambiții sălbatice pentru statut și interese? (Da.) Deci, ce metode folosește Satana pentru a-l poseda și a-l ocupa pe om cu forța? Vă este clar acest lucru? Când auziți aceste două sintagme: „ocupație forțată” și „posesie”, aveți un sentiment ciudat și simțiți dezgust, nu-i așa? Ați experimentat savoarea lor diabolică? El te posedă, te ocupă și te corupe fără consimțământul sau știrea ta. Ce poți gusta în inima ta? Ură? (Da.) Dezgust? (Da.) Când simți această ură și acest dezgust față de acest mod al Satanei, ce fel de sentiment ai pentru Dumnezeu? (Recunoștință.) Recunoscător lui Dumnezeu că te-a mântuit. Așadar, în acest moment, ai dorința sau voința de a-L lăsa pe Dumnezeu să preia controlul tău și să te domine în totalitate? (Da.) În ce context? Spui da, deoarece te temi să fii ocupat și posedat cu forța de Satana? (Da.) Nu poți avea acest fel de mentalitate, nu este corect. Nu te teme, Dumnezeu este aici. Nu trebuie să-ți fie teamă de nimic, corect? Odată ce ai înțeles esența malefică ​​a Satanei, ar trebui să ai o înțelegere mai exactă sau o prețuire mai profundă a dragostei, a bunelor intenții, a compasiunii și toleranței lui Dumnezeu față de om și a firii Sale drepte. Satana este atât de odios, dar, dacă acest lucru încă nu-ți inspiră dragoste de Dumnezeu, dependență și încredere în El, atunci ce fel de persoană ești? Ești dispus să-l lași pe Satana să-ți facă rău astfel? După ce ai văzut răutarea și hâdoșenia lui, schimbăm totul și apoi privim la Dumnezeu. Cunoașterea ta despre Dumnezeu a suferit acum vreo schimbare? (Da.) Ce fel de schimbare? Putem spune că Dumnezeu este sfânt? Putem spune că El este fără cusur? „Dumnezeu este o sfințenie unică” – poate El fi vrednic de acest titlu? (Da.) Deci, în lume și printre toate lucrurile, este numai Dumnezeu Însuși care poate fi vrednic de această înțelegere a omului? Există și altele? (Nu.) Deci, ce anume îi dă Dumnezeu omului? Îți dă doar puțină grijă, preocupare și prețuire atunci când tu nu acorzi atenție? Ce i-a dat Dumnezeu omului? El i-a dat viață, i-a dat totul și îi dăruiește necondiționat, fără a cere nimic, fără nicio intenție ulterioară. El folosește adevărul, cuvintele Sale, Își folosește viața pentru a-l conduce și a-l călăuzi pe om, ducând omul departe de distrugerea, de ispitele, de seducția Satanei, permițându-i omului să vadă în mod clar prin natura lui diabolică și fața sa hidoasă. Dragostea și preocuparea lui Dumnezeu pentru omenire este adevărată? Este ceva ce poate experimenta fiecare dintre voi? (Da.)

Privește înapoi la viața ta de până acum, la toate lucrurile pe care Dumnezeu le-a făcut asupra ta în toți anii credinței tale. Indiferent dacă simți sau nu profund acest lucru, nu a fost cel mai necesar? Nu a fost ceea ce ți-a fost cel mai necesar să obții? (Da.) Nu este acesta adevărul? Nu este aceasta viața? (Da.) Deci, Dumnezeu te-a luminat vreodată să dai ceva înapoi sau să răsplătești cu ceva după ce ți-a dat aceste lucruri? (Nu.) Deci, care este scopul lui Dumnezeu? De ce face El acest lucru? Are Dumnezeu, de asemenea, un obiectiv de a te ocupa? (Nu.) Vrea Dumnezeu să urce la tronul Său în inima omului? (Da.) Deci, care este diferența dintre Dumnezeu înălțându-Se la tron ​​și ocupația forțată a Satanei? Dumnezeu vrea să câștige și să ocupe inima omului – ce înseamnă aceasta? Înseamnă că Dumnezeu vrea ca omul să devină marioneta sau mașinăria Sa? (Nu.) Deci, care este scopul Său? Există o diferență între Dumnezeu care dorește să ocupe inima omului, ocupația forțată a Satanei și posedarea omului? (Da.) Care este diferența? Îmi poți spune clar? (Satana o face prin forță, în timp ce Dumnezeu îl lasă pe om de bunăvoie.) Satana o face prin forță, în timp ce Dumnezeu te lasă de bunăvoie. Aceasta este diferența? Deci, ce se întâmplă dacă nu este de bunăvoie? Dumnezeu face ceva dacă nu este voia ta? (El dă oarecare îndrumare și luminare, dar dacă, în cele din urmă, omul nu dorește, El nu-l forțează.) Pentru ce vrea Dumnezeu inima ta? Și, în plus, pentru ce vrea Dumnezeu să te ocupe? Cum înțelegeți în inimile voastre că „Dumnezeu ocupă inima omului”? Aici trebuie să fim corecți cu Dumnezeu, altfel, oamenii vor înțelege întotdeauna greșit și vor gândi: „Dumnezeu vrea întotdeauna să mă ocupe. Pentru ce vrea El acest lucru? Nu vreau să fiu ocupat, vreau doar să fiu eu însumi. Spui că Satana îi ocupă pe oameni, dar și Dumnezeu îi ocupă: nu este același lucru? Nu vreau să las pe nimeni să mă ocupe. Sunt eu însumi!” Care este diferența aici? Stai și te gândești un minut la aceasta. (Cred că Dumnezeu vrea să câștige și să ocupe inima omului pentru a-l mântui, pentru a-l face desăvârșit.) Ceea ce spui este scopul gestionării omului de către Dumnezeu – să-l facă desăvârșit. Înțelegi ce înseamnă aici „a ocupa”? (Înseamnă să nu-l lase pe Satana să ocupe omul. Dacă Dumnezeu este în ocupație, atunci Satana nu are cum să ocupe omul.) Vrei să spui că Dumnezeu este primul ocupant; ca o casă goală, oricine intră mai întâi devine stăpânul casei. Cel care vine după aceea nu poate deveni stăpânul casei, ci devine, în schimb, slujitorul, altfel nu poate intra deloc. Asta vrei să spui? (Da, vreau să spun ceva de genul acesta.) Are cineva o opinie diferită? (Înțelegerea mea despre „Dumnezeu ocupă inima omului” este că El ne tratează ca pe propria Sa familie, îngrijindu-ne și iubindu-ne. Satana ocupă inima omului pentru a ne distruge, a ne face rău.) Aceasta este înțelegerea ta despre „Dumnezeu ocupă omul”. Există alte înțelegeri sau opinii diferite? (Dumnezeu îl ocupă pe om folosindu-Și cuvântul, în speranța că omul poate accepta cuvântul Său drept viața lui, astfel încât omul să poată trăi potrivit cuvântului lui Dumnezeu.) Acesta este adevăratul înțeles din spatele cuvintelor „Dumnezeu ocupă omul”, nu-i așa? Există opinii diferite? (Punctul meu de vedere este că Dumnezeu este întruchiparea adevărului, astfel că El vrea să ne dea întregul adevăr și, deoarece noi îl obținem și suntem aduși sub îngrijirea și protecția Lui, putem evita, prin urmare, să întâmpinăm dificultăți cu planurile viclene ale Satanei și să fim răniți de acesta. Practic vorbind, Dumnezeu vrea să câștige inima omului ca acesta să poată trăi o viață normală pe acest pământ și să obțină binecuvântările Sale.) Dar încă nu ai ajuns la adevăratul înțeles al cuvintelor „Dumnezeu ocupă inima omului”. (Omul a fost făcut inițial de Dumnezeu, astfel că omul ar trebui să-L divinizeze și să se întoarcă la El. Omul Îi aparține lui Dumnezeu.) Vă întreb: „Dumnezeu ocupă omul” este o expresie goală? Ocuparea omului de către Dumnezeu înseamnă că El trăiește în inima ta și îți stăpânește fiecare cuvânt și mișcare? Dacă El îți spune să te așezi, tu îndrăznești să nu te ridici în picioare? Dacă El îți spune să mergi spre est, tu îndrăznești să nu mergi spre vest? Este o ocupare care înseamnă ceva de genul acesta? (Nu.) Deci, ce este? (Înseamnă ca omul să trăiască ceea ce are și este Dumnezeu.) De-a lungul acestor ani în care Dumnezeu l-a gestionat pe om, în lucrarea Sa de până acum asupra omului, în această ultimă etapă, care este efectul dorit asupra omului cu privire la toate cuvintele pe care le-a spus El? Este faptul că omul trăiește ceea ce are și este Dumnezeu? Privind sensul literal al cuvintelor „Dumnezeu ocupă inima omului”, pare ca și cum El i-ar lua inima și ar ocupa-o, trăiește în ea și nu mai iese; El trăiește în ea și devine stăpânul inimii omului, ca s-o stăpânească și s-o rânduiască după voie, astfel încât omul trebuie să meargă oriunde îi spune Dumnezeu să meargă. La acest nivel de înțeles, pare ca și cum fiecare persoană devenise Dumnezeu, în posesia esenței și firii Lui. Deci, în acest caz, ar putea omul să realizeze acțiunile și faptele lui Dumnezeu? Poate fi explicată „ocuparea” în acest fel? (Nu.) Deci, ce este? (Oamenii pe care îi vrea Dumnezeu nu sunt marionete, au gânduri, iar inimile lor sunt vii. De aceea, ocuparea omului de către Dumnezeu este în speranța că acesta poate avea gânduri și poate simți bucuriile și necazurile lui Dumnezeu; omul și Dumnezeu interacționează unul cu celălalt.) Vă întreb acest lucru: Sunt toate cuvintele și adevărul pe care Dumnezeu le furnizează omului o revelație a esenței Lui și a ceea ce are și este El? (Da.) Acest lucru este sigur. Dar sunt toate cuvintele pe care Dumnezeu i le furnizează omului ca să le practice și să le posede Dumnezeu Însuși? Stai și te gândește un minut la aceasta. Pentru ce face El aceasta atunci când judecă omul? De unde vin aceste cuvinte? Care este conținutul acestor cuvinte pe care le spune Dumnezeu atunci când judecă omul? Pe ce se bazează ele? Se bazează pe firea coruptă a omului? (Da.) Deci, efectul obținut prin judecata lui Dumnezeu asupra omului este bazat pe esența Sa? (Da.) Deci este o sintagmă goală ocuparea omului de către Dumnezeu? Cu siguranță nu este. Deci, de ce spune Dumnezeu aceste cuvinte? Care este scopul Său când spune aceste cuvinte? El vrea să folosească aceste cuvinte pentru viața omului? (Da.) Dumnezeu vrea să folosească pentru viața omului tot acest adevăr pe care l-a rostit. Când omul ia tot acest adevăr și cuvântul lui Dumnezeu și le transformă în propria sa viață, poate atunci omul să asculte de El? Poate omul atunci să se teamă de Dumnezeu? Poate omul atunci să se ferească de rău? Când omul a ajuns în acest punct, poate El atunci să se supună suveranității și rânduielii lui Dumnezeu? Este omul atunci în poziția de a se supune autorității lui Dumnezeu? Când oameni ca Iov sau ca Petru ajung la capătul drumului lor, când viața lor poate fi considerată matură, când au o înțelegere reală a lui Dumnezeu – poate încă Satana să-i strice? Poate el încă să-i ocupe? Mai poate să-i posede cu forța? (Nu.) Deci, ce fel de persoană este aceasta? Este cineva care a fost complet câștigat de Dumnezeu? (Da.) La acest nivel de înțelegere, cum vedeți acest tip de persoană care a fost complet câștigată de Dumnezeu? Pentru Dumnezeu, în aceste condiții, El a ocupat deja inima acestei persoane. Dar ce simte aceasta? Oare cuvântul, autoritatea și calea lui Dumnezeu devin viața omului, apoi această viață ocupă întreaga lui ființă și face ceea ce trăiește omul, precum și esența potrivită pentru a-L mulțumi pe El? Pentru Dumnezeu, inima omenirii este, în acest moment, ocupată de către El? (Da.) Cum înțelegeți acum acest nivel de semnificație? Duhul lui Dumnezeu este cel care te ocupă? (Nu.) Deci, ce anume te ocupă? (Cuvântul lui Dumnezeu.) Este calea și cuvântul lui Dumnezeu. Este adevărul și cuvântul Său cele care au devenit viața ta. În acest moment, omul are atunci viața care vine de la Dumnezeu, dar nu putem spune că această viață este a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, nu putem spune că viața în care ar trebui să aibă originea cuvântul lui Dumnezeu este viața lui Dumnezeu. Deci, indiferent de cât timp omul Îl urmează pe Dumnezeu, indiferent de câte cuvinte obține de la El, omul nu poate deveni niciodată Dumnezeu. Nu este corect? (Da.) Chiar dacă, într-o zi, El a spus: „Am ocupat inima ta, acum tu Îmi posezi viața”, ai simți atunci că ești Dumnezeu? (Nu.) Atunci, ce ai deveni? Nu ai avea o ascultare absolută a lui Dumnezeu? Corpul și inima ta nu ar fi umplute cu viața pe care ți-a dăruit-o El? Când Dumnezeu ocupă inima omului este o manifestare foarte normală. Acesta este un fapt. Privind astfel din acest punct, omul poate să devină Dumnezeu? (Nu.) Când omul a obținut tot cuvântul Lui, când se poate teme de Dumnezeu și se poate feri de rău, poate el să dețină identitatea lui Dumnezeu? (Nu.) Poate omul să posede atunci esența lui Dumnezeu? (Nu.) Indiferent ce se întâmplă, omul este încă om, atunci când totul este spus și făcut. Tu ești o creație; când ai primit de la Dumnezeu cuvântul și calea Lui, tu posezi doar viața care vine din cuvântul Său și nu poți niciodată să devii Dumnezeu.

Revenind chiar acum la tema noastră, v-am adresat o întrebare – Avraam este sfânt? (Nu.) Nu este, iar tu înțelegi acum acest lucru, nu-i așa? Iov este sfânt? (Nu.) În această sfințenie se află esența lui Dumnezeu. Omul nu are esența sau firea lui Dumnezeu. Chiar și atunci când omul a experimentat tot cuvântul lui Dumnezeu și posedă esența cuvântului Său, omul nu poate fi niciodată numit sfânt; omul este om. Înțelegi, nu? Deci, cum înțelegeți acum această sintagmă: „Dumnezeu ocupă inima omului”? (Cuvintele, calea și adevărul lui Dumnezeu sunt cele care devin viața omului.) Ați memorat aceste cuvinte. Sper că veți avea o înțelegere mai profundă. Unii oameni pot întreba: „De ce spuneți că mesagerii și îngerii lui Dumnezeu nu sunt sfinți?” Ce gândiți în legătură cu această întrebare? Poate că nu ați luat-o în considerare înainte. Voi folosi un exemplu simplu: Când pornești un robot, acesta poate atât să danseze, cât și să vorbească, iar tu poți înțelege ceea ce spune, dar poți să-l numești încântător? Poți să-l numești plin de viață? Tu poți spune aceasta, însă robotul nu va înțelege pentru că nu are viață. Când îi oprești sursa de alimentare, mai poate el să se miște? Când acest robot este activat, îl poți vedea plin de viață și încântător. Îl evaluezi, fie că este vorba despre o evaluare substanțială sau despre una superficială, însă, oricare ar fi situația, ochii tăi văd că se mișcă. Dar când îi oprești sursa de alimentare, vezi vreun fel de caracter în el? Vezi că posedă vreun fel de esență? Înțelegi semnificația a ceea ce spun? (Da.) Adică, chiar dacă acest robot se poate mișca și se poate opri, tu nu l-ai putea descrie niciodată ca având vreun fel de esență. Nu este acesta un fapt? Nu vom mai vorbi despre aceasta. Este suficient pentru voi să aveți o înțelegere generală a sensului. Haideți să ne terminăm părtășia aici. La revedere!

17 decembrie 2013

Note de subsol:

a. „Incantația cercului de aur” se referă la faimosul roman chinez „Călătorie în Vest”, în care călugărul Xuanzang folosește o incantație pentru a-l controla pe Regele Maimuță prin intermediul unui cerc de aur plasat pe capul regelui, cerc care poate să fie strâns în mod magic, provocând astfel dureri de cap insuportabile. Ulterior, aceasta a devenit o metaforă pentru înlănțuirea oamenilor.

Anterior:Dumnezeu Însuși, Unicul (III)

Următorul:Dumnezeu Însuși, Unicul (V)